Enjoy the rest of your weekend!
Jeans: Levi’s
Blazer: vintage YSL
Booties: 99 zip wedges by Jeffrey Campell
Glasses: Asos
Sweater and bag: no name
RO: (A se citi cu o considerabila doza de sarcasm)
Unul dintre motivele pentru care am deschis blogul acesta, pe langa cele evidente ca preaslavirea, adoratia, contemplarea, idolatrizarea si veneratia eterna, banii facuti din reclame, smecheria la mine in cartier, comentariile multe care incep sau se termina cu “fataaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, c3 m4rph4 3 r0kitz4 4st44444”, mistourile facute de doctoranzii in nimic, lectiile de stil/nutritie/gramatica/semantica servite de cititorii de Kant, Schopenhauer si Nietzsche (hai si Proust in pauza de masa), plus desigur divenia clasica cu gura intredeschisa si ochi mijiti de pitipoanca in toate portretele, este (despre motiv vorbeam ca de acolo am plecat) sa postez cu ce ma intolesc. In general, daca ati observat, tinutele mele se recomanda ca a fi demne de amuzamentul celor mai fini cunoscutori intr-ale vesmintelor: ma refer desigur, fara sa generalizez, la mancatorii de pufuleti cu surprize si chipsuri cu ceapa pe strada, la sunculoase ragaitoare de mici in troleu, cu ochelari de soare in club si bot roz, la leopardite, la tigroaice, la tipologiile pe sistem de sanziene, adeline, biance si daniele, o intreaga menajerie placuta romanului de zi cu zi, pe care, si eu la randu-mi, il plac nespus. De placut, ma place si el. Are grija sa mi-o spuna frecvent. Ma observa, ma cerceteaza, ba chiar ma studiaza cu un ochi critic de antropolog ce ar starni negresit invidia chiar si celui mai pertinent doctorand in materie de resturi osteologice. Apoi rade. Cumva, ma gaseste comica. Daca e insotit, le face semn celorlalti indivizi sa ia si ei parte la distractie. Analog, daca vreti, o cireada de boi. Ce? E doar o analogie nevinovata, nu sunt malitioasa. Nicidecum, sunt zen. Cum spuneam, il amuz. Face semn si urmeaza verdictul. Ii place melteanului sau nu?
Dăcât că nu-i place.
In ăst timp ma cuprind gandurile, privirea mi se intuneca iar framantariile interioare nu-mi dau pace. Cam ca atunci cand ma tavalesc in chinuri, jelind ca o bocitoare profesionista pe masura remuneratiei, pentru ca, ghici ce, una dintre fanele lui Kant despre care vorbeam mai sus, considera potrivit sa ma informeze ca nu e bine ce fac pe blogul meu. Intr-o forma sau alta, gresesc. Dar ea, gingasa faptura, erudita fara doar si poate, ma invata. Ma invata, ba! La dracu, tot stau si ma intreb uneori, in noptile pustii si reci…de ce…dar oare de ce oi fi facand eu ce vreau si nu ce vor altii. Nu pot sa-mi explic. Cred ca tine de fizica cuantica raspunsul.
Si de ce oi fi purtat ochelari cu lentile de plastic, iarasi nu pot sa-mi explic. Probabil ca sa ma ia baetii de pe strada la misto si lasele conectate la net la comentarii anonime.
Dar eu sunt zen.
Iar la urmatoarea postare cred ca scriu despre incalzirea globala. Sau cum sa salvam pinguinii. Daca aveti recomandari de subiecte mai banale sau mai cu ifose de atat, prestati comentariu va rog.
Hai pup fata, pup.