Aş vrea s-o văd pe Carrie Bradshaw în Titan sau în Berceni

Dacă aţi văzut Sex and the City II (filmul, nu serialul), ştiţi că pe la început, Carrie are o replică drăguţă cum că găsirea apartamentului perfect în New York e chirurgie pe creier sau ceva. Acum, sigur, ăla e film. Iar Carrie mă îndoiesc profund că ar fi dispus de aceleaşi resurse sau timp ca şi mine. În aceiaşi măsură, eu n-am căutat ceva perfect, am avut nevoie doar de un loc în care să mă mut şi care să nu ceară încă o astfel de mişcare pentru următoarele luni. Iar până l-am găsit…Dumnezeule mare.

Dar să o iau cu începutul.
Cu începutul cel mai început, de acum vreun an jumate.
Prin Octombrie 2013, am închiriat un apartament cu prietena mea Mădălina. V-am mai povestit, ea e româncă stabilită în Spania de nişte mulţi ani, iar în 2013, s-a întors în România cu sistemul de burse Erasmus. A stat mai puţin decât preconizasem iar după plecarea ei, eu am avut două variante: ori mă mut singură (ceea ce n-am făcut), ori rămân aici şi caut pe altcineva. Evident, a fost varianta a doua. O vreme a fost bine, până săptămâna trecută când m-am trezit singură în apartament şi am fost pusă în faţa aceloraşi două variante: ori mă mut singură, ori o iau de la capăt şi caut IAR pe altcineva. Din varii motive, n-am mai căutat pe nimeni. Unul că mi se acrise de viaţă la comun, doi că n-am de ce să înghit ce nu-mi convine şi trei…pentru ce? Singurul avantaj era o economie suplimentară la bani dar care, pe termen lung, mi-a făcut numai nervi şi mi-a adus numai nasoale. Aşa că treaba am gândit-o în felul următor: Ia duceţi-vă voi dracului cu casa, întreţinerea voastră neplătită, colegi şi ce rahaturi mai aveţi, eu am plecat.
Şi aşa am făcut.

c56f2f39856072268cf72492f490c6c7
Probabil că sună brav, dar gândită la rece, n-a fost tocmai înţelept. Şi asta pentru că odată ce l-am pus în temă pe proprietar că bine pa, eu am terminat de dat bani ţie pe chirie, a trebuit să-mi găsesc altceva într-un timp foarte scurt. Apartamente şi garsoniere de închiriat sunt căcălău. Nu oferta era problema. Ci faptul că nu am vrut să aterizez chiar oriunde, mânată de nevoie, prin cine ştie ce gioarsă de casă care nu-mi place, nu-mi oferă confortul de care am nevoie şi din care mă voi muta cu prima ocazie. Aşa că am început să caut. Dai şi uită-te pe net, apucă-te şi dă telefoane, caută la agenţii, cau şi la proprietari, întreabă în stânga şi-n dreapta, numai găseşte ceva! Pretenţii absurde nu am avut. De fapt, mi se pare paradoxal. Eu aveam senzaţia că o să fie floare la ureche să găsesc un apartament/garsonieră nemobilată. Sau cel puţin, mult mai simplu decât o locuinţă mobilată/semi-mobilată unde n-ar trebui decât să încadrez mobilierul pe care îl am şi eu.  Evident că n-a fost. Evident că am avut bătăi de cap cu agenţiile. Eu îi spuneam ăluia că am mobilă albă şi că nu merge în paştele mă-sii cu pal galben (!!!), şi ăla mă ducea să văd garsoniere la Piaţa Muncii mobilate în albastru. Prietene, tu înţelegi că ori e albă ori nu e deloc? 
df79f4e81946b6ec80a2289f5ded4d2a
Nu, n-a înţeles. Până am reuşit să găsesc o garsonieră goală, am văzut…nici nu mai ştiu câte apartamente. Şi mobilate şi nemobilate. Cea mai tare mi s-a părut una undeva în estul Bucureştiului. Cică stai să vezi la ce şmecherie de apartament te duc. Blocuri noi, construite în 2014. Confort 1, parchet, decomandat, spaţios…Să vezi tu. Zic mamă, am pus-o. Palat îmi fac. Chiar mă entuziasmasem. Ajunsă acolo…Într-adevăr, tot ce spusese nea ăla de la agenţie, era adevărat. Numai că a omis să menţioneze un mic detaliu. Era demisol. Ştiţi cum e demisolul? E sub parter. Nu intră lumina pentru că fiind sub parter, geamurile sunt în pământ, foarte mici şi foarte sus. Excludem alte detalii care pot veni la pachet cu parterul: mucegai, posibil gândaci, frig şi alte alea. Dar construcţie 2014!

Hai să mori tu.

Am plecat de acolo instant, practic mă dădeam cu capul de nişte pereţi imaginari încercând să înţeleg de ce dracu nu pricepe nimeni ce vreau. {Acum, să ne înţelegem. Să nu credeţi că m-am dus la ăia cerând duplex cu piscină, în centru, 100 mp, cu grădină şi palmieri la bloc, fiind dispusă să ofer 100 euro. Nu-s cretină. Dar nici 250 de euro nu i-aş fi dat unei japiţe pentru o mizerie de demisol de 30 mp. MARŞ!}
Vreo 2 zile tot aşa am umblat. Alergând de colo colo, prin aproape toate colţurile Bucureştiului. La un moment dat începusem să mă panichez. Până la urmă dacă nu găseam nimic, mă vedeam nevoită să accept una dintre chiriile pe care le văzusem şi nu mi-au plăcut din motive estetice/distanţă faţă de metrou/zonă, etc. Deci de nevoie.
Din fericire n-a fost necesar. Am găsit până la urmă. GOL. Complet nemobilat. Spaţios. Decomandat. Aproape de metrou. Parchet, pereţi albi. Aşa cum am vrut. Sigur că acum începe un nou dans – mobilarea şi utilarea. Iar înainte de asta a fost iarăşi nebunie cu mutatul din vechea locuinţă. Du-te şi încheie socotelile cu proprietarul. Du-te şi aleargă după lăcătuş să-ţi schimbe yala la nouă casă. Du-te şi stai la cozi la RDS să vină aia să-ţi instaleze netul. Du-te şi aleargă după ăia cu transportul saltelei. Vezi de unde îţi iei frigider. Atenţie, n-ai o cratiţă în casă (bine că ai potpourri pentru fiecare cameră, asta era important). Vezi că n-ai nici covoare. Ah stai, nişte jaluzele în geam nu-ţi trebuie? 

3780b14e80bebb7fda7f57d115218a61

Şi tot aşa. Mai am enorm de multe de făcut dar sunt super entuziasmată de noul meu “proiect”. Mobilarea, decorarea şi amenajatul în sine. Pentru moment, am ce-mi trebuie. Dar eu vreau corpuri suspendate pe pereţi, covoare albe (n-o să se întâmple; şi asta pentru că CINEVA e păros şi lasă blană şi pe tavan, darămite pe covoare), oglinzi imense şi lampadare de podea. Bat câmpii la momentul ăsta, evident. Dar ajung eu şi acolo. Când o să termin, va fi ceva de genul Vintage meets Shabby chic meetsIkea’s mobilă albă meets Buni’s acareturi. Adică o combinaţie de vintage-feminin-uşor minimalist. Are sens? Nu ştiu, dar o să vedeţi.

Deocamdată nu-mi stă gândul decât la porţelanuri…

Distribuie:

15 Comments

  1. februarie 10, 2015 / 8:18 am

    O Doamne,alea sunt poze din casa ta?:O

  2. februarie 10, 2015 / 8:26 am

    Sa fie intr-un ceas bun mutarea asta! Daca te-a prins microbul decoratului, apoi sa te tii, e boala grea asta. Eu îmi cam închipui combinatia aia de stiluri de care zici. It's you, totally you si abia astept un house tour

  3. februarie 10, 2015 / 8:37 am

    Suna groazv, dar ce-o sa faci daca cumva apare o problema si trebuie sa pleci si din locul asta?
    Iti convine sa investesti atat de mult?

  4. februarie 10, 2015 / 8:43 am

    Am fost si eu in frenezia aceasta, motiv pentru care anul trecut am si cumparat un ap. Acum dau rata, nu mai dau chirie… dar, vorba ta, mobila se potriveste cu peretii, nu detesc gresia din baie etc. Cele mai bune farfurii pe care le am sunt cele Luminarc, uite ca idee: http://www.emag.ro/servicii-masa/luminarc/c. Sunt opal, nu portelan, dar arata si rezista bine. Saaau poti sa iti faci de cap in Ikea 😀

  5. februarie 10, 2015 / 8:45 am

    Hehe 😛 Nu Elena, nu sunt. Mi-am facut un folder cu poze pentru inspiratie iar pozele din articolul asta sunt cele care imi plac cel mult. Dar cam in directia asta merg cu decoratul 🙂

  6. februarie 10, 2015 / 8:46 am

    You know me so well <3

  7. februarie 10, 2015 / 8:49 am

    M, nu cred ca e o problema atata timp cat investesc in ce e al meu. N-am de gand sa bag bani in peretii astuia (nici n-am in ce, arata foarte bine asa cum e), vreau doar sa imi mobilez si decorez cu lucruri pe care le pot lua cu mine la o adica. Sa spunem ca plec maine, ok, imi iau mobilierul si ce mai am si-am plecat cu ele „in spate”. Doar nu le las la proprietarul din prezent 🙂

  8. februarie 10, 2015 / 9:15 am

    Știu cum stă treaba cu chiriile, proprietarii, țepele, mutatul, etc. Bătaie de cap! In 4 ani m-am mutat de 6 ori, in Sibiu ce-i drept nu București. Anyway, ideile pt amenajare sunt super; esti o inspirație. Mult succes! Te pup, 5bacna

  9. februarie 10, 2015 / 11:49 am

    Maaama, cat haos si cate batai de cap. Eu rasc chestiile astea, mie mi-e groaza cand ma gandesc ca va trebui sa ma mut din apartamentul cyrent – si stiu ca se va intampla candva, pentru ca vreau si eu sa imi deocrez caasa cum vreau eu, dar cand ma gandesc cate sunt de facut si de cati bani e nevoie, ma ia groaza.
    Anyway, astept sa iti vad casa alba si cu motanul negru ca centru de interes. Daca nu il incluzi in fotografii, ne suparam :))

  10. februarie 10, 2015 / 1:06 pm

    Stai sa vezi cand iti iei casa ta si vrei sa te muti, atunci incepe nebunia. Am umblat la notar dupa acte de propietate, dupa aia sa ne inscriem la impozit, sa facem contracte la apa, gaz, curent, etc de ne-o iesit pe ochi. Dupa aia a trebuit sa ne aducem toate acareturile la noua locuinta, am carat si cu masina si cu plasele si cu diverse cutii dar tot pe rand asa, ca in timpul asta mai mergem si la serviciu. Si acum avem o camera cu tot felul de cutii, schiuri, placi de snowbord, tot felul de acareturi. Tot ce avem prin casa le-am comandat din magazine si ne-au venit tot pe rand, numa ne suna cate un curier haideti ca suntem jos cu dulapurile, le caram sus si fugeam sa gasim un meserias care sa ni le monteze, dupa aia ma suna altul haideti ca v-am adus masina de spalat, veniti mai tarziu cu ea ca suntem la serviciu. La final am fost terminati…

  11. februarie 10, 2015 / 1:18 pm

    This comment has been removed by the author.

  12. februarie 10, 2015 / 1:52 pm

    Ma gandeam eu…prea multe culori neutre pe umerasele alea 😀

  13. Alina
    februarie 10, 2015 / 1:54 pm

    Sa iti fie bine in noul apartament, energii bune si primitoare! Si eu am ajuns la concluzia ca locuitul cu altii nu e pentru mine :).

  14. februarie 13, 2015 / 11:38 am

    Da, mi-am inchipuit ca asta faci, atata timp cat si aici ai venit cu ele „in spate”, insa mi se pare greu 😀 Anyway, te inteleg si viziunea ta arata minunat!

  15. februarie 14, 2015 / 6:10 pm

    ooo presimt ca o sa iasa bine! de abia astept sa ne arati! Spor!


Looking for Something?