8 Comments

  1. iunie 3, 2014 / 8:16 am

    Super outfit!

    Nici eu nu inteleg sosetele purtate cu sandale. :)))

  2. iunie 3, 2014 / 8:37 am

    La noi tot scumpe-s capsunile si se strica repede. Mi-aduc aminte cum in alti ani mancam capsuni pana ma saturam de ele, si acum nu cred ca mi-as permite sa mananc pana ma satur :))
    Mie cumva imi place combinatia de pantofii aia cu sosetele alea, dar pe mine sigur nu ma duce capul la combinatii asa reusite, deci nu ma bag 😛
    Tinuta e superba, ca de obicei (I hate you), preferatul meu e sacoul ♥

  3. iunie 3, 2014 / 9:55 am

    Frumoasa combinatia de bleu cu roz, iar topul e superb!!
    Cred ca n-as putea sa port vreodata sosete cu pantofi/sandale, ma rog..
    Tare-mi place sa citesc postarile, de fiecare data le citesc fara intrerupere, a fost bine si de data asta :*

  4. Elena
    iunie 3, 2014 / 10:12 am

    Draga mea,
    te urmaresc demult si iti admir nespus stilul proaspat, nonconformist si clasic in acelasi timp – nu stiu cum reusesti, dar iti iese! In plus, esti inzestrata si cu darul de a scrie, astfel ca de-abia astept sa aflu inca o aventura de-a ta. In ultima vreme insa, nu stiu ce s-a petrecut cu scrisul tau. In afara de faptul ca nu mai pui si varianta engleza (care pentru site-ul tau cred ca era un plus, totusi – dar aici numai tu stii cum te avantajeaza mai bine), ai inceput sa fii foarte… „relaxata”. Si nu stiu daca messy writing are acelasi efect precum messy bun – if you know what I mean. Te rog din suflet, ai grija de scrisul tau, ca e pacat de el. Chiar ai condei, poti sa te dezvolti. Poti sa scrii carti intr-o zi – si crede-ma, la cati fani ai pe blogul asta se vor vinde ca painea calda. Expresiile cu „boss”, cu „o ard nu stiu cum”, cu „naiba” in titlu chiar in ziua de Paste si alte neglijente de-astea iti coboara stacheta. Nu vreau sa crezi ca te critic (desi chiar asta fac, doh! dar numai spre binele tau :)), te urmaresc cu aceeasi placere, doar ca observ o diferenta calitativa si ma intristez sa vad cum un talentul tau cel mai pretios este neglijat. Pentru ca, in timp, el va deveni mai important. Frumusetea nu dureaza vesnic – crede-ma pe cuvant, iti zic din experienta. Si chiar daca stilul iti va fi impecabil, tot vei tanji dupa talia minunata pe care o ai acum, si dupa prospetimea obrajilor care acum sunt perfecti. Insa daca intre timp vei deveni cunoscuta si ca scriitoare – si ai toate atuurile – vei putea sa-ti prelungesti si sa-ti amplifici stralucirea… pe care o meriti, de ce sa nu recunoastem. Hai ca ti-am facut ditamai perdaful. Ai inteles ideea, te imbratisez cu drag,
    Elena

  5. iunie 3, 2014 / 3:44 pm

    Buna Elena!

    Multumesc pentru comentariu si mai ales pentru ca ma citesti de multa vreme. Stai linistita vis-a-vis de critica, nu e o problema. Clar I've seen worse! Si uite asa ajung la partea cu engleza. Sa ma explic 🙂
    Am renuntat la textul in engleza pentru ca imi restrictioneaza foarte mult scrisul, neputand sa ma exprim asa cum imi doresc, asa „messy” cum spui tu. Ai dreptate, sunt mai relaxata. Poate pentru ca am ajuns intr-un punct in care nu ma mai intereseaza sa scriu pentru altii, ce gandesc altii sau ce considera altii ca e bine. Sigur ca imi respect si ascult cititorii (voi tine cont si de parerea ta, sa nu crezi c-o s-o ignor!) dar fac lucrurile in primul rand pentru mine, iar in momentul asta, maniera in care scriu e cea mai confortabila mie din ultimii ani. Nu mai postez decat ce vreau, cum vreau, cand vreau. Ignor orice fel de rigori, nu-mi impun nimic, nu pornesc de la ceva anume si nici nu-mi doresc sa ajung undeva anume. Nu scriu nimic ca sa ma dau bine pe langa altii (poate ai vazut ultima campanie, cea pentru Cora), nu imi propun sa frapez sau sa fiu ceva ce nu sunt, nu sunt ipocrita si nici timida, sunt EU. Nu ma intereseaza sa strang multe like uri pe facebook, nu ma intereseaza nici sa castig bani din blog (nu stiu cat vad cei din exterior dar m-am ferit dintotdeauna de posturile platite si detest din ficati blogurile de moda devenite reclame ambulante), nu ma intereseaza sa ajung sa fac reclama la iaurt, per total sa-mi castig existenta din asta. Nu. Poate ca si din cauza asta, ma doare fix in spate de ce gandesc altii vis-à-vis de stilul meu – scriitoricesc, vestimentar, ce vrei tu. Nu vreau s-o spun pentru ca mi-ar parea rau sa te “pierd” dar treaba e simpla: cui nu-i place, sa inchida pagina. Nu cred ca e si cazul tau, inteleg unde bati si apreciez intentia. Si da, as putea sa-mi indrept putin scrisul si poate sa incerc ceva mai ordonat, dar nu vreau sa fac asta. Cel putin nu acum.
    Culmea e ca de cand am inceput sa ma destind si mai mult in ale textului, tot mai multa lume ma felicita pentru maniera in care scriu… Asa “messy” si colocvial cum este. Foarte probabil ca sunt si oameni care au renuntat sa ma citeasca, habar n-am. Dar pentru aia care ma aprecieaza asa cum sunt si ma citesc cu placere, o sa scriu in continuare. E ticsita blogosfera de texte mediocre, lasa-ma sa ma bucur macar ca nu sunt ca toata lumea. Chiar si asa, cu “boss”, “o ard aiurea” si cu “naiba”-n titlu… Cel putin e original 🙂

    Te pup :*

  6. iunie 6, 2014 / 7:17 am

    Am zis ca nu ma mai uit la GOT dupa episodul asta. Enough is enough! O sa am cosmaruri daca mai continui cu serialul asta.
    Inchideti-l intr-o cusca pe Rumburak. Poor little fellow.

  7. iunie 9, 2014 / 8:40 am

    esti asa simpatica si scrisul tau ma binedispune de fiecare data, orice ai scrie! :))
    iar cu „It's probably me” m-ai dat gata <3

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Looking for Something?