Happy Kitty, Sleepy Kitty: purr, purr, purr

roses skirt 2roses skirt 3roses skirt 4roses skirt 5roses skirt 6roses skirt 7roses skirt 8

Nu ştiu câtă lume e interesată să audă iar poveşti cu pisici (sau vintage, că tot veni vorba) dar încerc întotdeauna să scriu despre ce-mi place şi mă pasionează, indiferent de ce e modern sau se caută. Prin urmare – că tot n-a mai apărut de mult – azi sunt însoţită de Rumburak (sau Chet, e unul şi acelaşi). Am avut şi încă am multe animale (majoritar pisici dar am şi câini o droaie, la Buzău – toţi ai mei sunt iubitori de animale), dar dintre toate, cel mai ataşată am fost de bestia din imagini.
Am în primul rând o slăbiciune pentru pisicile negre. Le consider mai speciale tocmai din cauza reputaţiei nefaste că ar aduce ghinion. Majoritatea se feresc de ele, mie mi se par deosebite. Am mai avut un motan negru (a murit acum doi ani) – Bubu, a apărut şi el pe blog de câteva ori, la începuturi – şi l-am iubit foarte mult iar moartea lui m-a sensibilizat în feluri foarte nasoale pe care n-o să le detaliez acum. Rumburak a venit mai târziu, nu ca înlocuitor pentru Bubu dar aşa s-a nimerit, să semene foarte bine fizic. Maică mea l-a primit şi a stat la casă, la ai mei acolo, până în Septembrie anul trecut când l-am înşfăcat şi l-am adus cu mine la Bucureşti. Ce să zic, instincte materne n-am sub nicio formă la ora asta (mă sperie până şi ideea) dar pentru Chet, mă apucă pandaliile la cea mai mică mişcare greşită.
Par exemple, se întâmplă că ocazional trebuie să mă mai duc şi la Buzău. Măcar o dată la 1-2 luni şi tot trebuie să ajung. Chet rămâne cu colega de apartament (sau rămânea – nu cred că mai repetăm experimentul). N-are sens să-l iau cu mine şi oricum ar fi foarte dificil. Well, ultima dată când am fost acasă – de Crăciun, am fost vreo 5 zile – i-am lăsat plicurile de mâncare raţionate pe zile, vreo 10. Teoretic mănâncă de sparge, dar am zis că 2 plicuri pe zi îi ajung. În 5 zile trebuiau mâncate 10. Când m-am întors de la Buzău, 7 erau în frigider. Am zis iniţial că sunt altele, cumpărate adiţional de colega, fără să ştiu că de fapt fusese hrănit cu 3 plicuri în 5 zile. Ce scandal a ieşit de acolo nu mai comentăm – aşa e când eşti la mâna altuia. Nu mai comentăm nici în ce cură de îngrăşare a intrat după ce m-am întors, ahem ahem. Crazy cat lady? Posibil să fiu. Sau într-acolo să mă îndrept.
Cert e că mă topesc toată când mă trezesc dimineaţa cu el ghemuit la pieptul meu, torcând. Şi cum îl vedeţi în poze (sunt puţin mai vechi, de dinainte să mă vopsesc roşcat) – aşezat pe picioarele mele, e aşezat ca aşa a vrut el. Nu e pus de mine, regizat, de dragul pozei. Aşa stă în general, mai ales când mă vede la birou. Ţop pe picioare (mă amorţeşte cumplit dar îmi e prea drag ca să-l dau jos – plus că e ditai porcul de greu) şi începe să toarcă. Iar dacă nu e PE picioare, e SUB picioare. Se aşează sub scaunul pe care stau şi toarce acolo.
Ah da, şi am trandafiri pe mine, mulţi, că mi-au trimis Choies fustă. Atâta.

Distribuie:

27 Comments

  1. ianuarie 9, 2015 / 11:51 am

    Nu stiu ce-mi place mai mult: chetul, trandafirii multi de pe tine sau funda gigant de pe cap 😀

  2. ianuarie 9, 2015 / 12:01 pm

    Rumbu e foarte simpatic, imi place mai ales blana lui flocoasa, fata de Mitzi a mea care ai vazut, are parul ceva mai scurt.
    Imi pare rau ca a stat la cura de slabire, dar mancare solida nu mananca? E mai sigur sa ii lasi castronul plin cu mancare d-aia decat sa te bazezi pe unii sau altii…

    Si da, fusta trandafirie e foarte misto! Sa nu ti-o agate Rumbu cu ghearele :))

  3. ianuarie 9, 2015 / 12:43 pm

    Eu te înțeleg perfect la faza cu pliculețele. Am pățit-o și eu când, tot așa, mi-am lăsat 5 zile motanul cu altcineva. Ai o superbitate de motan. De fustă nici nu mai zic! 🙂

  4. Anonymous
    ianuarie 9, 2015 / 1:10 pm

    Buna!
    Doamne….cat iubesc pisicile….am si eu o bestie gri acasa, flocoasa..baiatul meu. Cand nu sunt acasa si vorbesc cu ai mei, mereu intreb: ce face baiatul meu?… E superb baiatul tau!
    Mi-a atras atentia bluza, e foarte finuta, de unde este?
    Te pup!
    Alina

  5. Delia
    ianuarie 9, 2015 / 2:52 pm

    Si mie-mi plac pisicile negre pentru ca sunt asa amuzante, cand le vezi, vezi doar o pata neagra cu doi ochi verzi :-)) acum am un motan cu dungi si sosetute albe (gasit pe strada) dar daca as mai lua un pisic, as vrea unul negru

  6. Alina
    ianuarie 9, 2015 / 4:06 pm

    Ultimaaaa poooozaaaaaaaa!!! :))

  7. ianuarie 9, 2015 / 4:32 pm

    Am crezut initial ca plicurile ramase sunt din cauza ca a facut greva foamei ca l-ai lasat singur cu altcineva, nicidecum hranit cand cu aducere aminte. Ai mei (3) mananca pe ruptelea, pliculetele sunt pe post de treats, cand si cand, altfel as ajunge homeless si datoare vanduta 3 generatii dupa. Plus un caine talie mare in dotare, go figure.Marfa rau tinuta, incaltari ce ar merge aici?

  8. Anonymous
    ianuarie 9, 2015 / 7:40 pm

    Sunteti fantastici amandoi

  9. ianuarie 9, 2015 / 10:16 pm

    Chetul, chetul! 😀

  10. ianuarie 9, 2015 / 10:17 pm

    N-o agata ca suntem pisici cuminti :)) Nu molfaim decat halate si prosoape. Ce nu e pufos nu prezinta interes :-J
    Referitor la blana, de la ma-sa i se trage. Aia era birmaneza, cu blana lunga si stufoasa iar el seamana cu ea.

  11. ianuarie 9, 2015 / 10:20 pm

    Multumim, Diana! :*

  12. ianuarie 9, 2015 / 10:21 pm

    Da, si eu fac la fel Alina :)) Si cand dau telefoane la Buzau si vorbesc cu ai mei, ii intreb ce fac pisicii si cateii de acolo.
    Bluza este mai veche, e Oasap dar are cativa ani. Nu cred ca mai e disponibila 🙁
    Te pup si eu, merci :*

  13. ianuarie 9, 2015 / 10:24 pm

    Sa-ti traiasca, Delia! Asa e, sunt simpatici rau astia negri, si pe mine ma amuza :)) Noaptea mai ales, calc pe el cateodata fiindca nu-l vad in intuneric. Dar nu se misca, n-are niciun stres. Cred ca pot sa ma si asez pe el ca nu se sinchiseste :))

  14. ianuarie 9, 2015 / 10:24 pm

    Oh, ce-mi plac pisicii grasi <3 Multumesc!

  15. ianuarie 9, 2015 / 10:24 pm

    Sincron! 😀

  16. ianuarie 9, 2015 / 10:26 pm

    Da, pai cred Cymina. La atatia, cred si eu ca te baga in faliment. Si aia ai mei de la Buzau sunt hraniti la gramada cu mancare gatita ca n-are nimeni de unde sa ia baxuri de Whiskas si Pedigree zilnic. Sunt prea multi.
    De incaltari, as zice sandale sau pumps. Roz, alb sau rosu. Mi-ar placea niste pantofi cu varful migdala, rosii, din piele intoarsa <3

  17. ianuarie 9, 2015 / 10:27 pm

    Multumim frumos!

  18. ianuarie 10, 2015 / 2:00 pm

    Ce fain e! Plecarile din localitate sunt f nasoale dpdv al pisicilor, nimeni nu stie sa se ocupe cum se ocupa stapana 🙂

  19. Anonymous
    ianuarie 10, 2015 / 9:17 pm

    Eu las papagalii pe mana soacra-mii cand plec in vacante pe undeva.Mereu le da mai multa mancare decat trebuie hahahaha :)) LA mine e invers.

    PS: daca iti dispare pisica vreodata,sa stii ca n-am fost eu :-„

    Georgi.

  20. Andy
    ianuarie 12, 2015 / 10:36 am

    Trebuie sa-l aduci pe Chet in training la Ale meu…iar fi facut un scandal colegei tale daca il lasa flamand ca se muta ea din casa…porcu face tam-tam cu muscat de picioare si mieunat jalnic si daca sta flamand 5 minute 🙂
    Cat despre funda din par…eu m-am plimbat sambata cu asta: http://www.hm.com/ro/product/53406?article=53406-B…pentru ca junioara s-a plictisit de ea…si da e gigantica :)))))

  21. ianuarie 13, 2015 / 12:12 am

    Dar tat-su a fost tigan cu gene mai proeminente si a iesit negru :)))) N-ai ce-i face :))) Nu te joci cu genetica

  22. ianuarie 20, 2015 / 8:48 am

    Bine, bine! Pisica frumoasa, fata frumoasa! Dar bluza, de unde este bluza?

  23. ianuarie 20, 2015 / 12:51 pm

    Oasap.com dar nu mai e in stoc de mult, Roxana. De asta n-am notat-o 🙂

  24. ianuarie 20, 2015 / 12:52 pm

    Oasap.com dar nu mai e in stoc de mult, Roxana. De asta n-am notat-o 🙂


Looking for Something?