QED

Jacheta/Jacket: Zara

Fustă/Skirt: Asos

Cizme/Boots: Stuart Weitzman

Poșetă/Bag: Louis Vuitton

Ochelari/Sunglasses: Miu Miu

Guler/Stole: Zara

Photo credits: The tale within a photo

[RO] Eu și animal print-ul suntem prieteni vechi. Nu neapărat în varianta solzoasă (nu pot să spun că mă omor după târâtoare/șerpi/șopârle) dar verișoarele “pufoase” îmi plac. Mai ales cele pisicoase: imprimeul de leopard, ocelot, ghepard, tigru, jaguar… Superb.

Era o vreme când le consideram poate cele mai vulgare opțiuni vestimentare (posibil să fi văzut eu prea multe combinații nefericite ori poate că nu erau pentru mine) dar într-o vreme în care outfiturile mele erau constituite majoritar din haine cu măcar 3 numere mai mari, animal print-ul era moartea. Mai rău nu putea fi decât să mă îmbraci din cap până-n picioare-n roz (altă răsturnare de situație și aici, peste ani ajungând chiar să îmi placă foarte mult). E interesant de urmărit traseul meu vestimentar de-a lungul anilor și cred că are o puternică legătură cu anturajul și starea psihică a fiecărei perioade, mai puțin cu ce era la modă. Nu degeaba mă încăpățânam să îmbrac tricouri fără formă, cu formații imprimate pe piept într-o vreme in care colegele mele purtau jeanși skinny și bluze de dantelă. Dar asta e o altă discuție, pentru o altă ocazie.

Revenind de unde am plecat, cred că animal printul se “bucură” de o reputație proastă pentru că a fost popularizat de cine nu trebuie și/sau în combinații care nu trebuie. Și mai cred și că poate arăta absolut fabulos, ba chiar elegant și de bun gust atunci când este abordat corect. Ce înseamnă corect nu pot să exprim obiectiv dar un exemplu ce îmi place poate fi găsit aici.

Sau mai potolit și mai modern aici.

Ori mai excentric (și absolut fabulos) aici.

În cazul meu, neavând nicidecum suficiente ocazii ori opțiuni spre a orienta către o rochie minunată cum era cea lungă din ultimul link de mai sus, aleg în general varianta casual, modernă. Aidoma cazului de față.

Nu e prima dată când vă arăt fusta din poze, ea fiind vedetă în ultimul material de tip haul (dânsul), de pe YouTube. Vă povesteam eu acolo că îmi doream ceva fuste cloș mai scurte ca cele 3621956812565 pe care le am deja – până la genunchi toate – tocmai în ideea de a le purta cu cizme peste genunchi, complimentând astfel și cizma și fusta. Scrollând pe Asos, mi-a ieșit în cale “felina” din imagini și pe sistem de ce-am găsit să fie al meu, numai bine că am comandat-o. O săptămână mai târziu, ne “pisiceam” reciproc undeva cocoțate pe fântâna de la Piața Unirii. A fost ok vreo 10 minute, suficient cât să tragem câteva poze. Dup’aia a venit un domn de la pază, moment în care am considerat că e mai bine să ne retragem în glorie spre meleaguri mai prietenoase.

Dar quod erat demonstrandum: imprimeu de felină în varianta Balaban.

Poate vă dă idei.

[EN] Animal print and I, we go way back. Not necessarily the scaly kind (I can’t say I’m particularly fond of crawlers/snakes/lizards) but I like their “furry” cousins. Especially the feline ones: leopard print, ocelot, cheetah, tiger, jaguar… Gorgeous.

There was a time when I saw them as the most vulgar attire (I might have seen too many unfortunate pairings or it simply wasn’t my cup of tea) but in a time where my outfits consisted mostly of clothes that were at least 3 sizes too big for me, animal print was a sacrilege. It couldn’t get worse than that except if I were to wear pink head to toe (here’s another turnaround as I’ve actually come to enjoy it a lot over the years). It’s interesting to follow my fashion journey through the years and I think it was strongly related to my environment and state of mind of each period and less related to what was fashionable.

It wasn’t for nothing that I was set on wearing shapeless T-shirts with bands printed on them in a time where the girls in my school wore skinny jeans and lacey tops. But that’s another story for another time.

Going back to where I started, I think that animal print has a bad reputation due to it being worn by the wrong people and/or in the wrong combos. And I also believe that it can look absolutely fabulous, elegant and tasteful even when it’s approached correctly. I can’t objectively describe what correct means here but this is an example that I like.

Or more toned down and modern here.

And more eccentric (and absolutely fabulous) here.

In my case, since I don’t have enough opportunities or options to go towards a wonderful gown like the one shown in the last link above, I generally go for a more modern, casual option. Case in point.

It’s not the first time I’ve shown you this skirt as she was the star of my latest YouTube haul. I was telling you then that I wanted some shorter bell-shaped skirts, similar to the gazillion knee-length ones I already own – with the clear purpose of wearing them with over-the-knee boots, thus highlighting both the boots and the skirt. Scrolling on Asos, I came across the “feline” featured in today’s photos and based on the very wise principle of “finders keepers”, I ordered it instantly. A week later, we were “purring”  together on top of the water fountain in Unirii Square. It was ok for about 10 minutes, enough to take a couple of pictures. Then a bouncer showed up and we deemed it was safer to fall back victorious to more friendlier abodes.

But quod erat demonstrandum: feline print à la Balaban.

Maybe it will get your creative juices flowing.