Se caută pufoşenie mustăcioasă pentru adopţie Balabaniană

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
(C&A dress and bag, Zara shoes, vintage head scarf, H&M belt, River Island, H&M and Oasap jewelry)
În ton cu atmosfera ludică din poze, am pierdut vreo două ore benoclându-mă la ghemotoace de blană pe net. D’alea mici şi pufoase, cu mustăţi şi moţ în păr, de cer numai pupic pe nas. Bichoni adică, dar şi alte rase al căror nume îmi e imposibil de reţinut, darămite de scris. Deci OMAGAAAA, cum sunt pufoşeniile alea!
Eu de felul meu aşa, iubesc animalele (poate chiar mai mult decât oamenii), orice fel de animale (excepţie făcând chestiile creepy care da, ştiu că intră la reptile and shit). Pe facebook la mine, am uneori senzaţia că e site pentru adopţii pisici la câte mâţe şi cotoi sunt acolo – nu vă spun ce am în calculator, posibil să fie mai multe poze cu păroşenii mustăcioase decât cu mine. Şi even though marea majoritate sunt cu pisici, iubesc la fel de mult şi căţeii. Nu prea îi vedeţi în poze (posibil pentru că sunt prea ocupaţi să se urce pe mine când mă văd) dar am şi din ăia vreo 4 la Buzău. Înfiem tot ce prindem. Are mustăţi, coadăşi blănoacă? Jaaaaaaaap, în sac! Hai acas’. Uneori sunt chiar prea mulţi… Which reminds de o chestie funny. Acum câţiva ani, mă sună taicămiu de urgenţă, să vin acasă că are treabă cu mine. Şi căsă iau şi o pensetă că nu găseşte dracului nimic în casă. Zic na-ţi-o boală, ce dracu vrea ăsta cu penseta?!? Ajung acasă…se auzeau chelălăieli. Huh?! Când ajung în baie…vreo 6 purcei căţeluşi, mari cât palma mea, cu ochii abia mijiţi, în poală la Balaban mister.
Balaban baby: Ce-i cu ăştia?
Balaban mister: Ah, i-am găsit. Erau singuri, plângeau şi mi-a fost milă de ei.
[…]
Balaban baby: Şi vrei să-i pensezi?
Balaban mister: Nimic nu ştii! Sunt plini de căpuşe! Hai, ajută-mă să le dăm jos.
Superb. Om bătrân şi fără minte + plus fie-sa – altă ţicnită, la curăţat căpuşe de pe căţei. Cu penseta. Şi da, am făcut asta.
Revenind la pufoşeniile din seara asta (nu ştiu când citiţi voi dar la mine e 03:37 şi mă holbez pe anunţuri)…mi-a picat fisa. Vreau pufoşenie grasă, cu moţ în frunte, greu cât un pepsi de 2 jumate! Vreau vreau vreau! Că tot n-am animal la Bucureşti (nu mai ţin minte dacă am mai spus, dar Tiramisu nu e al meu; e al colegilor mei de apartament), am pornit în căutări pentru păroşenie albă şi pufoasă! Ideal ar fi să găsesc unul care să nu coste cât salariul pe o lună…dar mai vedem.

Nu mergea bine un blănos din ăsta în sacoşa mea cu Hello summer? Ziceţi voi că nu! Şi nu ne dădeam noi amândoi în leagăn? Şi nu ne pupam noi romantic sub umbrela fuchsia, care se asorta cu elasticul lui fuchsia răsucit pe moţul din frunte? Şi nu-mi umplea el mie de păr rochia frumoasă de la C&A? Oh ba da ba da ba da!

te vrea!

Gata, am decretat! Se caută pufoşenie mustăcioasă pentru adopţie Balabaniană.
Dacă ştiţi/aveţi/cunoaşteţi/auziţi ceva de vreo donaţie/vânzare/schimb-pe-un-rinichi-sau-doi, daţi de veste. Bichon aş vrea dar nu refuz nimic ce-ar striga mănâncă-mă Balaban, aşa-s de drăguţ!
Omg, puppieeeeeeeeeeeeeeeeeeees!

Distribuie:

14 Comments

  1. mai 19, 2014 / 10:39 am

    So, you are so funny. Cred ca e a doua oara cand dau de blogul tau. Prima data l-am rasfoit si m-am uitat la poze, da, imi plac pozele . Dar azi m-am apucat sa iti citesc postarile and… you are awesome& crazy.
    Si ziceam, mama, tare gagica asta, simt ca semanam putin. Dupa care am vazut ca esti geamana…:)). Hi5, me 2!
    In concluzie, I super like you :)).

  2. mai 19, 2014 / 11:56 am

    This comment has been removed by the author.

  3. mai 19, 2014 / 12:01 pm

    Buna Andreea,
    peste vreo luna si 1/2 ,as avea eu de dat spre adoptie.Metisi de
    labrador.Acum ,de abia au facut ochisori.Daca nu gasesti mai aproape de
    tine,gasim o solutie sa vina de la Bv 🙂 Vrem sa ajunga doar la oameni
    iubitori si seriosi,asa cum te-ai descris pe tine si pe dl. tatic 😉

  4. mai 19, 2014 / 12:20 pm

    Foarte tare postul tau, Andreea. De asemenea, imi place foarte mult rochita, este superba!

  5. mai 19, 2014 / 1:09 pm

    Ador felul natural în care scrii! Și eu cred că iubesc mai mult animalele decât oamenii, dar când am recunoscut în public am primit priviri ciudate…:D. Am și eu acasă o bulă de puf pisicească pe nume Țuți și un Azorel (câine) cam bătrânel:( și ei sunt cei mai iubiți dintre pământeni! Da. năsucurile mele pufe!
    Sper să-ți găsești cât de curând o pofoșenie cu fundiță! 🙂
    http://beautyandthecat.wordpress.com/

  6. mai 19, 2014 / 2:03 pm

    Zici ca ai baut cafea cu zahar de caine in ea si ai luat-o razna :))
    Iti inteleg entuziasmul, cainii mici sunt adorabili, mie imi plac in mod deosebit Bichonii..de fapt cam atat :)) Eu daca mi-as lua potaie, mi-as lua unul cat mai mare 😀
    In alta ordine de indei : rochia ta este frumoasaaa!!! 😀

    A si..cauta siteuri de adoptie, sigur sunt si catei.

  7. Andy
    mai 20, 2014 / 7:41 am

    Foarte dragalasa esti cu rochita asta.
    Dar te rog sa imi promiti ca nu te transformi in „Diva pisi” purtatoare de catel asortat in poseta!!! :)))

  8. Anonymous
    mai 20, 2014 / 7:36 pm

    Recomand salvarea unui suflet de pe strada, ce ala nu e caine? NU mai pot cu toate tampele cu miniaturi de caini imbracati. Unii mor, sunt maltratati, singuri si tristi, iar proastele dau navala sa CUMPERE miniaturi din astea. So Romania….

  9. mai 20, 2014 / 8:20 pm

    Inainte sa sari cu recomandari pe care nu ti le-a cerut nimeni, poate ca ar fi fost indicat sa te documentezi un pic, ca apoi sa constati ca Andreea nu este o tampa care umbla cu catelul in gentuta si ca a salvat chiar mai multe suflete de pe strada, nu unul singur. Dar asa e cand nu mai putem dormi de grija altuia, jignim si judecam, iar toate astea, anonim. Fiindca de ce ne-am asuma cuvintele?! So da, Romania indeed….

  10. Anonymous
    mai 22, 2014 / 8:21 am

    Of ce drăguță e rochița! La Westie te-ai gândit? Are o prietenă și știu că sunt tare jucăuși și cuminței 🙂


Looking for Something?