The fabulous Lilli Ann

Mantou/Coat: Lilli Ann

Cizme/Boots: Stuart Weitzman

Poșetă/Bag: Erdem x H&M

Mânuși și cercei/Gloves and earrings: vintage

Photo credits: The tale within a photo

[RO] Pozele sunt din Decembrie și m-am gândit totuși să le postez până nu vine 1 Mai. S-ar putea să fie un pic prea cald, nu de alta.

Bon.

Multe întrebări și aprecieri am primit pentru haina din poze iar eu chiar sunt cea mai de acord în a o califica drept “bijuterie”. Este. Este veche, este de colecție, este o etichetă vânată prin rândul colecționarilor dar mai este și foarte călduroasă și deosebit de confortabilă, ca să nu mai spun cât de frumoasă este croiala. Mantoul are peste 50 de ani, fiind semnat de casa de modă “Lilli Ann” pe la 1960 și ceva. Iar mai departe am să vă povestesc ce am aflat din cercetările mele cu privire la brandul acesta (și mulțumesc de pe acum celor care au răbdare să citească; voi ăștia care citiți țineți blogul în picioare, căci să fi fost vorba doar de poze, mă rezumam la Instagram și închideam cazul):

Lilli Ann a fost o casă de modă americană a cărei perioadă de glorie o constituie perioada 1950-1960, cu numeroase apariții în revistele vremii (Vogue și Harper’s Bazaar, printre altele). Compania în prezent nu mai există, închizându-se definitiv în anul 2000, după mai bine de 60 de ani de activitate (a fost fondată în 1933 de către Adolph Schuman care și-a botezat afacerea după numele soției sale, Lilli Ann).

Făceau în principal haine (din cunoștințele mele nu există produse de marochinărie semnate de ei), fiind renumiți îndeosebi pentru taioare și mantouri, cum este și al meu (deși nu unul dintre cele mai frumoase). Foloseau materiale de cea mai bună calitate, importate din Franța, Italia și Elveția, aduse în America odată cu voiajul lui Adolph Schuman în Europa, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. El chiar a fost recompensat cu medalii pentru colaborarea cu acești producători de textile, fiind considerat responsabil pentru salvarea fabricilor de la închidere pe vremea unei Europe dărâmate de război. Practic, Lilli Ann era echivalentul american al caselor de modă franțuzești de la jumătatea secolului: Dior și Chanel pentru europeni, Lilli Ann pentru americani. Și prețurile erau pe măsură, un taior format din sacou și fustă costând în jur de $800 – $1000 în banii din prezent. Sumele erau fabuloase, însă din cunoștințele mele, numeroase magazine ofereau posibilitatea achiziționării în rate iar pe vremea aceea, neexistând conceptul de fast-fashion, oamenii cumpărau mai puțin și (mult) mai bun. Așa se explică vânzările fabuloase înregistrate de brand deși comercianți de produse foarte scumpe. Mai jos inserez câteva imagini din advertorialele găsite de mine online:

[EN] The pictures are from December and I thought it was high time I posted them while we’re not going into spring break. It just might be a bit to warm.

I’ve gotten many questions and many praises regarding this coat and I will be the first one to agree on the fact that it’s a gem. It’s old, it’s a collectible, it’s a very sought after label among collectors and it’s also very warm and comfortable, not to mention the beauty of the cut. This coat is over 50 years old, designed by the Lilli Ann fashion house around 1960. Furthermore, I will tell you what I found when doing my research on this brand (a big thank you to those who have the patience to read everything, you are the ones that keep this blog alive; if it was all about the pictures, I would’ve just posted on Instagram);

Lilli Ann was an American fashion brand that thrived between 1950 and 1960, with lots of spreads in the popular fashion magazines at the time (Vogue and Harper’s Bazaar being among them). The company doesn’t exist anymore as it was permanently closed in 2000, after more than 60 years on the market (it was founded in 1933 by Adolph Schuman, who named the company after his wife, Lilli Ann).

The company primarily designed clothing (as far as I know, there are no leather goods made by the brand), and they were especially popular for their coats and jackets, like mine (although not one of the most beautiful designs). They used the best quality fabrics imported from France, Italy, and Switzerland, brought to the States by Adolph himself after World War 2 was over. He was even rewarded with medals for working with these manufacturers as he was considered responsible for preventing these factories from going bankrupt in a time when Europe was shattered by war. Basically, Lilli Ann was the American equivalent of the mid-century French brands: Dior and Chanel for the Europeans, Lilli Ann for the Americans. The prices were up there too, a classic 2-piece suit retailed for about $800-$1000 in today’s currency. The amounts were crazy, but as far as I know, many stores offered installment plans, and back then fast fashion was unheard of so people would buy less and of (much) better quality. This is how you would explain the extraordinary revenue even though they were a luxury brand. Inserting below a few images from advertorials I found online:

Lilli Ann advertorial in Harper’s Bazaar magazine (circa 1953)

Lilli Ann advertorial  from 1954

Lilli Ann advertorial  from 1950

Lilli Ann advertorial in Vogue magazine, 1955

Lilli Ann advertorial in Vogue magazine, 1950

Lilli Ann advertorial in Vogue magazine, 1954

[RO] Mai sunt o mulțime de exemple, din decade diferite, preferatele mele fiind cele din perioada 1945 – 1965. Și e lesne de înțeles de ce, silueta fiind complet fabuloasă. Din fericire pentru mine, mă bucur de câteva piese Lilli Ann în micuța-mi colecție și am avut deci ocazia să simt în propria-mi mână fabuloșenia designului. Printre ele, mantoul alb din pozele ce au deschis postarea de azi.

De unde le iau?

Așa cum am spus, eticheta este una foarte vânată în rândul colecționarilor, de cele mai multe ori comercializată la prețuri nu tocmai ușurele pentru un articol second hand. Dar chiar și așa, recomand amatoarelor clasicele-mi surse: E-bay și Etsy, în România nefiindu-mi dat să întâlnesc vreodată un petic cât de mic semnat Lilli Ann.
Și în caz că n-am spus ori nu v-ați dat seama, paltonul meu Lilli Ann este cel mai iubit și mai prețuit dintre toate pe care le am. Adolph, ești tăticul lor.

[EN] There are plenty of other examples, from different decades, my favorite being those between 1945 and 1965. And it’s obvious why since the silhouettes are simply fabulous. Luckily for me, I have a few Lilli Ann pieces in my modest collection, therefore I’ve had the opportunity of experiencing the fabulousness first hand. Among them, the white coat featured in today’s post.

Where do I get them from?

Like I’ve said before, the label is very sought after among collectors, therefore the prices are not exactly affordable for a second-hand piece. But even so, I recommend to those interested my usual sources: e-Bay and Etsy, as I haven’t come across a shred of Lilli Ann in Romanian stores.

And in case you haven’t figured it out yet, my white Lilli Ann coat is my most loved and prized piece that I own.

Adolph, you da real MVP fam.

Follow:

11 Comments

  1. Corina
    ianuarie 8, 2018 / 4:05 pm

    Sa nu te lasi de scris.
    Atat.

  2. ianuarie 9, 2018 / 5:29 pm

    Deliciaose si videorile si articolele. Mereu! <3

  3. Crina Stoian
    ianuarie 9, 2018 / 6:31 pm

    Minunat spus. Te pup

  4. Oana
    ianuarie 9, 2018 / 6:35 pm

    Chiar ieri ma uitam daca nu cumva a aparut ceva nou p-aici, insa dezamagita, am luat niste articole de prin 2013-2014. Ti-as spune cam cat de genial e paltonul, dar stii deja, asa ca iti spun cat de geniala esti tu. Si “halul” in care scrii. Blogul la putere. #teambalaban

  5. Cristina
    ianuarie 9, 2018 / 6:55 pm

    Adooooor paltonul!!!! Sa nu mai zic de Combinația in care l ai încadrat …

  6. Dianna08
    ianuarie 9, 2018 / 7:10 pm

    Iti citesc cu atat drag scrierile chiar dacă nu obisnuiesc sa iti las un comentariu, multumindu-ți pentru tot ce faci. Apreciez tot ce faci aici si pe youtube, mi-as dori sa continui. E prea frumos sa te opresti aici. I love you soo much!

  7. ianuarie 9, 2018 / 10:49 pm

    Apreciez că postezi mai des! Îmi place cum scrii, foarte captivant

  8. ianuarie 16, 2018 / 10:46 pm

    Super! Ador poșeta! :*

  9. Maria
    ianuarie 24, 2018 / 12:20 pm

    Foarte frumos articol si tinute! Referitor la tendintele internationale, inteleg ca lana preferata a designerilor este alpaca (si pentru tinutele de foarte top, vicuna). La noi nu am vazut inca sa se foloseasca, poate ai tu vreo recomandare.

  10. Irina
    februarie 4, 2018 / 10:58 pm

    vai draga noastra,ce-ar mai fi blogurile fara tine si ce-am mai fi noi,ca cititori?!
    blogul nu va muri niciodata,merita mult mai mult de atat!
    fabuloase informatii,si sa stii ca eu datorita tie ,clipurilor si posturilor tale mi-am format cat de cat o cultura generala in sfera asta a modei.
    toata dragostea din lume pentru tine!

  11. februarie 27, 2018 / 2:27 pm

    Ultima poza cu tine mi se pare cea mai reusita si cea mai unica! Zambetul acela face tot 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *