Că tot vine ziua mea (o geantă Anuschka anyone?)

Într-unul din filmele mele preferate (dacă nu chiar preferatul absolut), apare o replică de care abuzez de fiecare dată când am nevoie de o scuză sau autoconvingere spre a cumpăra ceva scump:

Pe scurt, Schindler avea nevoie de câteva articole dificil de obținut (perioada celui de-Al Doilea Război Mondial; neapărat vedeți filmul dacă nu l-ați văzut deja!) – printre care și o cămașă – și apelează la acest Pfefferberg pentru procurare. Pfefferberg, suspicios, încearcă să-l convingă să se răzgândească iar Schindler îi răspunde cu replica de mai sus: “lucrurile frumoase costă bani”.

Mi-a rămas întipărită în minte, că o justificare și principiu de “cumpăraturi” (așa stupid cum sună) deși posibil să nu fie nimic mai mult decât imaginație scenografică. 

Este și cazul de față. 

Nu e prima dată când mă lovesc de gențile Anuschka. La primul meu loc de muncă, tot în domeniul marketingului, s-a întâmplat să-mi iasă în cale brandul cu pricina. La vremea aceea le vedeam doar în poze, n-am avut contact direct cu ele, n-am mirosit pielea, n-am văzut culorile în față și n-am avut idee cum se simt la atingere. Tot ce văzusem erau poze cu niște genți frumoase, viu colorate, pe care mi le doream dar al căror preț mi se părea prea mare. Am trecut peste la vremea aia, pe principiu de vine ziua mea, bat 3 apropouri, poate primesc una cadou de la ăștia(de la firma la care lucram). Am primit pe dracu, că-n 2 săptămâni am plecat de acolo. Anyway, nu m-ar fi deranjat așa un dar. Mi s-ar părea foarte reușit ca atenție aniversară (just sayin’, că vine ziua mea peste câteva zile – na sincronizare). 

Până una altă, însă, am pus-o de o colaborare cu Anuschka (în traducere din limba indiană, înseamnă “fără pereche”) și vă arăt aici interpretarea mea pentru fiecare geantă. Businesso-casualo-romantic-chic, am încercat să gândesc 4 variante diferite de purtare, toate aparținându-mi, toate mulându-se pe stilul meu, pornind de la ideea că gențile sunt pata de culoare din mixul urban.

Sunt câteva detalii care fac gențile astea demne de replica de mai sus a lui Schindler. 

Unu, moliciunea pielii. E imposibil să-ți dai seama din poze dar materialul este extrem de fin și moale (n-am mai întâlnit la nicio geantă până acum un așa material; englezii au un termen pentru asta, se numește “buttery-soft leather”, adică “piele fină ca untul”). 

Doi, culorile. 

Luând la mână postările de pe blogul meu (cine are răbdare), observați cu ușurință că sunt foarte puține în care să nu port culori. Sunt o colorată prin definiție iar gențile astea sunt pictate (manual!) în cele mai vii și mai frumoase nuanțe. Cu scene abstracte, florale, romantice în principiu…si foarte feminine. Ceea ce me gusta.

Trei, Anuschka nu e o multinațională care produce în serie milioane de genți negre, ea este mică, intimă, iar membrii echipei lucrează împreună că o familie. Prin urmare, experiența este cu atât mai personală cu cât mă gândesc că cineva a pus suflet în articolul cu pricina.

Patru, că să concluzionez: they are nice things. And Schindler would agree.

Acum, întrebare întrebătoare: care geantă/ţinută vă place mai mult? 😀