De-o vârstă cu bunica

[RO] De fiecare dată când pornesc să scriu un text, îl scriu cu pozele în față (mi-e greu spre imposibil fără să am vizualul aproape, divaghez, o iau pe câmpii mai mult decât de obicei și iese un zarzavat fără legătură). Mă rog, uneori pot să mă uit la ele până la Paștele cailor – dacă nu merge, nu merge și n-am ce scrie. Abandonez, pa și la revedere.

Uitându-mă însă la pozele de azi și încercând să găsesc ceva interesant de care să mă leg, mi-am dat seama că outfitul meu este involuntar compus numai din articole la mâna a doua. Nu e nimic pe mine care să fi fost nou, cu etichetă (nici nu am fascinația asta pentru mirosul de nou, dintotdeauna preferând ce aduce cu sine un miros de naftalină ori de hârtie veche), nici măcar încălțările, nici măcar ochelarii. Cât despre mânuși, nu mai zic…sunt de-o vârstă cu bunică-mea, nici vorbă de noi 🙂

Paseistă? Posibil.

[EN] Every time I begin writing a text, I write it with the photos in front of me (it’s difficult for me, almost impossible I would say, to write without visuals in front of me. I start blabbering and driveling and I end up writing a novel for my alien readers if you know what I mean). To be honest, I also find myself staring at pictures for ages without getting any inspiration. I get writer’s block and I simply stop trying.

Looking at today’s pictures and trying to come up with something interesting to connect the dots, I realized that without even trying, my entire outfit is composed of second-hand items. There is not one thing I am wearing that is new, that I bought with the label still on it (I’ve always preferred the smell of old things like books or mothballs), not even the shoes, or the sunglasses. As for the gloves, truth be told, they’re older than my grandma. 🙂

Past-ridden? Quite possible.

[RO] Am toane și faze și perioade (vizibile dacă luați la puricat blogul din 2010) în ce privesc gusturile și pasiunile actuale în materie de modă. Asta cu vintage-ul, second hand-ul și vechiturile mi-a rămas de mult, e probabil singura constantă și subiect de discuție etern (îmi pare rău dacă vă plictisesc, sunt doar foarte pasionată – acum cu atât mai mult, constat, dacă am ajuns să port SH din cap până-n picioare). N-am nicio problemă în a purta lucrurile altuia (după o curățire zdravănă), mai ales când sunt atât de frumoase ca cele din pozele de azi. Și uite aici combinație neașteptată: trench-ul l-am luat de la cineva din Letonia (via poștă, bineînțeles), mănușile sunt luate din Cehia (via Dermacol, călătoria cu ei, v-am povestit, nu mai reiau), cureaua e dintr-un sh bucureștean, geanta dintr-un sh buzoian, ochelarii din Italia, pantofii din Franța iar cerceii de pe un site (nu mai știu exact care), posibil Vintage Bazar. Toate vechi, (aproape) toate cumpărate online.

[EN] I go through different phases (quite visible if you scroll through my blog since 2010) with my fashion tastes and passions. The vintage, second-hand one is an old one and probably the only one that’s constant and eternally discussed on here (I’m sorry if I’m boring you, I’m just extremely passionate – now, even more so, I come to realize, since I’m wearing second-hand items head to toe). I have no issues with wearing someone else’s clothes (after thoroughly cleaning them), especially when they’are as beautiful as the ones pictured today. So here you have this unexpected combo: I bought the trench coat from someone in Latvia (by post, of course), the gloves come from someone in the Czech Republic (from the time I traveled there with Dermacol, you know the story), the belt is from a thrift shop in Bucharest, my bag is from a thrift shop in Buzău, the glasses are from Italy, the shoes are from France and the earings come from a website (I don’t recall exactly which one), could be Vintage Bazar. All of them old, (almost) all of them purchased online.

[RO] De regulă, în toiul nopții stau și răscolesc Ebay și Etsy după comori (așa am găsit trench-ul, piesa de bază a ținutei dar și ochelarii și pantofii), siteurile acestea două fiind “noile” mele portaluri spre scotocit.

Cum am mai spus, treaba cu second hand-urile s-a stricat mult în ultimii ani iar în București nu găsesc aproape nimic, în puținul timp pe care-l am pentru colindat. Astfel, singura mea opțiune valabilă a rămas online-ul, cu precădere cel din afara granițelor și mai ales America (se mai găsesc lucruri și la noi pe Olx/Okazii/Remix însă aici, cel mult să prinzi un sacou din anii ’80 sau ’90, nici vorbă de minunile interbelice la care “plâng” eu pe Ebay și Etsy). Am un wishlist infinit din care, ocazional, “mușc” cu poftă…

[EN] I usually spend my nights scouring eBay and Etsy for treasures (that’s how I found the trench coat, the star of this outfit, but also the sunglasses and shoes), these 2 websites being my newest thrifting addictions.

Like I’ve said before, second hand isn’t really what it used to be around here and I rarely find anything worthwhile in Bucharest when I have time to roam around the city. Therefore, my only valid option is to go online, abroad mostly and more so in the US (on OLX/Okazii/Remix you can seldom find an ’80s or ’90s jacket, but not a hint of the inter-war beauties I cry over on eBay and Etsy). I have a neverending wishlist that I occasionally „bite” from and devour…

[RO] Cazul de față, trench-ul Jean-Louis Scherrer* luat de pe Etsy de la cineva din Letonia.

Așa cum spuneam și în haulul de vintage de pe Youtube, trench-ul este un deliciu cincizecist, cu o fustă amplă, extrem de amplă, care suportă cele mai înfoiate crinoline (cred că este inspirat din anii ăștia, fiind defapt ceva mai tânăr). Talia este marcată printr-o bandă (acoperită aici de mine cu o centură), umerii ușor bufanți iar mânecile largi, într-o culoare clasică de impermeabil. Numai că haina asta e orice numai clasică nu: un hibrid între trench-urile militare și fustele circulare ale anilor ’50, între serios și romantic, între elegant și practic. Îmi place extraordinar de mult cum mă face să mă simt purtându-l, ca o starletă de Hollywood în nu știu care rol tumultos.

[EN] Case in point, this Jean-Louis Scherrer trench coat* that I bought from a Latvian Etsy seller.

Like I said in my vintage haul I recently posted on YouTube, this trench coat is a ’50s dream, with an extremely ample skirt which you can wear with the puffiest of petticoats (my guess is that it’s a younger replica of the ’50s style). The waist is highlighted with a band (which I covered here with a wide belt), the shoulders are slightly puffy, the sleeves are wide and the color is a classic raincoat kaki. The thing is that this coat is anything but classic: it’s a hybrid between military trench coats and the circular ’50s skirst, somewhere between serious and romantic, between elegant and practical. I absolutely adore the way I feel wearing it, like a Hollywood starlet in a ravishing role.

Photo credits: The tale within a photo

[RO] Mănușile au și ele o poveste simpatică. Le am din primăvară, de la un butic mic, înghesuit pe o străduță pietruită din Praga. În călătoria cu pricina, cu grupul Dermacol, aveam de parcurs un traseu turistic. Ploua cu găleata, cu toții aveam umbrele și era ușor să te desparți de grup în caz că voiai să abandonezi. Nu intenționasem însă în plimbarea noastră mi-a ieșit în cale ceea ce semăna mai mult a domiciliu decât a magazin, un mic butic, cu o pancartă ruginită pe care scria “Antic”. Evident că am intrat! iar înăuntru, în cele 3 camere întunecate și înghesuite, erau întinse poșete, rochii, pălării, batiste, mileuri, mănuși, câteva bijuterii și obiecte de uz casnic, majoritatea de cel puțin 50 de ani vechime. Delicios. Am plecat de acolo cu mănușile din postarea de azi (le-am arătat mai atent în clipul anterior de pe YouTube, au un mecanism de închidere interesant) și încă o rochie roz, din anii 30. Nu sunt moderne, nici cele mai frumoase articole din garderoba mea dar le port cu plăcere pentru că sunt unice, au o poveste în spate și îmi amintesc de zilele din Praga. Amintiri la purtător 🙂

Mi-aș dori să pot spune că și pantofii sunt vintage însă în cazul lor este vorba doar de inspirație. Vin dintr-o colecție din 2012 (cred?) a lui Marc Jacobs, colecție inspirată serios din stilul anilor ’40. Ați putea crede că sunt zgâriați sau murdari dar nu, așa e modelul lor, cu julituri intenționate. Irelevant, pentru mine sunt suficient de frumoși și ciudăței cât să-i iubesc și port într-o zi de toamnă, pe străduțele din Cotroceni…

*(casă de modă și couturier francez, afacerea s-a închis definitiv în 2008)

[EN] The gloves come with a cute story as well. I got them in the spring, from a small boutique I found on a tiny, stone paved street in Prague. We were on a specific tourist course with the Dermacol group. It was raining cats and dogs, we all had umbrellas and it was very easy to get lost from the group if you wanted to abort mission. I hadn’t planned it but on our walk, I came across something that looked more like a small living space rather than a shop, a tiny boutique with a rusty „Antique” banner at the front door. I obviously went inside! And what I found in the 3 dark and cramped rooms were piles of bags, dresses, hats, hankerchiefs, gloves, some jewelry and a few household items, most of them over 50 years of age. So yummy. I left the store with the gloves pictured above (I’ve shown them to you in more detail in my previous YouTube video, they have a very interesting closure) and a pink ’30s dress. They’re not modern, nor the prettiest things in my dressing room but I wear them with pleasure because they are unique, they carry a story and they remind me of my trip to Prague. Memories bearer bonds. 🙂

I’d wish I can say that the shoes are vintage as well but in their case, it’s more about inspiration. They’re part of a 2012 (I think) Marc Jacobs collection profusely inspired by the ’40s fashion. You might think they’re scrapped or dirty but that’s actually how they were made.Nonetheless, to me, they are beautiful and quirky enough to love and wear on fall day while strolling down the streets of a chic neighborhood…

*(fashion house and French couturier, the business was shut down completely in 2008)