Rochie/Dress: vintage
Pantofi/Shoes: Marc Jacobs
Poseta/Bag: vintage
Palarie/Hat: vintage
Photo credits: The tale within a photo
[RO] Iar sunt cu naftalina pe mine, evident. Căci cum altfel.
N-am nimic nemțesc pe mine, nici pozele nu-s făcute acolo (locul faptei fiind cât se poate de în centrul Bucureștiului), ba chiar m-am și întors. Am considerat însă că „Nemția” e un nume potrivit pentru postare gândindu-mă la o mamaie cochetă pe care am văzut-o în ultima zi acolo.
Germania n-a fost niciodată în top 3 (sau măcar 5) „locuri de vizitat în viața asta” dar atât cât am văzut în cele 5 zile petrecute acolo, mi-a plăcut foarte mult. Düsseldorf și Köln am văzut, suficient pentru o prima experiență. Acum… n-am să mă apuc să vorbesc de generalități (e clar o diferență de la cer până la pământ între ei și noi) dar m-am uitat atent la femei (și la bărbați, ahem) și cred CĂ COchetăria e unul dintre puținele capitole unde, subiectiv apreciat, cred că suntem peste ei. Până la doamna care a inspirat titlul postului, nu am văzut nimic să îmi atragă atenția. Un toc, un ruj, o fustă, ceva colorat… nimic. Forfotă era constant – atât în magazinele de haine cât și la cosmetice – cu toate astea, nu mi-a fost dat să văd o femeie aranjată (după standarde normale și chiar banale, nu pretind excentricități). Or fi, eu nu le-am văzut.
În ultima zi însă, pe o arteră super aglomerată, ne-a ieșit în cale o doamnă trecută bine de 60 de ani. Era îmbrăcată toată în nisipiu și muștar (am studiat-o, vă dați seama!): purta o fustă de stofă până la genunchi, ciorapi asortați, pantofi cu toc mediu de culoarea caramelului, un sacou și el de stofă, în aceeași culoare cu pantofii, poșetă de piele (din aia pătrățoasă, model clasic) iar pe cap, la pièce de résistance, un soi de bonetă-pălărie complet dilie (na, că am făcut și rimă). Mi-e greu s-o descriu. Era o ciudățenie asemănătoare unei farfurii cu volane, poziționată vertical pe capul doamnei și adaugandu-i astfel măcar 7-8 cm la statura-i mignonă. Mișto rău! Era dilie dar mie mi-a plăcut mult. În toată marea aia de negru și gri, madam cu farfuria mi-a smuls un mare zâmbet.
Clar nu era din același film cu restul lumii.
Mi-am amintit de ea odată ce m-am apucat să scriu textul pentru pozele astea, în ideea că un soi de mămăică mă simțeam și eu defilând așa în spate la Ateneu. Cum am spus și în deschidere, sunt cu naftalina pe mine (exceptând pantofii, tot ce port e din anii ’40- ’50) iar rochia e o mică piesă de colecție de care încerc să am grijă ca de ochii din cap pentru că știu că nu mai găsesc. Poate am să v-o arăt în mișcare într-un viitor haul (tot am senzația că pozele don’t do justice to its beauty) pentru că are o croială și niște cusături interioare incredibile! Am cumpărat-o de pe Etsy, normal…
Pălăria, poșeta și brățara sunt luate de la târguri de vechituri din New York, pantofii fiind singurul articol nou din ținută. Și vorbind de târguri, stați să vedeți cu ce m-am întors din Düsseldorf…
Toate vechiturile să vină la mine!
[EN] I’m all mothballed again. How else?!
I’m not wearing anything German, nor are the pictures taken there (the location is very much so downtown Bucharest), and I’m even back in town. I still felt like this title was appropriate having in mind a ravishing old lady I saw on my last day in Germany.
Germany was never in my top 3 (not even top 5) places to see but I really liked what I got to see in the 5 days I spent there. I’ve visited Düsseldorf and Köln and I feel that’s plenty for a first experience. I’m not going to start blabbing about random and obvious things (there’s a gigantic difference between us and them) but I’ve watched the women (and men, ahem) very closely and I think that dalliance is one of the few categories where I think that we surpassed them. Until I met the lady that inspired the title of my post today, nothing else caught my attention. I didn’t see any heels, a lipstick, a skirt, something colourful… nothing. There was a constant hustle and bustle in clothing and beauty stores – even so, I didn’t come across a put together woman (by normal and even average standards, I’m not talking about singularities here). Not saying there aren’t any, I just haven’t seen them.
On my last day though, I came across this elegant lady in her mid-sixties. She was dressed head to toe in sand and mustard colors (you can imagine I studied her profusely): she was wearing a knee-length dreadnought skirt, matching pantyhose, medium caramel heels, a dreadnought jacket the same color as the shoes, a leather bag (the classic, square type) and on her head, like frosting on a cake, she had some kind of cookoo bonnet-hat contraption. It’s hard to describe it. It looked like a plate with ruffles on it, positioned vertically on her head and adding at least 3-4 inches to her petite stature. She was so cool. It looked nuts but I liked it a lot. In that immense grey and black sea of people, the plate lady made me smile.
She was definitely from another scenario than everybody else.
She came to mind when I started writing the text for these pictures because I kind of resonated with the old lady feeling while strutting behind the Atheneum in my vintage outfit. As I’ve said at the beginning of this story, everything on me comes with a mothball whiff (everything I’m wearing is from the 40s and 50s, except the shoes) and the dress I’m wearing is a prized possession that I cherish deeply because I know it’s one of a kind. Maybe I’ll show it to you in motion in my next haul (I still feel like the pictures don’t do justice to its beauty) because the cut and stitching on it are unbelievable. I bought it on Etsy, of course…
The hat, the bag and the bracelet are all bought from flea markets in New York, while the shoes are the only new thing from this outfit. And speaking of flea markets, wait until you see what I bought in Düsseldorf…
Let all cast-offs come to me!
Imagineaza.ti ca eu, dupa ce am vizitat o foarte mare parte a Germaniei, am ajuns la concluzia ca in Düsseldorf si Köln sunt cei mai aranjati oameni. Restul sunt un fel de mecanici full time, dar da..au si ei partile lor bune:) Frumos articol, Andreea! Frumoasa rochie!
Admirandu-te in aceste poze, imi doresc asa , in imaginatie,sa existe o masina a timpului, si sa mergem inapoi in timp, la vremurile in care toate doamnele si domnisoarele erau atat de cochete si aranjate ca si tine in poze. De mica m-au placut filmele de epoca, mai ales pentru costume. Rochia ta, mi-a amintit de momentul in care am zarit-o pe Keria Knightely in Atonement in rochia de seara superba verde cu spatele gol, si mi-a taiat rasuflarea. Esti printre putinele fete din blogosfera pe care le admir cu adevarat si care ma inspira, trezesti amintiri si emotii. O idee de video poate pe viitor cu toate filmele, serialele, personajele si personalitatile care te inspira, mi-ar placea mult
E super tot, tu cea din poze si imaginile par dintr-un film. Nu cu babatii, ci cu o tipa foarte activa, care face parte dintr-o miscare de Rezistență… antifascistă, anticomunistă… nu știu exact, dar fix aerul asta mi l-au transmis. 🙂
In Germania cele dupa 45 de ani se aranjeaza.Cat mai in varsta cu atat mai mult. Habar nu am de unde isi iau haine si machiaj ca eu la magazine rar vad altceva in afara de tineri. E posibil sa existe magazine diferite de unde cumpara.
Dar in concluzie ele(si ei) se aranjeaza. Tineri majoritatea arata ca si cand le-a cazut dulapul in cap.
LOVE the outfit ! Cand te plictisești de rochie , o vreau eu . Este superba !
Rafinament în ținute, dar mai ales în gândire. Fotografiile din acest articol vor trece testul timpului. Peste 20 de ani vor rămane la fel de speciale. Raluca a făcut o treabă excelentă! Andra sunt sigură că a fost alături de tine.
Foarte frumoase tinuta! Imi place compozitia, culoarea care predomina si aerul vintage ce-l inspiri. Ar fi ceva sa vezi pe strada mai multe femei imbracate asa. Eu nu m-as gandi la o mamaica in nici un caz, ci la cineva indraznet cu propiul stil. Soo you 😀
Esti cea mai tare!! Te urmaresc inca de cand ai inceput cu youtube-ul si nu ma satur sa ma tot uite la noile videoclipuri pe care le postezi. De videovloguri nu mai spun, preferatele mele.
M-ai dus fix intr-un film/serial cu Hercule Poirot. Ce sa mai, esti de acolo!
Esti delicioasa Andreea, ca de fiecare data.
Cand te-ai apucat de vloging, nu eram prea incantata, pentru ca adoram stilul tau scriitoricesc. Si DA, faci o treaba excelenta si pe youtube. In ultimul timp uitasem de blog. Acum am citit ultimele postari, si am un zambet tamp pe fata. Creezi lucruri minunate! Felicitari! Si da, esti un exemplu pentru mine.
Frumos post !!
…pacat ca nu i-ai facut o poza acelei doamne 🙁 ; pentru ca pe mine una ,m-ai facut foarte curioasa, de tinuta dansei 😀
pupicei, pupicei :* :* :*
În aceste fotografii se suprinde rafinamentul ce poartă parfumul fin al vremurilor pline de acel ceva, foarte frumoase! 🙂
Când am văzut rochița pe umeraş nu mi-a spus prea multe, nici culoarea nu era cea reală. Dar tu ai adus-o la viață ,este incredibil de frumoasă cu tine la pachet?. Mi-ar fi plăcut să văd şi eu acea doamnă cochetă? şi mai ales pălăria mă interesa. Pozele sunt absolut formidabile,dar felul în care ne povesteşti totul este delicios şi captivant pentru mine.Fiica mea este în Viena şi printre primele lucruri pe care mi le-a povestit puțin şocată a fost despre cât de necochete şi nearanjate sunt femeile. Şi are doar 20 de ani.
Trebuie sa stai un pic mai mult prin Germania ca sa le intelegi eleganta femeilor de acolo. E diferita fata de stilul tau. E cu mult gri si negru, rareori extravagant. La inceput aveam aceasi parerea ca si tine: nimic interesant! Treptat am descoperit cum e sa fii eleganta si cat de comod e pe stilul nemtesc! In Romania am reintalnit asa ceva la stilul lui Clotilde Armand (da, stiu ca-i frantuzoaica). Fie, ce mai vreau sa spun e ca cel putin in Elvetia si Austria, pe unde ma misc, se economiseste foarte, foarte mult. Se cumpara putin si de calitate.
Wow imi place maxim palaria, imi plac si pantofi enorm, enorm,felicitari, te urmaresc cu drag, ma regasesc in stilul tau….
Aceeasi branza cu stilul e si aici in Danemarca. Raaaaaaaar vezi pe cate una mai aranjata. De multe ori ma simt ca o ciudata doar pt faptul ca mi-am dat cu eyeliner ?. „Elegant, cat de cat” ? Ador blogul tau si canalul de youtube. Tine-o tot asa!
Which etsy shop is that dress from? It’s gorgeous!
Superb! Imi place mult toata tinuta, si atitudinea! Rochia e extraordinara!
Draga Andreea, eu locuiesc in Germania si ai perfecta dreptate in ce priveste cochetaria aici. Exceptie face Berlinul, unde e o explozie de culturi, nationalitati, oameni de tot felul. In micul orasel in care locuiesc a fost un mic magazin vintage, Madame Süsette. Propietara, un vis de femeie parca venita dintr-o calatorie a timpului. O perla de magazin intr-un ocean de banalitate. Are si pagina de fb. A inchis luna asta si s-a mutat in Spania.
Traind aici, am o sete de tot ceea ce e frumos, elegant, cochet, feminin… si uite asa am inceput sa te urmaresc pe tine cu mare drag, sa o citesc pe Dita von Teese, sa imi clatesc ochii pe Etsy Vintage, sa o vizitez pe Mme Süsette. Multumesc ca existi, esti unica, esti o sursa de inspiratie si frumusete extraordinara.
Deci eu am aceasi poveste ca a ta ! Bun, in afara faptului ca la mine in orasel nu exista magazine vintage .. si mutandu-ma in Germania, am inceput sa o urmaresc pe Andreea si sa ma imbrac mult mai elegant!
http://www.ohmygabs.com
<3