(H&M jeans, Miss Guided boots, Zara bag, vintage Yves Saint Laurent earrings, old jacket, Oasap bracelets)
Am râs cu lacrimi la pozele astea. Nu se vede, am ales să nu postez imaginile incriminatoare dar undeva în spatele meu, departe de porţi, sus pe trepte, se desfăşura o altă şedinţa foto. Cine e din Bucureşti, ştie – Ateneul şi împrejurimile sale reprezintă poate cea mai aglomerată şi căutată zonă de către fashion bloggeri şi nu numai. Ăsta e şi motivul pentru care îl evit în general, pe sistem de “nu mă duc acolo că sigur dau de vreo suferindă”. Dacă ajung la Ateneu, să ştiţi că e clar din lipsă de alte resurse.
Anyway, cred CĂ CAm asta fu ultima tură de cizme. Ştiu că e frig şi încă nu merge de pantofi dar mi s-a luat şi de cizme. M-am săturat şi de ploi şi de zăpezi (ieri ningea, mi s-a oprit respiraţia când am văzut) şi de pulovere şi de picioare şi mâini reci în permanenţă (deh, circulaţie “sănătoasă”). Mă scoate din sărite, am senzaţia că în ţara asta sunt 9 luni de frig şi 3 luni de căldură să scoţi limbă pe afară. Climă de rahat.
În capul meu, văzând câteva zile de soare săptămâna trecută, am zis că gata, vine vara. Ba chiar weekendul trecut mi-am dus din catrafusele groase la Buzău iar ce mi-a mai rămas pe aici, la Bucureşti, am avut grijă să bag în saci. Perfect, să am acum de ce dârdâi în tricouri.
La Buzău, drăguţ, deşi mă simt din ce în ce mai stingheră când ajung acolo. Centrul şi piaţa aia din inima oraşului nu mai aratădeloc a ce ştiam eu pe vremea când eram încă la liceu. Am stat doar un weekend, cât să am timp să văd părinţi, bunici, pisici şi-un frate gras care continuă să insiste că a ajuns la 45 de kg, fiind mai înalt ca mine (deşi mie îmi pare la un maxim 35, încălţat şi ud); după care repede înapoi la Bucureşti pentru că hei, muncă. Am fost în fugă la thrifting – n-am intrat decât în vreo 2 magazine, singurele rămase deschis. Era weekend şi deja se dădea stingerea, fiind trecut de ora 1. N-am găsit decât ăştia:
Vestea bună e că sunt McQueen. Şi că au fost îngrozitor de ieftini.
Vestea proastă e că 38 ăla e mărime italiană. Iar 38 italian n-are nicio treabă cu 38 românesc. Prin urmare, şansele să-mi încapă fundul în pantalonii lui McQueen sunt la fel de mari ca şansele lui Suleyman în prime time pe National Geographic. Deşi…
Super post si ca tinuta (perfect), si ca aducere in plan faza cu Suleyman!!!Oleeee
Nu vinzi achizitia lui McQueen?
Felicitari pentru gaselnita McQueen!
Ti-am citit blogul in intregime de curand, de la cap la coada. L-am urmarit si pe parcurs de cand l-ai lansat (amandoua am inceput sa scriem blogurile in acelasi an), dar mi-a facut placere sa-l citesc din nou, chiar daca majoritatea postarilor le vazusem atunci cand le-ai publicat! Esti o adevarata sursa de inspiratie, iar outfiturile tale sunt exceptionale! Ti-am vazut cateva poze pe Oasap si Choies, foarte dragute. 🙂
Te pup si sa ai o saptamana grozava.
Eh..las ca o sa vina si vreme mai calduroasa…putintica rabdare:)
Rosu este o culoare minunata si te prinde foarte bine!