(Potocaliu skirt, Stradivarius sandals, thrifted denim shirt, H&M flower broch, Oasap bag, River Island jewelry)
Când am fost la Rendez Vous, printre participante am avut-o şi pe Cristina. Cristina de la Potocaliu, v-am mai povestit eu de ea. Că face chestii mişto, că e drăguţă şi simpatică şi amuzantă şi că mie îmi place tare de ea. Doh, e gemene ca mine!
Anyway, când a venit Cristina, era îmbrăcată cu fusta asta cu dungi. Mă rog, nu chiar asta, una la fel. Şi de când a intrat pe uşă, i-am zis să plece. Că nu suport aşa fuste oribile în aceiaşi cameră cu mine. Absolut hidosssssssss!* M-am holbat la fusta ei toată seara iar a doua zi, Duminică pe la 8 seara, îmi dădea mesaj să mă întrebe cât am în talie. Luni ne-am întâlnit. Eu. Ea. Şi fusta! Îmi făcuse şi mie una la fel. M-am bucurat maxim de ea şi am luat-o cu mine la Sibiu…
Asta am purtat în prima zi, după sosire. Deci Vineri. Probabil ştiţi că fiinţă mai friguroasă (sau care să vocifereze mai mult de frig) ca mine – nu prea există, însă chiar n-am îngheţat îmbrăcată aşa. A fost frumos zilele alea, chiar soare. Lumea era încă în cizme şi pufoaice dar eu mă simţeam minunat pe piciorul gol, cu dungata şi sandale. Btw, mi-am luat sandale de la Stradivarius; super comode astea! Am bătut aproape tot oraşul cu ele şi n-am avut nici pe dracu.
Oraşul e plin de monumente istorice. Cel puţin centrul, partea cea mai aglomerată şi mai frumoasă, e înţesată de clădiri jigărite, jerpelite, dărăpănate unele, cu obloane mari, colorate, şi acoperişuri “ochioase”. Străzile sunt pietruite (nu foarte friendly pentru thrill of the heel dar deh, sunt dispusă să accept sacrificiul) iar pe aleea principală găseşti tot felul de cafenele şi localuri unde ospătarii îţi urează zi fainăăăăă! Chiar şi în zona asta centrală, e ticsit de second handuri. Acolo în Piaţa Mare (aia cu porumbei), e mişto de mers la Muzeul Brukenthal, de luat covrig învelit în ciocolată de la patiserul ungur/neamţ/dracu-să-l-cante-că-nu-vorbea-româneşte, de stat la cico la una dintre terase, sau chiar pe bănci, de vorbă cu porumbeii boschetari. Chiar şi în miezul zilei, când e relativ aglomerat, e o linişte plăcută acolo. Nu m-am cărat cu cărţi după mine dar sunt convinsă că poţi să stai ca un mare boss pe-o băncuţă acolo, să citeşti Sandra Brown. Şi nu-ţi zice nimeni nimic. Eventual mai vine câte-o dilie la tine să-i dai 50 de bani ca atât îi mai trebuie pentru medicamente. Ah, da. Şi s-ar putea să-şi cam bage ceva în mami a ta dacă nu-i dai. Shit happens, people.
Totuşi, dacă aveţi 50 de bani în plus, recomand să-i lăsaţi la nenea care cântă la chitară sprijinit de Super Mamma (asta e o reţea de fast food a lor iar ăsta de care vă zic eu, e chiar în centru, vis-à-vis de Zara – chill, n-am intrat; am avut interdicţie). Sau mai puneţi 2 lei 50 şi vă luaţi o îngheţată la cornet de la toneta din capătul străzii. Atenţie, e foarte posibil ca duduia care serveşte să vă salute, să vă mulţumească şi omg, chiar să vă zâmbească!
*Simţim ironia, da? Nu suntem cretini.
