(Zara skirt, Stradivarius sweater, vintage bag, old Zara jacket and booties, One necklace necklace, H&M, River Island, no name jewelry)
Cum e logic, firesc şi natural, atunci când e nasoleală pe jos, îţi iei şi tu că omu’ nişte ceva impermeabil. Cauciuc cizme gen, jeanşi jigăriţi, umbrelă dacă e cazul, d’astea. Nu?
NU.
La mine-n lumea mea, când plouă afară, lumea îşi ia rochii din fulgi, pantofi din piele întoarsă sau cazul aici de faţă, fuste maxi de mătase. Şi le târşâie pe jos – no biggie, banii mei, fustele mele, fac ce vreau cu ele (rime manelistice it is!). Being a master of overdressed când nu e cazul (oximoron intended), mi se pare perfect normal să port o aşa ceva pentru zile absolut normale şi banale. Mai ţineţi minte fusta? V-am zis de ea. Tipa de la Zara? Sex simbolul în papuci de pescar? Măicuţă gen? Aia. Praf cum sunt, n-am papuci d’ăia (ah ce mă oftic că nu se văd în poză! sunt hidoşi oricum, take my word for it) şi m-am orientat deci spre ghetuţe. Evident din piele întoarsă, că doar plouă. Doh! Ce vorbirăm. Aşa e bine. Anyway, cred c-am purtat ghetele astea în draci dintr-a 12a şi până acum. Asta înseamnă vreo 4 ani. Unul dintre puţinele lucruri de la Zara care au rezistat şi au meritat şi răs meritat banii. Mi-aş dori să scoată iar la vânzare unele dintre vechile lor modele, au avut multe chestii reuşite care sunt convinsă că ar vinde din nou (par example, pantofii ăia negrii cu vârf ascuţit de boceam după ei anul trecut? Remember? Frumoşi pantofi, fir-ar ai dracu)
Colierul, că tot mă întrebarăţi câteva dintre voi, să ştiţi că rezistă foarte bine. N-am avut probleme so far, se comportă la fel de ok şi pe piele şi pe pulovere roşii împrumutate de la colegii de apartament, pentru că, nu-i aşa, de ce să îmbrăcăm ce e al nostru, ce e oricum în cantitate prea mare – de cade şifonierul pe noi, la propriu (s-a întâmplat, da) – şi să nu îmbrăcăm ce e al vecinului, no matter cât de banal şi boring e. Normal. Judecată sănătoasă se numeşte asta, take notes. Şi dacă tot ne împrumută colegii pulovere, zic să ne împrumute şi o jachetă. Că doar cuierul ăla e full doar de jachetele şi hăinile mele şi deci, pe cale de consecinţă logică, raţională şi fără echivoc, e perfect normal să mă îmbrac cu jachetele Mădălinei. Yep. Maică mea ar fi oripilată. Să ştie ea săraca ce fac. Cum murdăresc fuste şi iau haine de la alţii. Ha. Nu mi-ar mai da gentuţe d’astea faine.
