(Oasap coat, H&M pants, top and rings, Zara necklace, Stradivarius hat, Zara necklace and Oasap booties)
In spite of the horrid cold weather, I somehow managed to leave the house a few days ago and take these photos to show you guys a) my sequin pants (the sequin addiction is here to stay, people), and b) my latest Oasap order: the checkerboard coat (very LV, isn’t it?) and these black booties that I found to be very comfortable and lightweight – even in the midst of winter. Cause yes, Romania is under a mountain of snow at the moment. A very ugly and cold mountain that I obviously hate. And that’s why I haven’t posted much recently: ugly weather, no mood for taking photos (certainly not for going outside) or getting dressed like a normal human being for that matter, and also a general state of business and laziness at the same time. Not that I could lay in bed all day (I wish) or indulge in everything that I love but these days I tend to appreciate more every moment of quiet and time spent alone.
Anyway, today I have to run a few errands (luckily, the snow is starting to melt away) and later on to go to work – tricky schedule indeed. Can’t wait for my next paycheck though as there are some gorgeous shoes at Zara waiting for me…
Mi se pare bine la 13 ani cu Iphone 5S. Nu? Aha. Prilej de bucurie şi celebrare, se întâmplă ca acasă la Thrill of the heel, un anume frate gras să primească telefon nou (as if ultimele două luate în 2013 erau de porc sau ceva). Adevărul e că s-a luptat săracul (şi asta pentru o cauză nobilă, ştim cu toţii că viaţa fără Iphone la 13 ani e naşpa as fuck), a tocat pe maică mea şi bunică mea vreo juma’ de an până a convins-o p’aia bătrâna să-i ia. Acum e fericit, iar Balaban, autoare aici de faţă, se declară şi ea leşinată, bucuroasă şi-n extaz. Sunt absolut convinsă că noi toate aveam gadgeturi scumpe în prag de primă menstruaţie. Cum e şi normal, eu am primit un borcan de gem. Să am dimineaţa la cafea. Nu, e bine aşa. Îl iubesc pe frate miu şi înţeleg perfect mentalitatea de râde copiii de mine, se aplica odată şi la noi. Singura diferenţă e că copiii râdea dacă mă ducea tata la şcoală sau maxim cădeai pe scările principale, eventual să zici că erai fraier fără ghiozdan din ăla pe diagonală. Mda, acelaşi drac. E-n regulă.
Am primit şi eu ceva însă. Nu de la bunică mea – don’t get excited, n-am eu atâta sânge albastru, ci de la aia cu Oasapu’. Haină şi ghetuţe. E drăguţe sau ce? Acum nu ştiu ce experienţe (sau dacă aţi avut vreodată) cu ei, dar până una alta, eu colaborez cu ăştia de vreo 2 ani şi n-am avut probleme ever. Mi-am luat pentru ultima comandă haina asta – ai cărei nasturi trebuie să-i schimb neapărat cu unii aurii, şi ghetuţele. Comode, talpă cu striaţii – să n-alunec pe scările principale gen, toc jos, negre, d’astea. Merge. La fel de bine ar merge şi sandalele de mai jos, cele despre care vociferam pe facebook ieri:
Toate cele trei perechi, vă rog – tehnic vorbind, doar aia din picioarele mele se califică drept sandale but you get the point. Şi mai ales acum că arată ţara asta aşa mişto înghiţită de zăpezi (recent combinate cu mizerie maro şi rezultând de aici un terci greţos), mi se pare bine să dai banii pe sandale. Ce mă, nu sunt şi eu om d’ăla iscusit? De-şi face iarna c(ar)izme şi vara sandale? Ah stai. Invers.
