(H&M dress, Zara shoes, vintage hat, bag and gloves, vintage brooch from Vintage Lady)
Weekendul trecut am fost la Brașov. Cu toate alea după mine, da, echipată de bal, nuntă sau parastas că nu se știe niciodată cum ai nevoie de un Limoges în piept. Mi-am uitat încărcătorul telefonului la birou și bateria suplimentară acasă dar cui îi pasă de un amărât de mijloc de comunicare când ai 30 de broșe și nșpe perechi de cercei la tine pentru 2 zile de mers pe piatră cubică, într-un oraș muntos. Bașca fierul de călcat pentru că hei, rochiile alea din dantelă nu se așează decent fără pufăieli aburinde. Și nu că mă plâng dar serios, aș fi fost mai fericită cu un gablonț în plus decât fierul ăla nou (cineva a considerat potrivit să mă cadorisească cu un fier de călcat nou). Absolut remarcabil, un fier de călcat era tot ce puteam cere de la viață când mi s-a spus “vezi că am un cadou pentru tine”. Nu o pereche de pantofi, nu o poșetă naftalinicioasă, nu o carte, nu o floare, nu tată. Un freakin’ fier de călcat (iertați-mi romgleza, în mod normal nu achiesez dar în română sună amendabil). E ca atunci când eram copil și venea Crăciunul sau ziua mea de naștere și țopăiam isteric pe lângă părinți să știu CE CE CE primesc iar după multe rugăminți și tăvăleli, cedau exasperați și aflam că ce mi-a consumat mie ultimele 48 de ore din viață iar părinților mei le-a adăugat 5 ani în plus, era o salopetă. Sau o geacă cu puf. Ori niște pantaloni din reiat, de crăpa pipota în tata să-și vadă odrasla în reiat (nu prea găseam pe vremea aia). Nimic rău în asta dar pentru mine CA Copil, nimic nu era mai nasol decât să primesc haine. Mă durea pe mine în cot de haine, eu voiam păpușă cu Mica Sirenă și abțibilduri de distrus pereții.
După ce am mai crescut și m-am domnișorit, am cerut un cățel. Știți ce am primit? Pești. Șase, să fie. Să mă umple de iubire cu sângele lor rece. Super cadou, ba chiar au venit și cu acvariu.
La fostul job, am primit de Crăciun o găletușă de Lego și o felicitare pe care scria “Pentru Adriana” iar în alt an, un set de oale. Le am și acum, s-au păstrat excelent în aceeași țiplă cu care au venit. Totuși, mai tare mi se pare bunică-mea care într-un an, a primit de la o vecină un tricou pe care scria “wild nights” și dedesubt poziții sexuale. Ce-are? Mi se pare un cadou grozav pentru o pensionară cardiacă de 70 și de ani. Adevărul este că și eu îi cumpăr lui taică-miu șosete în fiecare an de ziua lui (săracul) dar dacă mă întreabă cineva, mie mi-ar plăcea să primesc:
-pantofi (sunt de acord, dificil, dar dacă nu pantofi, atunci poșete; și dacă nu vintage de la mamăi, atunci originale ca cele pe care vi le-am arătat în articolul cu genți iLUX)
-parfumuri (vreau foarte tare să încerc un Jo Malone și mi-am promis că data viitoare când ies din țară să dau o fugă în Duty Free la ăștia)
-păpușă cu Mica Sirenă (Cindy să mă pupe, eu vreau Sirenă)
-decorațiuni interioare (ceasuri futuriste, vaze de flori surprinzătoare sau sfeșnice, să aibă și nepoții ce vinde pe olx când m-oi seniliza)
-un laptop nou (nu mai pot cu gioarsa de pe care vă scriu acum)
-pălării vintage sau de inspirație vintage (a se vedea ce tocă am; are și pană!)
–o trusă de manichiură profi (pe care probabil aș dona-o bunică-mii, ea fiind mare amatoare și pierzătoare de forfecuțe)
-o zi de Miercuri în care să mă trezesc la 3 după-amiaza –noua carte Harry Potter -o gârlă de alte chestii inutile
-sau (încă) o casetă de bijuterii ca cea roșie, pătrățoasă, din poze (este super încăpătoare și extrem de bine compartimentată pentru orice arsenal ar avea o împătimită a bijuteriilor așa ca mine; o găsiți aici)
Pentru doritoare/doritori, mai multe idei de cadouri găsiți aici iar data viitoare când mai vin la Brașov, poate iau un troller mai mare, să încapă toate drăcoveniile.
Somn ușor.
