Please excuse mufa de cintezoi cosmic.
Mi-a făcut Cristinarochie. Cristina (Bucur), o drăguţă şi-o modestă, care mereu îmi face chestii mişto. Cloşuri vintagey, cum îmi plac mie. Adevărul e că p’asta i-am cerut-o eu după ce-am văzut-o pe facebok la ea. VREAU VREAU VREAU! Mi-a făcut săraca, ce dracu să mai zică…Dacă s-a încurcat cu dilimaci.
Pe mine mă duce cu gândul la Blair Waldorf. Şi-ntr-un fel la Snow White. Which is why am zis că e bine să fac pozele în pădure. Nu că m-aş pretinde vreo Albă sau vreo Zăpadă – am scăpat din fericire de pigmentul albicios odată cu plecatul în Spania (yay, nu mai sunt fantoma de la operă!) şi nici păr că habanosul n-am. Unde mai pui că prinţul scares the shit out of me iar piticii…well, îl am pe Harmando care face cât 7. Afară de asta, bine că am măr cu paiete. Şi ştiţi ce mai am? Multe, multe, muşcături de ţânţari/gândaci/vietăţi pădureşti. A fost ceva de groază cu pozele astea. Am intrat în pădure creatură normală şi-am ieşit de acolo Dracula’s breakfast sau ceva. Eu ca eu dar pe Harmando săraca au linşat-o cu totul. Are aia nişte buboaie cât Casa Poporului.
Note to self: data viitoare, Autan, boss.
De acolo ne-am dus în Băneasa, în mall – ca în pădurea aia am fost. Mai era şi weekend, deci o aglomeraţie de nedescris. Plus căldură, plus mâncărimea de la ciupituri. Ceva superb. Dar trebuia să căutăm nişte fuste şi să se uite Harmando de nu ştiu ce maglavaisuri prin Inglot? Zic bine? Habar n-am, a fost prima dată când am auzit de aşa ceva. Ea e cu smacurile, eu sunt tot la nivel de creioane Ada şi Avon. Meh.
Anyway, deci…da. Am purtat aşa: rochie Potocaliu (mulţumesc, Cristina, mare boss!), sandale Zara, geantă Blanco, curea vintage Escada, brăţară Oasap şi inele H&M.
M-am tirat. Snow White se duce la peaţă să vadă cu zmeura. Erau în deficit ăia-n pădure.
