(Shein dress, Zara shoes, Asos head accessory, Okian.ro book)
Două chestii vreau şi eu astăzi să zic:
1) Ce faianţă am pe rochie
2) Ce nebunie am de carte
Încep cu ce mă entuziasmează mai tare, cartea. Alice în Ţara Minunilor cred că ne e familiară tuturor – fie din desene, fie din shootingul ăla legendar Vogue, fie din versiunea dilie a lui Tim Burton (filmul cu Johnny Depp, Helena Bonham Carter, Anne Hathaway şi toţi actorii ăia mişto).
Eu am citit cartea cândva prin clasa a3a sau a4a, varianta tradusă în română, desigur. Avea vreo 200 de pagini. Cărţoiul îmbrăcat în piele, cu margini aurii şi desene pe foaie, din braţele mele, are vreo 1200. Nu pentru că s-ar fi expandat Alice ci din cauza cuprinsului generos care include şi alte scrieri ale nen’tului Caroll (care fie vorba între noi, cic-ar fi fost cam pedofil aşa – slăbiciuni pentru fetiţe; aşa am citit în cărţoi).
Trecând de picanterii însă, am terminat de citit paginile cu Alice în Tara Minunilor şi senzaţia pe care o am este că am citit altceva decât citisem eu în şcoala generală. Mulţi ani de atunci, poate şi ilustraţiile şi sensul clar denaturat de traducerea în română dar concluzia mea generală (pe care probabil o are oricine citeşte o carte în limba originală şi aceiaşi carte, tradusă în limba natală) este ca originalul e 10 clase peste traducere. Recomand şi vouă, dacă nu vă e prea anevoios şi inconfortabil să citiţi în engleză (sau ce în ce altă limbă e scriptura), încercaţi când mai cumpăraţi cărţi, să luaţi varianta în original. E mult mai aproape de adevăr…
În sensul ăsta, vine în ajutor Okian.ro (chill, nu mi-au dat niciun ban să zic nimic; cumpăr de la ei de multă vreme şi sunt băieţi serioşi iar eu client mulţumit). O chestie pe care am observat-o, pe lângă oferta bogată (au toate drăciile posibile, de la albume de modă #muhahahaha, până la Arsenie Boca şi tratate de sociologie – eu aştept cu interes o lucrare semnată Poptămaş) e că, cel puţin cărţile, sunt mai ieftine comparativ cu celelalte siteuri de unde am mai comandat. Ştiţi că vă arătăm eu într-un video trecut ditai cărţoiul In Vogue? Albumul de modă? Well, ţeapă mie. La Okian e mai ieftin cu vreo 40 de lei faţă de siteul de unde l-am luat eu. Iar cărţile ajung, în funcţie de stoc, cam în 2-4 săptămâni (asta dacă n-aveţi baftă ca mine şi o primiţi pe Alice într-o săptămână; atât a durat, o săptămână).
Recunosc că a fost o alegere uşor superficială – am vrut ceva de citit şi oscilam între Alice în Wonderland şi Jane Austen (orice, Jane Austen să fie) şi am cedat pentru Alice din cauza “ambalajului”. Cum să arate o carte AŞA?! Imaginea per total e foarte vintage, cu desenele interioare, marginea aurie şi legătoria din piele. Iar pe copertă, desenele sunt în relief cu zone aurii strălucitoare…
Don’t judge a book by its cover să sugă o ceapă. Asta e prea frumoasă ca să rămâi imun.
Mai departe, ca să fac cumva legătura…mă gândesc că în lumea lui Alice, rochiile din faianţă sunt de notat la rubrica banal, nu?
Cam asta mi-a inspirat mie rochia din poze, de când am văzut-o: FAIANŢĂ. Nu porţelan ci faianţă, direct. Mai exact m-a dus cu gândul la faianţa de pe pereţii spaniolilor. Aveau ăia şi pe străzi aşa ceva…
Şi ştiu, rochia e o copie după Dolce & Gabbana, dar cum nu ne permitem să le dăm ălora mulţi bani, mulţi bani pe faianţă (ori bumbac, ori mătase, ori ce vor ei), eu mă mulţumesc şi cu Shein. (Nu ştiu să vă zic exact în ce colecţie a apărut dar dacă scrieţi pe Goagăl Dolce & Gabbana blue dress, vă apare sigur.)
Cum e originalul, habar n-am, dar copia mea Sheineiană e nemipomenită – îi place până şi maică-mii care a zis că îmi pune cloşurile pe foc. Fusta e bufantă fără să am eu vreo crinolină pe dedesubt, culorile intense iar modelul e frumos tare. Ştiu că orice faianţar ar fi invidios... Ştiu!
Costă $35 dacă vă interesează şi o găsiţi aici. Mocangeală din punctul meu de vedere (la peste $30 aveţi transport gratuit la ăştia).
Şi cam gata. Ce-i cu faţa aia bosumflată pe la jumătatea pozelor?
Ei…Alice are personalitate puternică, nu?
