(H&M jacket, vintage Yves Saint Laurent sweater, Sheinside skirt, Jeffrey Campbell booties, New Yorker turban, vintage bag)
Ştiţi voi Octombrie? A doua lună de toamnă, când americanul taie curcani şi românul prăznuieşte o sărbătoare care nu-i a lui? Brumărel, cu frunze căzute, castane, dovleci, mere coapte, ploaie şi pulovere pufoase?
Ştiţi? Aţi auzit de aşa ceva?
Noi la Bucureşti, nu. Ficţiune. Mai ales după calamitatea de sâmbătă. La Buzău şi-n mare parte a ţării am înţeles că a fost ok vremea dar în capitală, poate aţi auzit, a nins cu fulgi MARI, cu vânt, frigălău şi toate cele, câteva ore bune. Eu, în mod firesc, m-am bucurat maxim. Iarna este, fără doar şi poate, anotimpul meu preferat. Iubesc temperaturile pe minus, îmi place enorm să dărâm nămeţi pentru o nenorocită de pâine, până-n colţ, la kiosk, zâmbesc cu inima caldă când dau piept cu viscolul, prefer oricând să-mi rup oasele alunecând pe gheaţă decât să calc ca un om normal şi sunt absolut fascinată de mizeria care rămâne pe străzi odată ce albeaţa se amestecă în praf. Acestea fiind spuse, sâmbătă după amiază, trei orgasme în rastel, când am văzut ce-i afară. Iniţial am zis că nu văd bine. Nu se poate să ningă. Cum să ningă?! E Octombrie. Anul trecut pe vremea asta, eram sigur în sandale. Anul ăsta, îmi înnodasem fusta pe picior şi mă pregăteam să ies dăcât în pulover. Am ieşit până la urmă, haine groase, de iarnă, oricum nu am aici.
Nu vă mai spun prin ce frigurile iadului am trecut până am tras pozele astea. Norocul meu a fost că am avut maşină la dispoziţie. Cât ne-am învârtit prin oraş şi pe unde am avut treabă, am stat la căldură. Dar secundele alea cât te urcai în şi coborâi din maşină, au fost apoplexie curată.
Concluzia:
1) Yay, vine iarna, gata cu şmecheria, niciun Brumărel.
2) Mi-a picat pe bentiţe/turbane din catifea, I need more of that shit.
3) Pentru protejarea copanului naţional, Sheinseidul să facă bine să facă fuste mai lungi.
