(Potocaliu dress, H&M earrings, Zara sandals)
Mi-aș dori foarte tare să știu unde am pus cerceii ăștia. Sunt dispăruți, dați în urmărire generală încă de când am filmat penultimul haul, cel în care i-am și arătat. De atunci, aparent i-ar fi mâncat pământul.
No mo franjuri în urechi fo me.
Port o rochie care îmi place foarte mult, lucrătură Potocalicească, din catifea verde. Smaraldul ăsta e culoarea mea preferată pentru anotimpul rece, mi se pare că se armonizează grozav cu părul roșcat și are așa o alura…misterioasă. O fi doar în capul meu dar de când am văzut-o prima dată pe site, am asociat rochia cu personajul Emiliei din Dispariția statuii din parc (Rodica Ojog Brașoveanu):
“Emilia chicoti. Când râdea îşi arăta dantura superbă, puternică; dinţi mulţi, parcă mai mulţi decât în altă gură. Cineva o caracterizase foarte plastic: „Are o gură feroce. De fiară”. Era destul de înaltă, cu o talie subţire speculată în centuri strânse, late şi încărcat decorative indiferent de modă, picioare lungi şi fine. Bustul strident, oarecum contrastant faţă de zvelteţea trupului, nu deranja, accentuând aerul agresiv sexy. Ochii verzi, de pisică, „ştiau” să privească, părul încreţit astrahan îşi ascundea sărăcia. Purta mult negru, speculându-şi culorile naturale — aprilul ochilor, crinul pielii, zăpada dinţilor — inele pe cel puţin şase degete şi poşete elegante, mari, prospere, cu catarame, iniţiale, bucle, clipsuri din duble bun.“
Am prea puține lucruri în comun cu Emilia dar am îndrăznit să mă asociez cu ea în urmă cu o lună, în excursia scurtă de la Milano. Pozele pe acolo sunt făcute – am considerat că mediul îmi permite o ținută mai pretențioasă și prin urmare m-am gătit cu catafeaua de smarald și cerceii dispăruți.
Cum vă place?
*Mulţumiri Cristinei care în continuare îmi face cele mai mişto rochii. Grazie!
