(Stradivarius jeans, vintage blazer, Zara bag, Oasap bracelets, H&M hat and rings, vintage Hermes scarf)
Aşa-i că arăt mega weirdish în pozele astea?
Nu prea ştim exact cine e în ele. După haine aşa, ai zice că e Balaban, circa 2010-2011. După faţă şi păr…ai zice dă lăbuţa, pudelule. Harmando (Andra) aşa a zis, că sunt pudel.
Invidie, na.
M-a apucat pe mine acum câteva seri, după ce m-am spălat pe cap, să-mi împletesc părul. Nu cine ştie ce, patru codiţe amărâte acolo – că nu-s vreo cosânzeană şi nici răbdare sau plăcere prea mare nu am. În 5 minute le-am dovedit, şi m-am culcat cu ele împletite. A doua zi…afro eram, tată. Michael Jackson bebe. Placă n-am (am o perie de păr rotativă şi le-ar fi îndreptat sigur aia, dar again, cine să aibă răbdare) şi pân’ la urmă am zis dă-le dracului, stau cu el aşa azi şi aia e. Puteam să-l prind probabil dar…am zis că-i mai bine să-mi asum. Păi ce facem aici? Ori suntem pudeli ori nu mai suntem?
Eşarfa aia de-o vedeţi, săraca, am umplut-o de ruj. Nu numai că sunt pudel dar sunt un pudel neîndemânatic. Stăteam la metrou, pe peron la Victoriei şi când a venit trenul, baaaam! Toată eşarfa mea s-a ridicat şi mi s-a lipit de mufă. Da’ bravo mă. Mare stampilă roşie, fix pe centru. Acasă, dă-i viteză, bagă dero, freacă-lustruieşte-freacă, să nu rămână maglavaisul pe Hermes. S-a luat din fericire şi fără prea mari eforturi, dar mă luase bâţâiala de teamă. Că stric vreo gioarsă de la H&M, nu mi-e, dar când e de vintage…cam nasol. Ultima dată când am stricat ceva de genul ăsta, mai că îmi venea să plâng. Aveam un pulover negru din caşmir, foarte fin şi pufos, Ralph Lauren. Materialul era deosebit iar gulerul, în stil Brigitte Bardot, cu umerii goi. Mă rog, eram foarte încântată de el. L-am purtat în iarna în care l-am cumpărat, iar pe vară, a ajuns depozitat într-o cutie, anapoda, într-un loc în care nu avea ce să caute. Când l-am scos, în toamna următoare, partea centrală a pieptului era toată roasă de molii. Depresie mare, nici nu mai aveam ce să-i fac – mă gândisem eu să încerc cu un colier, o broşă, CEVA, dar nu – cum dracu să-ţi pui broşă fix între sâni?! La gunoi a ajuns. Mi-a fost învăţătură de minte anyway, de atunci tot ce depozitez în cutii (că e lână sau nu), aerisesc periodic şi am grijă să pun mirositori din alea de la Raid.
Good poodle. No more molii. Mânca-le-ar ciorilii.
Good poodle. Woof.
Much better.
