Jardin Botanico Historico La Concepcion, Malaga

 

Rochie: Ted Baker

Espadrile: Primark

Pălărie: Asos

Evantai și bijuterii: vintage

 

Jardin Botanico Historico La Concepcion, Malaga este locul unde am făcut pozele de mai sus (pe românește, Grădina Botanică din Malaga iar pe Balabanește, obiectivul turistic preferat din cele văzute acolo). Toate mi-au plăcut: toate sătucurile din apropiere, toate muzeele, toate peisajele, toate clădirile, toate străduțele, toate magazinele și toate bodegile în care am mâncat (și-am mâncat excelent chiar!) dar un loc special a rămas această grădina superbissimă, vastă, colorată și fascinantă prin exponatele văzute. Imediat la intrare se găsește o bogată livadă de portocali și lămâi – nimic grandios, doar arbori cât vezi cu ochii și fructe coapte căzute pe pământ – livadă care odată străbătută, dă într-un heleșteu lung unde poți vedea rățuște. De-a stânga și de-a dreapta aleilor, palmieri. Cactuși. Arbuști, pomi fructiferi, plante și copaci exotici, ca în Laguna Albastră din 1980 (atâta tot că aici era asfaltat, iluminat, dotat cu toalete publice și indicatoare la orice pas). Superb amenajat și foarte bine întreținut – cred că am întâlnit măcar 6-7 muncitori îngrijindu-se de plante și micile construcții interioare.

Grădina este cu adevărat imensă (noi nu am reușit să o străbatem pe toată) însă ce mi s-a părut într-adevăr deosebit este casa din penultima poză, cea cu heleșteul circular în față. După cum spunea cineva la momentul la care am postat fotografia respectivă pe Instagram, „parcă ar fi o pictură de Monet” sau poate chiar mai frumoasă 🙂 În imaginația mea bogată, stăteam și mă gândeam cât de împlinit și fericit trebuie să te simți să vezi așa ceva în fața ochilor atunci când te trezești, dimineața. Sigur, aici nu este locuit (din cunoștințele mele) dar am regăsit construcții asemănătoare (chiar și la noi în țară) și mi s-au părut fabuloase de fiecare dată (îmi pare rău că pozele nu vin și cu audio, ciripitul păsărelelor și susurul cascadei din apropiere v-ar fi indus și mai mult în atmosfera liniștitoare).

Odată urcate treptele și ocolită casa prin partea stângă, ne iese în cale pavilionul metalic din ultima poză, pavilion pe care am avut norocul de a-l găsi decorat cu glicină înflorită. „Poetică” plantă. N-o întâlnesc foarte des în România, motiv pentru care am insistat și tras câteva sute de poze doar acolo, la ea, spre deliciul grupului de elevi de clasa aV-a care era în excursie cu clasa. După chicoteli și coate, trag concluzia că i-am distrat total (sper). Tot aici am pățit și pocinogul cu telefonul, când la o dezechilibrare neprevăzută, aparatul a luat contact direct cu solul și s-a crăpat pe lung în stânga ecranului. Asta așa, că să am amintire cât l-oi mai folosi.

Tot ca amintire ar mai fi și pata de ceva-negru-n-am-nici-cea-mai-mică-idee-ce, care mi-a decorat rochia pe parcursul explorărilor din grădină. E aproape imposibil să nu murdăresc hainele deschise la culoare atunci când le port iar rochia asta fiind și nouă, parcă o „cerea”. Am cumpărat-o în a treia zi în Malaga (găsiți toată experiența în vlog, cu cabină de probă cu tot) și m-am gândit s-o onorez întru dezvirginare cu un set de poze romantic în grădina de față.

Mi-a plăcut foarte mult Jardin Botanico Historico La Concepcion, trăiască cine i-a pus numele asta scurt.