(Choies skirt, Oasap top, Zara shoes, H&M belt)
În Sinaia există o cafenea foarte faină, Old Nick. E decorată în genul Jekeliusului, cu mobilier vechi şi tablouri multe pe pereţi, doar că ceva mai mare şi mai aerisită. Genul de local care are intotdeuna întâietate în preferinţele mele. M-aş cufunda într-un fotoliu* d’ăla şi-aş zace toată ziua, cu o cafea în faţă şi-o carte în mână. E o atmosferă tare plăcută acolo, mergeţi dacă aveţi ocazia…
Eu am fost cu puţin timp în urmă, era încă vară şi mergea de sandale – azi probabil m-aş duce în botoşi, nici nu vreau să-mi închipui cât de frig e la munte. Mă scoate din minţi perioada asta de tranziţie dintre vară şi toamnă (nu neapărat afară cât în casă – am o circulaţie extraordinar de proastă şi până nu vor da ăştia drumul la căldură, mâinile şi picioarele mele tot bocnă o să fie). Ce mi se pare mişto e că duduia asta cu care împart chiria, colega de apartament, umblă p’aci în pantaloni scurţi şi n-are nici pe dracu’ iar eu sunt cu pulover şi halat pe mine şi tot dârdâi. Până şi Rumburak stă sub plapumă (dar el e chet, şi se explică, îi place căldura indiferent de ce e afară). Îi place foarte mult şi ciocolata mea caldă – de când a intrat frigul ăsta în casă mi-am făcut stocul de cacao şi ciocolăţuri solubile (n-am găsit încă niciun ceai să mă dea gata) – iar chet e grămadă pe mine oricând mă vede cu cana în mână. Sunt nevoită să înmoi un deget în fierbinţeala aia şi să-i dau să guste, eventual să se frigă şi apoi să mă lase în pace. Altfel nu am cum să beau. Calicu’ pământului.
Să-l văd eu ce face când oi începe cu vinul fiert, na!
Chet alcoolic poate?
Chet alcoolic poate?
* Bunică mea avea canapea şi fotolii în genul ăsta, cu tapiserie de tip goblen. Atâta tot că erau MULT mai frumoase şi a gasit potrivit să le arunce, că doar ce să fac eu cu vechiturile alea?!
