După La cafenea vine şi La mol:
Am fost, pe cuvânt de pionier c-am fost, în weekend, la mol. Nu la benzinărie pe autostradă dragă, nu, ci la mall. Ce vreau să relatez nu e nicidecum spectaculos sau nemaiîntâlnit dar aflându-mă virgină într-ale siliconului injectat în bot, genelor false, lopeţilor false (d’astea) şi gletuirii faciale, am rămas relativ traumatizată după cele întâlnite. Am avut chiar privilegiul de a vedea de aproape, aflându-mă la coadă la H&M.
Am fost, pe cuvânt de pionier c-am fost, în weekend, la mol. Nu la benzinărie pe autostradă dragă, nu, ci la mall. Ce vreau să relatez nu e nicidecum spectaculos sau nemaiîntâlnit dar aflându-mă virgină într-ale siliconului injectat în bot, genelor false, lopeţilor false (d’astea) şi gletuirii faciale, am rămas relativ traumatizată după cele întâlnite. Am avut chiar privilegiul de a vedea de aproape, aflându-mă la coadă la H&M.
Sâmbătă după amiază, plec cu o prietenă în partea ailaltă a oraşului. Hai că tot n-avem ce face iar asta oricum avea de cumpărat nişte porcărioare. Puhoi de lume şi zgomot infernal dar ne facem loc prin H&M, Sephora, Zara (sunt eu singura căreia i se pare că iar au o colecţie tâmpită sezonul ăsta?), Cărtureşti, New Look, H&M Home, Zara Home (am luat nişte deliciozităţi de acolo, yum), în fine! Ne învârtim, luăm ce avem de luat, până când însoţitoarea-mi decide că vrea să ne întoarcem în H&M după nu ştiu ce fustă văzuse. Coadă fiind, îi spun să se aşeze la casă cât mă mai învârt eu printre umeraşe. Mă uitam pe la nu ştiu ce dracu de inele până când îmi dă asta mesaj.
Wtf zic…n-a putut să strige? Doar sunt la 2 metri de ea. Ce-o fi vrând?
Citesc mesajul:
Şi mă uit.
WOAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA! Nu nu nu nu, aşa ceva nu există. N-are cum. Rămân perplexă. Mă uit la aia, mă uit la asta a mea. Mă uit la aia, mă uit la asta. Mă uit la aia, mă uit la asta. Prietena mea siderată şi ea. În spate, era dăcât Daffy Duck ambulant. O versiune corcită de Drăguşanu, altoită cu răţoi şi botox. Am zis că nu, aşa ceva nu se poate. Nu ai cum, ca om normal la cap, să îţi bagi atâta silicon în buze. Unde mai pui că avea şi un kil’ de vaselină mânjit pe suprafaţa pupabilă. Că poate nu observăm sau ceva. Ea are buze, da? Dar stai, it gets better. Sub şapca-i elegantă ce observ? Gene false, tată. Din alea de neam prost, hirsutism ocular sau ceva. Altfel ok, în trening şi pantofi din ăia sport cu talpă ortopedică, a la Isabel Marant, c-am înţeles că asta e noua uniformă. Mi-a aruncat o privire în sictir, după care încă un ţugui elegant de bot şi se băgă în faţa altcuiva la casă. Că doar e o doamnă, ce botoxu’ ei. Trecem peste detalii derizorii, d’al dă unghii false, extensii şi tencuială facială, botu’…botu’ ăla de proporţii biblice e tot ce conta în ecuaţie. La o inspecţie mai amănunţită, mă gândesc că un made în China scris pe ceafă, ar fi chiar etic. Să ştie consumatorul din timp (săracul consumator).
Ieşim din magazin mute. Bă, tu ai văzut aia? TU AI VĂZUT AIA???
………………………………………………………………………………………………………………………………
Cred că aici am greşit în tot timpul ăsta. Acum am înţeles. Şi cred că d’asta am şi răcit, pentru că sunt un om rău şi invidios şi fac mişto de sfântul botox. Mi-aş dori eu să fiu aşa:
Parfum, bă!
