Ziceam că ar fi indicat (dacă tot e Crăciunul mâine-poimâine) să postez și eu ce poze mi-au mai rămas din Grecia. Cât încă mai e vară, cât încă mai e soare, cât încă nu e de botoși blănoși.
Prin urmare, I give to you, ladies and gents, ce-a mai rămas din nepostatele concediului:
Mie mi-a plăcut că era plin de pisici (cu toate că n-apare niciuna prin pozele astea, bravo mie, constat abia acum când scriu textul), multe pisici, multe, pestrițe și nesuferite de n-am reușit să dăm lăbuța (fără stuchit) sub nicio formă. Și slabe, prăpădite, genul ăla cu 13 pui pe sezon și-un ochi lipsă dar care n-ar accepta o bucată de salam nici s-o arunci la 5 metri distanță. Spun asta pentru că în ultima zi acolo rămăsesem cu pungi de mezeluri și cascavaluri și dacă tot era crescătorie de pisici pe toate străzile, am zis să nu le arunc și să le dau la mustăcioase. În final, nu știu dacă le-au mâncat sau le-au lăsat acolo să facă purici dar cert e că era Hänsel și Gretel (cu salam în loc de frimituri) pe străzile din Mykonos.
Pe de altă parte, orașul îmi aducea aminte de Ariel sau ceva înălbitor, Ace, Vanish, mama lor, Domestos chiar. Pereții ăia super albi și aerul răcoros (în ciuda soarelui arzător), completați de obloanele albastre, mă duceau cu gândul la o reclamă la detergent sau un foarte modern profil de Instagram (am observat ca e o modă acum cu feedurile minimaliste, alb-negru, totul foarte curat și strălucitor, de mă simt cel mai mizerabil om când văd ce curățenie e la fetele alea în pagină; cam așa ceva: link). La fel mă simțeam și-n Mykonos, cu rochia mea albă cu tot – chipurile să mă asortez cu peisajul (să nu ne temem, ulterior am vărsat cola pe ea, cum era de așteptat și s-a dus dracului tot).
Treijdă mii de ani de așteptare până să scot o poză fără turiști. Era plin ochi, majoritatea asiatici (șocant dar da, ăștia sunt peste tot), urmați de englezi/americani și apoi ce nații or mai fi fost, toți dotați cu aparate foto și obiective mai lungi ca mine, prăvăliți și crăcănați pe jos, să scoată unghi bun la mori. Mie nu mi-a ieșit, am stat 3 ore acolo și tot mi-au apărut câțiva Gigei în poze (vezi dacă n-am photoshopist capabil? mi-i scotea și mie p’ăia din cadru).
Am avut grijă să fac poză la ațe în schimb:
Na și oblon roșu. Frumos, elegant, cât de cât.
Concluzionând, să fiu boss la o fabrică de clor, acolo m-aș duce să filmez reclamă. Și să fiu eu, acum 2 luni, tot acolo m-aș duce să-mi fac concediul – posibil să fiu influențată și de betoanele printre care sălășluiesc acuși, scriind asta, dar să mă pui să aleg între New York și Myokons, aleg Mykonos.Mai multe despre asta data aviatoare 😛 Am gârlă de poze și de aici!
Pea. Domestos for the win.