N-am fetișizat niciodată Olanda, nu m-a atras în mod deosebit și nici nu știam mare lucru despre cultura lor (despre ce dracu vorbim, țara pantofilor de lemn până la urmă). Ca majoritatea duduițelor tâmpițele de liceu, slăveam Parisul și aveam senzația că acolo e miezul…asta până când am mai crescut și am dat de Brugges (Belgia) iar acum de Amsterdam. Este mai frumos decât pot eu descrie în cuvinte sau pozele arăta în pixeli. Mi-a plăcut până la adorație și regret că am avut un sejur atât de scurt (3 zile).
Sunt peste 70 de muzee în Amsterdam dintre care noi am vizitat: Van Gogh, Van Loon, Willet-Holthuysen (ăsta mi-a plăcut cel mai mult), Muzeul Genților și Poșetelor (s-p-l-e-n-d-i-d) și muzeul pisicilor numit Kattenkabinet. Cu părere de rău, deși era prima pe lista de vizitat, casa Annei Frank nu am reușit s-o văd (cel puțin nu pe dinăntru). Am mers acolo chiar de 2 ori, în zile diferite, încercând să intrăm dar coada era absolut infernală. Minim 100 de persoane așteptau să intre și poate că am fi stat la rând dacă erau măcar jumătate din cei 100…Problema a fost însă timpul, având 3 zile la dispoziție am preferat să ne plimbăm și să vedem cât mai multe în loc să stăm pe loc. Dar nu e bai, la cât de mult mi-a plăcut orașul, o să revin sigur.
Canale și biciclete peste tot. Numărul mașinilor este aproape insesizabil comparativ cu biclele iar dacă vă uitați la vlog (care ar trebuie să fie public deseară), veți vedea undeva în partea a doua mașini alimentate electric peste noapte. Foarte mișto. Totuși, trecând de mulțimea de biciclete și canalele frumoase găsite la orice pas (pe care te poți plimba în voie cu bărcuța), un alt element comun este iarba. Marijuana, dacă preferați. Și nu judec, dar să știți că pute (foarte neelegant, desigur). Asta e, pute. E legal acolo și se fumează în voie – deși nu pot să zic că am văzut pe careva să-și stingă chiștocul pe stradă – iar mirosul e pretutindeni. Poate fi deranjant pentru un nefumător/neamator, atât zic 🙂
Străduțele sunt foarte cochete și elegante, pietruite majoritatea, flancate de canale de cele mai multe ori și “populate” de clădiri luxoase, dacă nu istorice toate, atunci cu aspect istoric. Vorbesc aici despre zonele centrale în care m-am învârtit eu – posibil să fie altfel înspre periferie dar nu pretind c-am bătut tot orașul.
Am avut norocul să prind și un semi târg de vechituri. Era cam pe ducă la ora la care am ajuns, deja expozanții își strângeau marfa (puteți vedea în vlog cum arată) însă am descoperit încântată că la ei există magazine propriu-zise de vintage. Și de antichități și de second hand dar și de vintage. Iar când spun vintage, mă refer la un magazin obișnuit unde intri și găsești numai haine și accesorii din anii ’50 până prin anii ’90 (știu că asta nu e exact definiția vintage-ului însă ce încerc să punctez e diferența față de second-hand; acolo șansele sunt să găsești și H&M de acum 2 sezoane, pe când în magazinele astea sunt exclusiv vechituri). Și la prețuri decente (mi-am cumpărat niște mănuși și o rochie din anii ’60). Este o întreagă rețea de astfel de magazine, deci bănuiesc că le merge 😀 A mai fost și magazinul cu articole de designer (poza 3), unde am îndrăznit să intru ca să am de ce pleca. Aveau o selecție nemaipomenită de Chanel și Hermes dar prețurile erau departe de tot bugetul meu. Nimic sub 4 cifre (euro zic).
A rămas pe data viitoare.
Despre mâncare nu am ce vă zice pentru că n-am mâncat prea bine. Nu ne-am orientat bine sau sunt eu prea sclifosită dar nu am rămas impresionată la capitolul ăsta. Eh, neglijabil din punctul meu de vedere. Nu pentru asta venisem, oricum 🙂 Revenind însă la muzee, și după asta închei, mi-au plăcut de infinit ori mai mult decât MOMA din New York. Îmi pare rău, sunt învechită probabil dar prefer să stau în miros de naftalină și să-mi scârțâie parchetul sub picioare în casele burghezilor olandezi decât să mă crucesc la instalații de lumini în MOMA. Artă, nu zic nu, dar eu nu o înțeleg.
Intrările sunt mai mult decât decente ca preț (10-20 de euro) și ce vezi acolo e mult peste orice idee de bun gust și estetic interior – cel puțin așa cum îl percep eu. Sunt cât se poate de subiectivă și asta pentru că m-au impresionat enorm cele văzute (o singură plângere am, dacă observați în poza 21, sunt niște tablouri în chiloți și-un oareșce sân din profil, puse pe pereți. Acolo mi s-a cam luat. Ideea lor, îmi imaginez, era îmbinarea artei contemporane cu asta mai veche, care să producă pe dracu ghem. Nu mi-a plăcut, mi s-a părut o tâmpenie. Asta era la casa Van Loon. Altfel, super mișto).
La genți…am murit cu totul. Multe cadre găsiți în vlog dar vă spun și aici că am avut norocul să prind o expoziție axată pe mărgeluțe și genți/poșete confecționate manual, migălos, detaliat din astfel de “beads”. Expoziția se numea “the bead goes on” (cât de tare!) și am putut vedea peste 500 de modele, adunat. Ceva de vis, plângeam pe geamurile alea acolo. Poșete din secolul 17 până astăzi, care mai de care mai specială.
Ca să concluzionez, Amsterdamul e destinația mea preferată la momentul ăsta. Recomand cu toată inima, ai ce vedea, ai cu ce te hrăni (spiritualicește vorbind) și este accesibil și ca bănet. Noi am zburat cu Tarom și KLM și într-adevăr, biletele sunt puțin mai scumpe ca în cazul rutelor populare italiene însă merită din plin.
Să vă uitați și la vlog, da? 😛
