(Asos dress, Zara sandals, H&M earrings)
Irelevant în context dar simt nevoia să spun că am trecut mai devreme pe lângă un abțibild de mașină pe care scria #banifemei. Și am considerat suficient de elegant cât să împărtășesc cu voi la postarea de față.
Bon.
Încă o rochie imposibilă. Spun imposibilă pentru că am un apetit idiot care mă împinge constant spre lucruri care n-au nicio legătură sau prea puțină legătură cu stilul meu de viață. Adică știu că n-am unde s-o port, știu că maxim scot din ea 1-2 ieșiri printre culții-n cap ai Bucureștiului (teatru, operă și alte incinte în care se desfășoară Salam) și totuși refuz să refuz. Când am luat rochia asta, am mers pe același principiu pe care îl aplic când vreau să cumpăr ceva: am unde să port haina asta? Evident, nu. Pe metrou, la Unirii, dimineața, când ne călcăm pe picioare ca vitele, unde s-o port? Știam din start că e sortită eșecului. Știam și c-ar fi bine să-mi iau câteva tricouri simple, de bumbac, pe care am la CE le purta și care chiar mi-ar fi necesare. Dar alea n-au fir auriu. Alea nu-s brocart. Alea nu mă bucură privind. Alea nu stârnesc povești. Sunt insipide, searbade și total purtabile. Prin urmare, nu mă interesează.
Rochia am luat-o cu mine în călătoria la Milano (da, atât de vechi sunt pozele – așa se întâmplă când Youtube îți ocupă tot timpul), ăsta de i-am făcut și vlog [click, click]. Am zis că dacă tot am limită de greutate la bagaj și pot împacheta foarte puține, atunci, la dracu, o rochie pe care n-o port nicăieri e tot ce-mi trebuie. Mai ales că ocupă jumătate din bagaj și mai era și frigul de pe lume în România (era Februarie). Sunt Gandalf the wise, eu, da.
M-am pozat în camera aia frumoasă de hotel unde am fost cazați (pusesem aici o poză) că să marchez cumva momentul. Chiar dacă (doamne ajută) o s-o mai port în viitor, mereu-mi va veni în minte camera aia crem, cu ferestre înalte și draperii greoaie unde am filmat pe întuneric, în hotelul în care mi-am pierdut telefonul, în țara cu cea frumoasă arhitectură și cel mai cald Februarie. Pentru mine, rochia de brocard albastră se traduce prin Milano.
(Milano minus fashion week. Circul ăla nu-mi place)
