Butterbeer-ul lui Harry Potter si ciocolata mea calda

[Post scris in colaborare cu La Festa]

Pe masura ce editam pozele de fata, stateam si ma gandeam ce-a fost in capul meu sa ilustrez atmosfera cu Fratii Grimm si nu cu Harry Potter. Probabil graba din momentul impachetarii bagajelor sau dorinta involuntara de proaspat, insa in mintea mea, ciocolata calda (nu orice ciocolata calda, foarte important, ci ASTA, La Festa) merge mana in mana cu volumele mai sus mentionate. Cum are Harry Potter butterbeerul, asa am eu ciocolata calda La Festa.

„Why don’t we go and have a butterbeer in the Three Broomsticks, it’s a bit cold, isn’t it?„

—Butterbeer is served at the Three Broomsticks Inn—

Butterbeer = licoarea preferata a vrajitorilor, facuta din unt scotian, zahar, apa si-o mica doza de alcool, pe care Harry Potter si prietenii sai o consumau la Hogsmeade, in localul numit “Three Broomsticks Inn”

Nu am gustat niciodata o varianta a butterbeerului (nici nu cred ca se gaseste in Romania), dar citeam despre ea cand eram copil, in bucataria bunicii, pe masura ce descopeream universul Harry Potter. Si il descopeream cu propria mea varianta de butterbeer, ceva mai inchisa la culoare, fara alcool sau unt scotian, dar inegalabila in gust si-n amintire, ciocolata calda clasica. Am mai povestit despre istoria mea cu marca aceasta, fiind amice cu vechime. Era cam singura disponibila pe piata intr-un Buzau de la inceputul milenului si singura accesibila unui copil de 9-10 ani, pofticios peste masura, friguros mai mult decat normal, mereu dornic de povesti si dulciuri.

Cartile le descoperisem dintr-o coincidenta (la vremea aceea abia aparuse volumul patru, Harry Potter si Pocalul de Foc), printr-o recomandare a unei prietene de la bloc, care mi-a imprumutat primul volum. Tin minte ca rasfoiam paginile cu degete pline de cacao (urme vizibile si astazi), de la o prajitura proaspat scoasa din cuptor si pudrata excesiv, pe care n-am mai avut rabdare s-o astept a se raci. Infulecam cu pofta, lasand bucata aburinda din mana doar cat sa iau cana de ciocolata calda sau sa apuc mai bine cartea. Un univers intreg se deschidea in fata mea, iar magia momentului s-a transformat in ritual. Cat a mai durat pana la ispravirea seriei, sapte ani pana in 2007, fiecare carte am citit-o pe nerasuflate ca pe prima: iarna sau vara, pe acelasi fotoliu din bucatarie, cu ciocolata calda langa mine si ochii atintiti-n pagini.

De aceea asociez puternic cele doua favorite si nu concep Harry Potter fara La Festa, asa cum nu-l concep nici fara ochelarii lui rotunzi. Raman poate cele puternice influente literare din copilaria mea, iar gustul ciocolatei calde, desi o consum aproape zilnic in perioada asta si actualmente, bautura copilariei mele. De luat in excursii, la munte si-n calatorii ori de baut acasa, cu lapte sau apa, langa o carte buna, ori un blanos torcaitor, face casa buna cu orice conjunctura Hygge/Hugge/H@#%@#^#$gge sau potterhead in devenire.

…la fel si noile sortimente de cappuccino, evoluate si ele (nu doar copilul consumator de ciocolata calda pe banda rulanta). Avem acum Cappuccino Irish, Mochaccino sau Latte Macchiato.

Voi ce gusturi si carti asociati cu momentele copilariei? 🙂