(Sheinside dress, vintage purse and umbrella, H&M earrings)
Afară de vlog și gârla de poze de pe Instagram, n-am apucat să vă povestesc mare lucru despre Grecia.
Am fost acolo în Iunie, pentru o (mult așteptată!) săptămână de concediu, în care planul era să zac la plajă, să mă relaxez și să fac…nimic. Nu s-a materializat, în mod evident (altfel ce vlog mai făceam, ce gârlă mai puneam pe Instagram, eh?) dar trecând de activitățile mele bloggeristo-youtubeistice, Grecia, mai exact Mykonos, s-a dovedit a fi o altă lume. Știu, știu, știu, destinația de vacanță preferată a românilor, clișeul estival suprem, ca român, unde să mergi în concediu dacă nu la greci.
Băi, una peste alta, foarte mișto la greci.
În mod normal, dacă ar trebui să aleg, prefer excursiile și călătoriile “la pas”, orice implică vizitat cât mai mult, bătut străzi și cutreierat muzee, în detrimentul vegetatului la soare. Vreau să văd și să simt și să mă încarc pe cât posibil cu energia locului iar asta, din punctul meu de vedere, nu prea pot să fac de pe șezlong.
Am știut de la confirmarea biletelor de avion că Mykonos nu o să fie de niciun fel o experiență dinamică (știu, insula e renumită ca paradis al cluburilor dar nu m-aș duce în cluburi în vacanță nici să mă plătești), cu toate astea am insistat să-mi fac concediul aici ştiind furtuna ce va să vie (staţi pe aici, urmează să se întâmple treburi). Există orașul, care el colorat,pitoresc, viu, plin de restaurante și terase dar mai mult de 2-3 ore nu-ți ia să-l străbați. Apoi sunt satele din împrejurimi, cocoțate sus pe creste, cu aceleași căsuțe albe cu obloane albastre pe care le-am văzut și în inima orașului. Frumoase. Dar și la ele cât se te uiți?
Și în final, plajele. Aici mi s-a aprins beculețul.
Am mai luat contact direct cu alte două mari afară de asta a noastră dar o apă așa de limpede și albastră și un nisip atât de fîn n-am mai văzut decât pe Pinterest (știți insula aia cu porci, din Bahamas? E un fetiș mai vechi de-al meu, și acolo fiind apa foarte clară). Pozele mele n-au reușit să redea limpezimea apei, fiind făcute la apus și cumva concentrate pe umbrela de hârtie (să iasă clară umbrela!! #orikillyou) dar pe cuvânt de pionier vă spun că apa era de un turcoaz gata să se tăie în săbii sau în luptă să se luptecu străduțele pietruite din Montmartre. Concurență zdravănă J Și-un calm și-o liniște (în ciuda reputației clubaristice, ce să vezi, Inna nu era pe plajă)…Ba chiar auzeai marea. Cu puțin noroc, și-un pescăruș.
Pace. Chiar și pentru o zbuciumată ca mine.