New York, New York

(Asos dress, Stradivarius sandals, vintage purse and ring)

Pozele astea, ca și multora dintre cei care mi-au comentat la previewul lor (pe Instagram și pe Facebook), mie îmi amintesc de Sex and the City. Nu știu exact unde s-a filmat serialul (deși am văzut autobuze cu bannere mari, „tur SATC” traversând orașul) însă genul acesta de case, cu scară în față, intime și cochete, îmi amintesc de Carrie și de Big. Pe același sistem în care Brooklyn Bridge îmi amintește de Miranda și de Steve – nu știu, poate am văzut serialul de prea multe ori dar dacă l-ați urmărit și voi, știți ce zic.

Forfotă, zgomot, mirosuri dubioase, zgârie nori, nații de tot felul, mașini, claxoane, mâncare proastă, aer condiționat oriunde, Starbucks, șlapi, 3 dolari o apă plată, șobolani, lumini, department stores, Central Park, cel mai mizerabil metrou ever și cel mai viu oraș ever. Asta pe scurt…cu liniuță (sau virguliță) de la capăt.

Nu e un oraș în care m-aș vedea trăind pe o perioadă mai lungă de o lună. În ciuda visului american și a posibilităților nelimitate, mie New York-ul mi s-a părut foarte dur, rece și irespirabil. Da, găsești orice, te bucuri de libertate și nimeni nu dă doi bani pe felul în care arăți sau vorbești ori pe ce faci – chiar în primul weekend, eram cu Andra la Grand Central Station – superba lor gară -, și spre ieșire am văzut un bărbat, pe la 40-50 de ani, îmbrăcat în pijamale cu animal print, roz în partea bluzei, gri în cea a pantalonilor iar în picioare avea niște ghete cu platformă și talpă ortopedică EXTREM de înaltă. Era un personaj imposibil de ratat și totuși nimeni n-avea nicio treabă cu el, n-am văzut priviri ciudate, n-am văzut comentarii, nu l-am văzut ostracizat de societate nici dat la știri lângă nunta lui Tonciu. Și nu a fost singurul caz. De-a lungul celor două săptămâni, am văzut atatea etnii și tipologii diferite că pot să înțeleg de unde are Scott Schuman atât de mult material. Este un mozaic cultural, mișto de observat dar cel puțin în ce mă privește, de observat de la distanță. Un mozaic în care NU mi-aș dori să mă integrez, la momentul de față.

În astea două săptămâni, am mers foarte mult pe jos. Am luat metroul doar în cazuri absolut necesare (orașul este imens, aproape 800 km pătrați și peste 8 milioane de locuitori) și chiar ne-am prins urechile pe acolo (și nu o dată) pentru că 1) sunt PREA multe stații, 2) nu nimerești platforma care trebuie 3) dacă nimerești platforma, nu cobori unde trebuie. O altă opțiune ar fi fost taxiul dar e scump și chiar și presupunând ca ar fi gratis, îmbătrânești în traficul ăla dement. E ceva de speriat, atât traficul pe șosele cât și fluxul de oameni pe străzi. Cel puțin în Manhattan, au fost multe momente când respiram în ceafa ăluia din fața mea, așa de aglomerate erau trotuarele.

Toată lumea trece pe roșu.

Toată lumea se grăbește.

(Aproape) toată lumea e în șlapi.

Iar multă lume apare cu un pahar de carton în mână și dacă nu e carton, e plastic cu gheață de la cine știe ce chai-latte-gheațo-caramel – serios, am senzația că ăștia s-au născut cu paharul de cafea în mână. Paharul și geanta Michael Kors sau geanta Kate Spade. Muuuhhhuuuuulte tipe am văzut cu genți din astea.

Spre bucuria mea, târguri de vechituri se organizează des, iar acolo…nebunie și extaz. Bunătățile pe care le-am găsit (pălării, genți, bijuterii), mi-ar fi greu spre imposibil să le procur în România și cu toate că prețurile sunt ceva mai piperate, dintre tot ce am luat (pentru că am plecat cu sarsanalele pline), mie cel mai dragi imi sunt vechiturile. O să vi le arăt eu, în haul-ul de vintage viitor 🙂

Nu mai spun de Bath & Body Works (am auzit că avem și în România, pe nu știu ce site, dar experiența din magazin mă îndoiesc că se compară) – e o nebunie de mirosuri și culori iar eu cel puțin, sunt topită după lumânări. Am cumpărat vreo 5 cu arome tomnatice și toate miros demențial.

Trecănd de magazine (ar mai fi librăria Barnes and Noble care imi place foarte mult, cât și Marshall’s unde găsești lucruri faine la prețuri mici), recomand cu căldură Top of the Rock sau The Empire State Building. Priveliștea te lasă mut. Urci zeci de etaje și costă ceva bani dar vezi tot New York-ul de acolo iar sentimentul e copleșitor. Eu m-am simțit mică și irelevantă 🙂

Victoria’s Secret apare iarăși foarte des. Nu la fel de des ca Starbucks-ul – care e la aproape fiecare colț de stradă – dar sunt șanse mari să dai de un VS pe fiecare arteră principală. Am intrat și eu (câteva impresii aici) și ce am uitat să adaug, trecând de miros și de ROZ, mult roz! este muzica dată foarte tare. Nu te poți auzi, așa de tare e dată (și nu doar în VS, același lucru l-am observat și în H&M).

Coca Cola are gust diferit.

Mc’Donalds-ul este oribil (ce avem noi în România e parfum).

Pâinea! O doamne, uitam să vă zic de pâine. Într-o zi, am cumpărat o pâine de la magazin. Nimic deosebit, nu cine știe ce brand sau softisticăreală, pur și simplu o pâine albă, banală, cel mai obișnuit sortiment. Acasă, am încercat să mănânc din ea și era…chec. Sau cozonac. Fără să exagerez (eu chiar fiind fană și amatoare de dulciuri, nu mă deranjează un gust MAI dulce; ăsta însă era insuportabil), pâinea avea extrem de mult zahăr în ea. Se simțea ca un sirop și era imposibil de mâncat cu mezelurile cumpărate. Era ca și când mi-aș fi pus o felie de bacon peste o bucată de chec.

Hai să am poftă. Data viitoare gogonele cu înghețată de vanilie.

Trecând de glumă, găsești zahăr în aproape orice. Nu-i de mirare că sunt așa de grași.

Și ca sa închid cu încă o idee random (după care o să-mi amintesc alte 50 de lucruri din astea la întâmplare), acolo lumea vorbește foarte mult. Fie ca ești la magazin și schimbi câteva vorbe cu vânzătoarea, fie că se bagă în seamă unul de-ți cere un foc și apoi nu mai scapi de el sau portarul clădirii te întreabă de sănătate, MAJORITATEA lumii e foarte deschisă la vorbă. Și nu e un lucru rău, soiul ăsta de amabilitate sau interes (fie el și superficial), mi-a plăcut. Străini, pur și simplu, care te întreabă „how was your day?”.  Rochia din pozele astea mi-a fost complimentată de multe femei. Că le-o fi plăcut într-adevăr sau pur și simplu făceau conversație de complezență, m-am simțit flatată și deschisă să le dau detalii asupra textilei. Cam așa m-am purtat în fiecare zi, în rochii, sandale și genți de băbătii.

Data viitoare o să-mi iau șlapi să fiu în ton cu toată lumea.