Nu ne-am nascut in locul potrivit

Părinții mei au o mare problemă cu jumătatea mea inferioară. Și nu mă refer la dos ci la ce port în general, fie pantaloni, fie fuste. Maică mea are boală pe cloșuri, tata turbează când mă vede în boyfrienzi dar amândoi, ca punct comun, leșină de extaz când port pantaloni evazați. Motivul nu l-am înțeles exact – probabil ceva reminescențe din trecut (vreo gagică evazată care i-a dat flit lui taică miu? Poate? Iar mama nu poartă pantaloni de niciun fel, din principiu). 

Din fericire am depășit momemtul de “ți-i tai dacă te mai văd cu ei” dar mă amuză în continuare reacția lor la vederea postărilor mele. Căci da, ne vedem mai des în poze decât față în față. De regulă, după o astfel de întâlnire (a lor cu Instagramul sau blogul meu), se lasă cu telefoane. Tata s-a resemnat, încă are blocaje de la “clapacioace” – așa se numesc pantofii mei cu toc, clapacioace. Dar mama, de regulă, mă sună, îmi comentează ce am pe Instagram iar apoi mă miștocărește în sensul că “te îmbraci ca mam’ mare, cad șifonierele pe ține și tot băbătie esti”. Încă n-am reușit să aprofundăm împreună conceptul de vintage și nici nu mă mai strofoc – băbătie it is.

Revenind la evazați, aștept un telefon din clipă-n clipă. Știu că cei din poze se califică beton întru inflamarea a lor mei: ditamai “clopotul” în partea de jos, n-au cum să rămână indiferenți. Cred că vi i-am mai arătat acum ceva vreme pe Facebook și vă povesteam atunci că pantalonii ăștia sunt o binecuvântare pentru acelea dintre noi cu șolduri late și talie subțire. Motivul fiind simplu (v-am mai vociferat povestea de o mie de ori): ai tu conformație de pară, posibil clepsidră? Well, șanse foarte mari ca tot ce-ți vine în talie să nu poți trece de șolduri. Sau ce poți trece de șolduri să îți fie imens în talie. Este veșnica mea problemă și motivul pentru care cumpăr mai multe și mă simt mai bine în fuste decât în pantaloni. În orice caz, Zara, după 300 de modele deBirkenstock și alte tractoare în genul, a produs și pentru mine ceva decent, a se vedea pantalonii din imagine. Nu știu cum, au greșit tiparul mă gândesc. În mod normal pantalonii lor îmi vin extrem de dubios (deh, n-am conformat de Zară) și nici nu mă mai obosesc să-i încerc.

Nu m-am născut la timpul potivit, ar zice cineva 😉 Cred că mă descurcăm mai bine în vremurile în care pantalonii erau interziși pentru femei. Poate.