[post scris în colaborare cu E.ON România] Suspectez că principala vină o poartă moștenirea genetică pe linie directă (de la stimabila-mi mamă), ea fiind cea care mi-a insuflat bucuria hainelor. Fie ele noi sau second hand, cu eticheta proaspăt atașată sau din contră, moștenite de la bunica, cred că hainele pe care alegem să le îmbrăcăm depășesc simpul rol de acoperământ, carcasa care ne protejează de frig sau soare și fie că ne dăm seama sau nu, hainele sunt reflecții ale personalității noastre și mărturii ale identității noastre stilistice. Evoluăm odată cu ele, ne transformăm, investim emoții și le asociem momente dragi, indiferent că unele ajung să nu mai vadă lumina zilei niciodată (pentru mine, de exemplu, puloverele croșetate de mama în anii…