Monsieur Poirot, as dori sa va angajez.
Nu pentru ca as trai vreo drama palpitanta ori ca ma apasa vreun mister tulburator dar as vrea sa-mi spuneti. Sa-mi spuneti secretul, care-i secretul succesului dumneavoastra! Au trecut mai bine de 70 de ani de la ultima aventura beletristica (si fie vorba intre noi, eu inca le retraiesc cu sufletul la gura!) si inca vreo 30 de la prima emisie televizata si cu toate astea, ati ramas in continuare “the greatest detective in the world”.
Stiu, “the little grey cells”. Dar chiar asa, incat sa rezolvati enigme criminale din propriul dormitor? Oare ati fi ramas la fel de ager si daca exista o doamna Poirot? Ma ofer, nu-i problema, desi senzatia mea este ca impartasim aceleasi opinii anti-conjugale.
Mademoiselle, da.
Asa ma gandeam ca ar fi decurs un mic dialog Balaban – Poirot. Sigur, el personaj fictiv, creat acum 100 de ani, eu palpabila, cat se poate de prezenta, cred ca mai bine ma lamurea madame Agatha decat belgianul arogant si mustacios. Asta daca nu ne desparteau vreo 15 ani de existenta (Agatha Christie a murit in 1976).
Hercule Poirot e unul dintre personajele mele preferate din literatura si film. Spun “unul” si nu “preferatul absolut” pentru ca la mijloc sta socoteala suprema a generatiei mele, mai exact copilaria profund marcata de seria Harry Potter. Asta e, o sa ramana mereu acolo, pe retina si pe creier, cum le-au ramas alor mei “La Medeleni” sau “Ciresarii”. Paranteza: copil fiind, de multe ori s-au starnit polemici intre mine si parinti pe tema cartilor copilariei mele versus cartile copilariei lor. Generatii complet indepartate, ne-am lamurit cu totii: sa-i explic maica-mii ce-i ala Vajhat ori horcrux prezinta la fel de mult interes pentru ea pe cat am eu fata de puricii congolezi in miez de noapte.
Revenind la Hercule Poirot, sunt cateva motive pentru care am citit cartile (nu pe toate, shesh), vazut toate episoadele si am asa, o bucurie la mustatile monsieurului. Si le voi insira mai jos, cu liniuta de la capat, imaginand o caligrafie impecabila (ca a lui Poirot) pe care eu n-am stapanit-o niciodata (scriu cu litere de tipar, horror total pentru orice profesoara de romana prin mainile careia am trecut):
- Hercule Poirot este gentlemanul perfect. Arogant fara doar si poate (cine sa-l condamne?) dar extrem de inteligent si manierat, cochet pana la cer, ca orice aristocrat al secolului trecut. “Monsieur Poirot, haideti sa mergem la teatru. Ah, ati vazut deja piesa? In regula…” Un soi de eleganta demodata, in port si-n gandire pe care doar in filme si-n carti am regasit-o.
- Hercule Poirot este sclifositul suprem: are aversiune fata de natura si viata la tara, nu suporta decat traiul citadin si lucrurile cele mai fine, mancarea cea mai sofisticata si croazierele cele mai scumpe. Snob, nu, dar suficient de capricios cat sa-ti dai ochii peste cap macar o data. Love to hate him, daca vreti.
- Poirot stie (aproape) orice. Si daca nu stie, afla (elucideaza chiar si cele mai imposibile si imbarligate cazuri, cu o precizie de matematician). Citeste mult, de fapt una dintre marile sale placeri (pe langa bucuriile gastronomice) este cititul. Citeste, merge la opera, merge la teatru, interactioneaza cu o multime de oameni din toate paturile societatii (chiar ma intrebam pe parcursul filmelor, “de unde naiba are ăsta atatea relatii in Anglia, in conditile in care pana nu demult statea pe dreapta la Bruxelles?”). Eh, are. Poirot stie tot si pe toti.
- Trecand de personajul principal (fascinant!), povestile in sine mi se par fabuloase. Romanele politiste sunt cele pe care imi face cea mai mare placere sa le citesc si am citit multe – majoritatea scrise de autori nordici – insa mi-e greu sa compar ceva cu cartile Agathei Christie. Si pentru ca sunt ancorate in cu totul alte timpuri dar mai ales datorita constructiei firului epic. Preferata mea, pe langa clasicele “Zece negri mititei” si “Crima din Orient Express” este “Cei cinci purcelusi”. M-a tinut cu sufletul la gura pe tot parcursul cartii dar si ulterior, vazand filmul (chiar daca stiam deja cine e ză killer). Kudos regizorului, in cazul asta.
- As fi ipocrita sa nu acord un paragraf modei. Aici, mai mult meritul filmului si al responsabilului de costume decat al cartii insa hainele si accesoriile vazute si descrise…delicioase! Activitatea lui Hercule Poirot se concentreaza in jurul anilor ’30, decada care nu imi e foarte simpatica in general dar de la care ma inspir si daca nu ma inspir, macar balesc la ce purtau doamnele de atunci.
In sensul asta, m-am jucat cu tinuta pozelor de azi, un soi de miss Lemon in tinerete, asteptandu-l la ceai pe inegalabilul mustacios, monsieur Hercule Poirot. Cred ca i-ar fi placut la Infinitea.
(Asos dress, Asos shoes, vintage purse, hat, gloves and jewelry, Pull & Bear faux fur stole)
Photo & edit: The Tale within a photo
Dacă nu ai citit-o deja, îți recomand cartea asta Poirot și cu mine. E scrisă de actorul care îl întruchipează pe simpaticul mustăcios 😀
http://www.elefant.ro/carti/biografii-memorii/memorii-jurnale/poirot-si-cu-mine-263696.html
Mi-a plăcut aia cu *love to hate him* domnișoară Lemon !
Intrebarea mea este,
Cartile cu Miss Marple iti plac? Al doilea personaj celebru as putea zice al Agathei Christie.
P.S De mult vroiam sa iti recomand un autor: Carlos Ruiz Zafon. Are o trilogie absolut geniala: Umbra Vantului, Jocul Ingerului (parca, daca nu ma inseala memoria) si Prizonierul Cerului.
Ai ce vrei: mister, thriller, Barcelona, carti, un piculet de dragoste, povesti din trecut si am mai
mentionat Barcelona?
Una peste alta, imi place de tine, ce postezi, stilul tau etc., etc., tine-o tot asa!
Când am scris comentariul acela pe Instagram, l-am scris nu pentru ca știam ca îți place de Poirot (cu toate ca probabil a jucat mult) ci pentru ca pur și simplu imaginile acestea par sa fie smulse dintr-unul din filmele lui. Eu am citit toate cărțile lui Agatha in copilărie și in franceza, pentru ca pe atunci româneasca mea era proasta rău ? (Nu ca acum ar fi perfecta dar m-a fac înțeleasă cât de cat?) și engleză mea e praf! Deci pentru mine „The little grey cells” sunt „les petites cellules grises” dar nu cred ca schimba nimic la pasiunea mea. Și Harry Potter se lupta mult pentru primul loc in clasamentul personajelor mele de ficțiune preferate, și din când in când, depinde de starea mea, mai ajunge sa îl detroneze pe Hercule, dar as da un avantaj totuși lui Poirot și motivul fiind: romane polistice.
Punct și de la capăt!
Ador ce scrii! Mai ales articolele in stilul acesta! Dacă acum nu mai am nerăbdarea aceia copilărească pe care o aveam când trebuia sa apăra un nou volum a lui JK Rowling, am o nerăbdare (mai matură) dar tot puțin nestăpânită (cât sa verific și marți sau sămbată dacă poate totuși ?) pentru video-urile și articolele tale!
Te pup și eu și fetița mea de 5 ani care știe ca sunt mai bine dispusă după un video de al tău!
?
Cu drag,
Anca V.F.
Pentru mine bătălia favoriților se dă intre Poirot si Melania, Aghata si Rodica…nu as putea defini câștigător absolut, dar câteodată port parfum Arpege si mă gândesc să achizitionez un motan negru…asta pentru că o mustață a’ la Poirot ar putea fi neatrăgătoare ?
Articolul mi-se potrivește mănușă.Initial am descoperit-o pe Melania,batranica simpatica din romanele Ridicai Ojog Brașoveanu,pe care le-am citit pe nerăsuflate si râzând zgomotos. Când le-am terminat am intrat întro mini depresie devenind dependenta de genul asta de romane,asa că prietenul meu mi-a făcut cadou o carte de-a Agathei Christie.Astfel că de un an de zile printre job si clipe libere mă bucur de personajele creionate de ea.Am majoritatea colecției ,am ascultat piesele de teatrul si tot nu mă pot decide între Poirot si draMapple.Ma bucur că mai găsesc pe cineva care să iubească cărțile,perioada aceea.
Nu stiu daca stii, dar cartile Agathei Christie imi plac mai mult ca Harry Potter. A fost o vreme, nu lunga, in care-am fost nebuna dupa Potter, dar a trecut… Cred ca in cazul meu, numai Miss Marple ce l-ar putea detrona pe Poirot ca personaj preferat.
Wow ! Superbe poze , superb post ! <3
Nu stiu cate sute de poze au mai fost facute pe langa acestea ( asa cum ne explica Melinte , intr-un video , 700si… de poze in care e nevoita sa stea si cu capul in jos ca sa iasa cadrul perfect , dupa care un "nu ! " hotarat , iar shooting-ul reincepe 😀 ) , dar cele de mai sus sunt imaculate ! Nu ma pot satura sa ma uit la poze , sa recitesc textul …! !
Felicitari ! pentru munca depusa !
Fata draga, esti superba! Ca veni vorba de carti, eu abia acum am inceput sa citesc din seriile Rodicai Ojog-Brasoveanu, desi stiam de ea de ani de zile, si nu pot sa me dezliprsc nici cum de ele. Harry Potter a fost si pt. mine un punct important al copilariei, dar mi-au placut teribil si Ciresarii, ca tot pomeneai de ei. In alta ordine de idei, tine-o tot asa ca e foarte placut si reconfortant ceea ce faci, fie ca e vorba de blog sau youtube!
Vai, Andreeea…exceptand textul si pe mister Poirot….nu am vazut nicaieri asemenea poze…parca din istorie, dar totusi atat de actuale!!!! Tinutele tale intrec ce se poarta in ziua de azi, iesi in evidenta intr-un mod extrem de placut si mereu ma gandesc la…ce poarta Balaban azi? :))))
Esti super tare Balaban te-am descoperit de curand si i-mi pari foarte interesanta te urmaresc cu drag !
Parca vi din alta lume in sensul frumos ceva ce nu vezi toata ziua !
Uuuuuu ,cat rafinament!
https://andreeatheodorablog.wordpress.com/
„…toata paturile societatii”:))…ce mult contează o biată diacritică:))…felicitări pentru text si poze!!!