Săptămâna trecută am fost vreo patru zile la Sibiu. Joi (plecare din Bucureşti), Vineri, Sâmbătă şi Duminică (întoarcere). Dacă mă urmăriţi pe Facebook, aţi văzut probabil ceva updateuri din şmenozeală acolo. Dacă nu, tengo poze cu duiumul. Chef de taifas s-aveţi.
Deci purced:
Ştiu că există fascinaţia asta cvasi-generală pentru Sibiu. Mai ales în cazul ăstora ca mine, sălăşluitori în Muntenia, unde basically ai câteva mini castele, nişte mult câmp, blocuri gri şi malluri. Mare fiţă, ce să zic. Eh, înţeleg pe deplin fascinaţia aia. Am mai fost eu la Sibiu şi înainte (de vreo 2 ori de fapt) dar n-am stat niciodată mai mult de câteva ore. O dată chiar am degerat în zăpadă la nişte multe grade Celsius pe minus fiindcă aveau Scorpions concert. Eram în liceu şi mersesem în excursie. Un frig de crăpau pietrele dar ne zbenguiam acolo în draci, doar veniseră Scorpionii octogenari! Anyway, cu fascinaţia. DA. Poate n-am fost eu prea mult prin zona aia şi astfel se explică, dar au fost momente când aveam senzaţia că nu mai sunt în România. Nu mă refer neapărat la chestii fizice, palpabile (omaga, cât de mult mi-au plăcut casele din zona centrală!), ci mai ales la oameni. Mi-a picat faţa când într-un magazin fiind (vă zic imediat şi ce magazin), doamna de la casă mi-a zis sărut mâna când i-am întins banii să plătesc. Zic…wtf?!? Eu sunt obişnuită cu d’alea clasice: priviri sictirite, ochi daţi peste cap, vânzătoare care se supără când le cer altă mărime, tăcere la bună ziua, d’astea. C-o fi fost excepţie sau nu, femeia aia a fost tare drăguţă…Şi n-a fost singura.
Bon. N-am avut cum să plecăm cu maşina, deci Joi dimineaţa, bam bam, pe tren. 6 ore cu CFR. Decent. Am ajuns undeva în jur de 4 în Sibiu. Ne-am cazat undeva la 3 minute de mers pe jos de centru, într-o zonă foarte drăguţă şi liniştită, cu vedere la stradă. Şi la asta:
HA! Cum aşa ceva? Vis-à-vis de mine? Mon Dieu, c’est un semn! (Ma rog, am intrat eu şi-n ăsta dar n-am gasit nimic acolo).
Plin de second hand uri în Sibiu! În prima seară ne-am învârtit 4 ore prin oraş în căutarea unui local unde să mâncăm (şi care să nu fie în centrul istoric). În plimbare, l-am găsit pe acest blănos ochios cu nas pupabil:
Am vrut să cuţu cuţu la el, dar a urlat ca un disperat pân-am plecat de acolo. Bine mă, pupă-te singur. No pupic for you.
Am găsit treijdămii dă sh uri dar restaurante ioc. Până la urmă tot în centru am ajuns, la Casa Frieda:
Mâncare bună dar nu grozavă. Şi scumpă.
Sigur că la cât de lihniţi eram, n-a mai contat halul în care era faţa de masă şi apucăturile grosolane ale grupului de la masa de vis-à-vis. Cu faţa am rezolvat, ăia în schimb au făcut o gălăgie de speriat cât am stat acolo.
Aia în poză (desertul, boss; chestiile alea două cu beţe înfipte în miez) era îngheţată cu nu ştiu ce şmenozeală de ananas. Bună dar nu la fel de bună ca îngheţata de la tonetă, luată de pe stradă.
Am mâncat la îngheţată d’asta de-am spart, era genial de bună, în simplitatea ei aşa. Cu zmeură, cu mere, cu ciocolată, cu vanilie, cu caramel, cu ce vrei. Excelentă.
Am vizitat pe cât de mult posibil cam tot ce se putea. Ne-am cocoţat în Turnul Sfatului, unde pentru 2 lei biletul, puteai vedea asta:
Asta de mai jos e o poză făcută pe Strada Cetăţii. Foarte mişto zona aia, cu 2 cafenele geniale, un muzeu şi o sală de spectacole (pe sală o chema Thalia, dar nu mai zicem, că e penibilă conotaţia).
Mă vedeţi, mă vedeţi? 😀 Am un catralion de poze sa v-arăt, deocamdată vă mai zic de cameră şi second handuri:
Uhm, da. Balaban în pat. Ăla era patul. V-aşteptaţi? Foarte mare şi comod patul, foarte drăguţă cazare. Şi foarte bună pizza. Iar peste drum, second hand. Am intrat acolo, n-am găsit nimic. În schimb, am mai intrat în alte 2-3 second handuri (şi-mi pare ATÂT de rău că n-am fost în mai multe!) şi am găsit următoarele: 2 fuste de piele, una maro şi una mov din cea mai fină piele ever!, o curea aurie, şiiiiiii două eşarfe Hermes. Eram OMG, cum Hermes?!?! Şi două! Le-am cumpărat instant. Într-unul dintre sh urile astea s-a întâmplat treaba cu sărut mâna când am cumpărat fusta. Mi se luase grav pofta de thrifting după rateurile recente de la sh urile din Buzău dar am zis să intru, c-auzisem că ăştia la Sibiu au chestii mişto…Nimic mai adevărat. Fustele îmi sunt mari şi trebuie modificate amândouă dar la cât sunt de frumoase, nici nu mai contează .
Botoşi cu ciucurei not included în experienţa second hand 😀 Hai că vă mai povestesc şi mâine.
