First of all, mi-aţi lăsat nişte comentarii tare drăguţe ieri şi vroiam să trimit şi eu un mulţam virtual pentru asta. Senc iu! Şi mă bucur că v-a plăcut şmenozeala rumburakă 😀
Bon.
Pot să spun că am thriftuit masiv în ultima perioadă. Online, offline, pe bloguri/mercador/okazii, în second handuri, pe la târguri şi anticariate. V-am spus, am prins din nou microbul scotocitului iar de vreo lună-ncoace, chiar sunt pusă serios pe treabă.
Într-una din căutările mele offline, mi-au ieşit în cale câteva cutii vechi, metalice, de ceai. Cred că se găsesc şi noi în magazine dar pentru mine cel puţin, alea nu au niciun farmec. Prefer tabla oxidată de pe astea, zgârieturile şi desenele decolorate de vreme decât metalul nou, lucios, proaspăt vopsit din fabrică. Am luat deci două cutii. Casete. Cum vreţi să le spuneţi. Una joasă, relativ pătrată, care a ajuns cutie de brăţări (nu-mi încape tot ce am în ea, deci a ajuns să depoziteze brăţări; am observat că mă organizez mai bine când le am aşezate pe cutii: cutia cu inele, cutia cu brăţări, cutia cu cercei şi…colierele atârnate cam peste tot). Şi încă una, dreptunghiulară, înaltă, pe care momentan o folosesc pe post de vază. Adică aşa:
Şiiiiii, flori! Bujorii sunt florile mele preferate, în special ăştia fuxişti aşa.
Revenind la cutii-casete-something something, ambele sunt atinse de patina timpului, mai mult sau mai puţin vizibil. Which makes them even more special.
Sunt încăpătoare şi personal le găsesc mai estetice şi mai deosebite decât clasicele cutii de lemn pentru bijuterii. Mă rog, chestiune de gust. Merg însă ca depozitare şi pentru creioane, produse de makeup, flori, draci, laci. Ce vreţi voi.
Să ne-nţelegem. Eu în viaţa mea, n-am dat mai mult de 8 lei pe o ojă. Şi aia, mare excepţie mare, că mi se părea mie culoarea nu ştiu cum şi o vroiam cu spume. Era de la Avon parcă, un violet frumos. ĂIa a fost şi gata, n-am mai comis aroganţe d’astea. Pentru mine nu e justificabil să cheltui sume mari pe cosmetice, nu mă pasionează, nu-s cu ele, mi se bârlăre dacă mă dau cu Maybelline sau cu YSL, whateva’. Pot să număr pe degetele de la o mână câte cosmetice am (într-un portfard vai de el) iar ojele mele până de curând, erau din alea luate de la metrou – Gabrini, Orkide şi alte porcăriuţe ieftine. Nu pot cu OPI, China Glaze, Essie, etc etc etc, şi pace. Pă dă altă parte, înţeleg fenomenul. Fiindcă e acelaşi drac cu bucuriile mele la toace overpriced.
Beeeeeeeeeeeeeeeeeeeene. Şi treaba e că există o individă, o anume individă, care se întâmplă să-mi fie pretenă, şi care, are ea aşa probleme la căpuţ. Adică îşi cumpără smacuri cu nemiluita şi nu le foloseşte. Prin urmare, weekendu’ trecut, a făcut o donaţie la fata. Mi-a adus aşa un cutioi mare cu oje, majoritatea virgine, mi le-a pus în poală şi mi-a zis să mă servesc. Prin urmare, mi le-am luat pe astea.
Le văd că pe nişte bomboane dulci, colorate şi vesele şi abia aştept să le încerc pe toate. Le-am pozat să vi le arăt şi vouă că tare simpatice sunt!
Acum sunt făcută la picioare cu Barry M ăla verde mentă iar pe mâini cu Essie roz. Veri priti.
Am găsit câteva fuste frumoase în second zilele trecute iar asta e una dintre ele. A trebuit s-o spăl de două ori pentru că ce să vezi, am spălat-o prima dată, am pus-o la uscat şi am găsit-o a doua zi murdară de ceva sos şi fire scurte de păr. Curioasă treaba dar “petele” aveau formă rotundă aşa, zici că erau lăbuţe de pisică. Nu ştim însă cine-o fi fost. În nici un caz cat.
Tiramis.
![[fash]](https://farm6.staticflickr.com/5537/14195268505_0969b91af3_z.jpg)
Şi cam aşa arată şmenozeala mea de pe birou, as we speak.
Minus cat, care e mereu grămadă pe
orice buruiană aş aduce în casă.
orice buruiană aş aduce în casă.
