(River Island dress and bracelets, thrifted bag and belt, no name sandals)
Pe langa clasicele cate kilograme ai si cine-ti face pozele, unele dintre cele mai frecvente intrebari pe care le primesc, merg in directia thriftingului. Adica a scotocelii in second handuri. Unde, cand, cum. Intr-o perioada, intrebarea asta devenise atat de agasanta ca imi venea sa scriu undeva sub banner NU STIU SECOND HANDURI IN BUCURESTI! Foarte multa lume imi cerea indicatii cu privire la adresele secondurilor din capitala pe care le frecventez, si ca de fiecare data, dand probabil senzatia de acritura zgarcita, raspundeam ca nu merg decat in Buzau la thrifting. Raman la ce am spus, provincia e mina de aur pentru asa ceva.
Weekendul trecut am fost acasa si avand asta in minte, am reusit cumva cu frate-miu sa facem cateva poze in interiorul magazinelor…
Vedeti voi cutiile alea din spatele meu? Eh, mai sunt 2 care n-au incaput in poza. De regula la primirea marfii sunt mai pline ca acum. Umerasele? De jur imprejurul magazinului. Toate trebuie luate la puricat si la scotocit in ideea ca POATE gasesti ceva. Si uneori se intampla sa gasesti…Alteori iti pierzi juma de zi degeaba. Te intorci acasa cu punga goala, dezamagita si sictirita, mirosind a vechituri – cum am patit eu cu ocazia asta.
Marfa este foarte multa si de regula diversificata dar depinde si in ce seconduri mergeti. Un mic pont… fiti atente la provenienta marfii. Din experienta mea, marfa adusa din Germania e execrabila (TCM fiind maxim a ce puteti obtine), cea italiana promite la capitolul Moschino si Gucci iar second handurile cu articole din Franta sunt de regula nemaipomenite pentru YSL, Pierre Cardin sau Escada. Din aventurile mele in ale thriftingului, desfasurate pe parcursul mai multor ani, am adunat o colectie frumusica de piese de designer , pornind de la numele pomenite mai sus si continuand cu Balenciaga, Chanel, Hermes (best find ever, camasa mea Hermes la 0,50 bani), Mugler, etc.
Nu va fixati insa pe nume/branduri. Lucruri deosebite se gasesc si fara eticheta. Par example, sacoul de mai sus. Incretituri la umeri si detaliu in jurul gatului, material de calitate si finisaje deosebite – singurul motiv pentru care nu l-am luat este ca mai am multe alte sacouri in genul asta.
Si probati intotdeauna! Da, “cabinele” de proba sunt dubioase, e inghesuit si prost luminat dar de multe ori mi s-a intamplat ca lucruri ce aratau oribil pe umeras, sa vina bine pe mine. Si vice versa.
Gasisem jacheta asta scurta pe talie, din piele intoarsa roz. Foarte draguta (plus ca era 6 lei) si m-am tot foit pe langa ea vreo 10 minute pana am decis sa n-o iau. Avea niste zone intunecate pe spate care probabil ca n-ar fi iesit la spalat…
Deci atentie mare la material – daca e rupt, patat, deteriorat in vreun fel ce nu poate fi alterat…PAS.
In rest, n-aveti nevoie decat de rabdare si un pic de noroc 🙂 Si ma rog, sa nu stati in capitala, ca aici n-o sa gasiti nici atele ramase de la nasturele lu’ camasa lu’ Laurel, marca lu’ Escada.
Si-n caz ca intereseaza pe cineva de tinuta mea (poza facuta in cabina din H&M, dupa ce m-am enervat ca n-am gasit nimic in sh uri), am purtat o rochie din colectia de anul trecut River Island si accesorii thriftuite. Ala din colt e frate-miu, martir cu acte in regula, caruia ii datorez multe poze si fire albe pe cap. ^:)^ Plecaciuni, grase.
