(Miso shirt, Topshop skirt, River Island shoes, Oasap bag, no name earrings and headband, H&M bracelets)
EN: Because I’m pretty sure i’ll be melting soon if the temperatures continue to rise, I’m trying to dress as lightly as I possibly can. So I’ve basically been living in shorts and skirts and cropped tees lately, as I find it unbearable to wear anything else (oh, how I miss you, vintage blazers!)
Bought this cropped top a few months ago and had to wait for summer to wear it-how frustrating. He was practically begging me to take him home at $10 and I just couldn’t have said no. A refuse would have been rude.
Not to mention his feelings!
Very thoughtful of me, indeed.
I decided to pair it with pink and gold accessories and this floral Topshop skirt that I haven’t worn since last summer I think. How fast has it gone?!?!
RO: E un 8 fara 10 seara, zac in curte cu picioarele intinse pe o buturuga si laptopul in brate si ma gandesc ce sa scriu pentru maine (pentru voi astazi, 9 iulie). Am in jurul meu 2 catei grasi si cateva muste asezate pe rana din genunchi, o cana de ness si prea putina inspiratie.
Sa incerc…
Decisesem cu ceva timp in urma ca voi renunta la postarile in romana, din motive mai mult sau mai putin obiective pe care nu le voi detalia acum. Ca idee insa (si nu pentru ca as simti neaparat nevoia unei justificari), “problema” cu textul in limba materna se contureaza in jurul notiunii de vulnerabilitate. Pentru ca romana imi permite sa ma exprim sau sa expun prea mult, si de cele mai multe ori o fac fara sa ma gandesc suficient la interpretari. Ca si cand as vorbi tête-à– tête cu cei care citesc, intr-un demers spontan pentru dialog, privat de cosmetizari si inflorituri telenovelistice/filosofice/”sa dea bine la snobi”/”sa iasa likeu’ pe facebook” si exemplele pot continua. Adevarul e ca nu stiu de ce am inceput sa scriu si textul in romaneste (pentru cele care ma urmariti de la inceputuri, stiti probabil ca publicam doar in engleza atunci). Cred ca mi s-a parut firesc sa scriu si in limba materna din 2 motive: 1 ca am o vaga suspiciune cum ca nu ne bubuie tuturor capul de Oxford (desi o ardem cel putin la nivel de britiş, neam cu Henric si Elisabeta pistruiata si roscata) si 2, sunt unele lucruri pe care nu le pot exprima in engleza. Asa cum sunt unele lucruri pe care nu le pot exprima in romaneste. Si daca ati observat (pentru cine avea rabdarea sa le citeasca pe amandoua-atat ce scriam in RO: cat si ce scriam in EN: ), se intampla des sa fie omise propozitii, fraze sau texte intregi din unul sau celalalt text. Uneori se completau iar alteori cand simteam ca n-am suficient aplomb de batut campii sau scris ceva coerent, publicam numai unul.
Ca sa revin de unde am plecat, vroiam sa raman la un singur text. Voi incepe sa le public din nou (cu diverse ajustari si nu permanent) pentru ca mi-am dat seama ca renuntarea completa e o greseala. Plus de asta, e mai distractiv si pentru mine.
Multumesc din nou celor care mi-ati scris/intrebat/cerut aici/pe facebook/mail sa le reiau.
Acuma…treaba e ca habar n-am ce sa zic de poze. Pe langa ceea ce e evident, si anume ca dau senzatia ca divinizez paharu’ ala, chiar si gol. Adevarul e ca s-a dovedit foarte util pe caldurile alea, undeva in jurul pranzului, cand multa lume zdravana la cap lua in calcul insolatia si nu iesea pe strada. Eu insa, descendentă de Cati Teodoroiu, m-am avantat in lupta. Si nu oricum, ci acompaniata de un frate schingiuit de plictiseala. L-am tarat prin cabine de proba, el mi-a aratat mingii, manusi si volane, ne-am holbat si invartit timp de cateva ore, am reusit sa facem poze si ne-am intors acasa oftand. Eu ca-mi veneau ca naiba niste pantaloni, el ca n-a gasit nu stiu ce drac de pompa. Deh, fiecare cu piticii lui.
Cu tinuta, vedeti mai sus.
