EN: My boyfriend recently got back from a trip to Asia and he brought me some stuff I’d like to share with you guys… I know this isn’t quite a fashion topic but I’d like to showcase a few things! So, I obviously gave him instructions before he left to bring me magazines. We don’t have Vogue here in Romania so I’ll take any foreign edition I can get my hands on!
This is the January issue of Vogue Japan.
RO: De curand un anumit individ s-a intors din Asia. El cica e boyfriend asa dar sa-l numim individ ca se supara daca-i zic prieten :-@ Si mi-a adus de acolo treburi. I-am zis precis de cand a plecat sa-mi aduca Vogue (sa am ce citi! vedeti mai jos cam cum sunt paginile, da?). Mi-a adus. Asta e numarul de Ianuarie al Vogue Japan.
I loooved the editorials, especially this one!
Pictorialele sunt foarte faine – asta mi-a placut cel mai mult.
I find it “funny” that Anna Dello Russo is featured on so many pages. You know, Anna Dello Russo? The the editor-at-large and creative consultant for Vogue Japan? Yeah, her. She appears in the magazine for like…7 times. And 2 of them are entirely about her. Not sure how I feel about this. It’s supposed to be a fashion and lifestyle magazine, not a personal style blog…
Dar in general revista e plina de Anna Dello Russo (se intelege ca nu pricep o iota din ce scrie, deci nu ma pot referi la text, dar din poze, numai eu am numarat vreo 7 pagini in care apare Anna! Dintre care 2 ii sunt dedicate complet ei). Ceea ce mi se pare bine. Pe sistem de “Cine e şăfu ăl mare la revista asta? Eu. Deci ce sa punem noi in pagini, hm? Ce sa punem, ce sa punem? Pe cine, pe cine? Pe mineeeeeeeeeee!” E bine zic. Ce mi-e Vogue Japan ce mi-e blog de stil personal. Tot aia. Corect.
I obviously don’t understand a single word. Actually, I don’t even know what a word looks like, it’s all gibberish to me.
Luati ma si cititi. Culturalizati-va. Nu ramaneti ca mine cu nivel de ylang ylang (cam atat pot eu sa zic sa aiba legatura cu asiaticii)
Japanese Kit-Kat. With strawberries! So good, so good! I only wish he would have brought me more.
Kit Kat japonez. Demential de bun a fost. Singura problema e ca mi-a adus o singura cutiuta de d’asta si o tona de biscuiti chinezesti :-w
A very cool thing that he brought me is this black dress with some sort of red Chinese flower print. Hits me just above my knee and it fits beautifully, I love it! Can’t wait for better weather so I can wear it with some pretty pumps…
O chestie foarte faina pe care am primit-o este rochia asta neagra cu model rosu. Imi tot vine (prosteste!) sa-i zic kimono dar nu e kimono, n-are nicio treaba cu kimonourile! E o rochie pana la genunchi care surprinzator imi vine foarte bine. Si la care cel mai probabil o sa-mi pun betele de mancare (pe care mi le-a adus) in par. Dar la vara…cred ca acum arata ca dracu’ cu cizme.
And a gorgeous printed fan. I love it.
Si-un evantai maaaare cu cadru de lemn. Love it.
Am vorbit destul de des cat a fost acolo si i-am povestit si atunci cat si dupa ce s-a intors, un anumit moment. Simt nevoia sa-l povestesc si acum, poate obtin in sfarsit efectul scontat ca vad ca nu pricepe.
So. Luasem vacanta, tocmai ce ma pregateam sa plec spre gara sa ma duc la Buzau. Ma duc in statia de RATB, cu ditai geamantanul dupa mine, infofolita gen musulman, de mi se vedeau doar ochii. In statie un nene ciudatel, se tot invartea prin viscol. Vad ca vine spre mine. Imi zic in gand “nu, nu, nu, du-te inapoi. Du-te inapoi, nu veniiiii!”. A venit. Si incepe. “Domnisoara se pare ca numai noi am mai ramas in statie”.
Ma fac ca n-aud. Ma uit in alta directie, poate pleaca.
Pe dracu.
“Domnisoara, se pare ca numai noi am mai ramas in statie”.
Zic “da”.
“Haide la o cafea!” Ma uitam… /:) In mintea mea gandindu-ma ca…bă traiti-ar, asta nu ma vede ca-s cu tona de sarsanele dupa mine? Si-o fi imaginand ca merg la bal deghizata asa?
Ii spun ca merg la gara, nu pot, nu vreau cafele.
“Ahhhhhhhhh, pai si eu merg la gara! Bem cafea acolo!”
“Nu, multumesc”.
Se intoarce cu spatele. Sta cateva secunde. Se intoarce cu fata.
“Ochii tai sunt ca soarele nu stiu ce, privirea nu stiu cum” Nu mai stiu cum si ce a zis dar am pufnit in ras. Era text tipic de poezie invatata sa agati gagici cu ciungă-n par sau eleve naïve de ciclu primar. N-am putut sa ma abtin, radeam isteric. Ala nimic. Mi-a mai zis cateva d’astea si-mi pare rau ca nu le-am retinut exact, era foarte comic omul. In sfarsit a venit si autobuzul pe care-l asteptam. Ma urc, aglomerat, ala nu mai era, ma asez, zic “pfiuuuu, am scapat!”. Liniste cateva secunde dupa care ţop in dreapta mea, se urca si pokemonul. Cand l-am vazut iar…mare palma peste frunte ce mi-am dat.
Aveam de mers vreo 40 de minute pana la gara. Ningand, fiind mizerie d’aia pe jos si deci trafic pe sistem dric, am facut mai bine de o ora. Timp in care aluia nu i-a tacut gura. Se pare ca n-a fost deloc lezat de râsul meu, nici nu s-a complexat sau retras. Nu tată. Perseverent pana la capat! Am aflat pe parcursul calatoriei ca tipul era sofer de tir :>
Mi-a spuuuus, mi-a spus printre dezacorduri si cate-un vers suav de poezie, ca are in spate acolo la tir, doua paturi. DOUA! Si ca daca vreau, pot sa merg cu el prin lume cand transporta hamei. Si are si cuptor cu microunde! Si, tineti-va bineeeee, are si CA-SE-TO-FON!!!!! Ma, tu-ntelegi?!? Tu intelegi ce are ala in tir????? TU-NTELEGI CE AM RATAT????
[…]
Cum spuneam, i-am povestit prima data individului faza cand era inca acolo, in Asia. Habar n-a avut, se hlizea. Cand s-a intors in tara, iar. Cu lux de amanunte, sa priceapa si sa se tavaleasca in chinuri, sa moara de oftica, crize de gelozie, sa aparem la stirile de la ora 5 cu ucidere din culpa. Nimic. Calm, numai intr-un ranjet si-o hlizeala.
Si acum repet a 3a oara: TU INTELEGI MA IN CE PERICOL ERAI?!?! TU INTELEGI CA PUTEAM SA PLEC CU TIRISTU’ IN GERMANIA SA ASCULT MINODORA LA CASETOFON, PRINTRE HAMEI?!?! TU-NTELEGI??? NU TE SIMTI SI TU ASA AMENINTAT?
Nemernicule. Praf esti!
