La cafenea

old nick2old nick3old nick4old nick5old nick6old nick7old nick8old nick9old nick10old nick11old nick12old nick13old nick14old nick15
(Choies skirt, Oasap top, Zara shoes, H&M belt)

În Sinaia există o cafenea foarte faină, Old Nick. E decorată în genul Jekeliusului, cu mobilier vechi şi tablouri multe pe pereţi, doar că ceva mai mare şi mai aerisită. Genul de local care are intotdeuna întâietate în preferinţele mele. M-aş cufunda într-un fotoliu* d’ăla şi-aş zace toată ziua, cu o cafea în faţă şi-o carte în mână. E o atmosferă tare plăcută acolo, mergeţi dacă aveţi ocazia…
Eu am fost cu puţin timp în urmă, era încă vară şi mergea de sandale – azi probabil m-aş duce în botoşi, nici nu vreau să-mi închipui cât de frig e la munte. Mă scoate din minţi perioada asta de tranziţie dintre vară şi toamnă (nu neapărat afară cât în casă – am o circulaţie extraordinar de proastă şi până nu vor da ăştia drumul la căldură, mâinile şi picioarele mele tot bocnă o să fie). Ce mi se pare mişto e că duduia asta cu care împart chiria, colega de apartament, umblă p’aci în pantaloni scurţi şi n-are nici pe dracu’ iar eu sunt cu pulover şi halat pe mine şi tot dârdâi. Până şi Rumburak stă sub plapumă (dar el e chet, şi se explică, îi place căldura indiferent de ce e afară). Îi place foarte mult şi ciocolata mea caldă – de când a intrat frigul ăsta în casă mi-am făcut stocul de cacao şi ciocolăţuri solubile (n-am găsit încă niciun ceai să mă dea gata) – iar chet e grămadă pe mine oricând mă vede cu cana în mână. Sunt nevoită să înmoi un deget în fierbinţeala aia şi să-i dau să guste, eventual să se frigă şi apoi să mă lase în pace. Altfel nu am cum să beau. Calicu’ pământului.
Să-l văd eu ce face când oi începe cu vinul fiert, na!
Chet alcoolic poate?

* Bunică mea avea canapea şi fotolii în genul ăsta, cu tapiserie de tip goblen. Atâta tot că erau MULT mai frumoase şi a gasit potrivit să le arunce, că doar ce să fac eu cu vechiturile alea?! 

Follow:
Distribuie:

Leave a comment

  1. monia
    octombrie 13, 2014 / 8:08 am

    Unele poze sunt demne de niste vederi. Iar textul de o carte. :). Posteaza si tu mai des.

  2. octombrie 13, 2014 / 8:31 am

    Frumoase tare pozele, o intrebare… cum de reusesti sesiuni foto in astfel de locuri? Ceri permisiune? 😀

  3. Anonymous
    octombrie 13, 2014 / 8:42 am

    Permisiunea ca permisiunea…cu fotografiile inteleg, ceea ce nu inteleg este cum de reusesti sa mergi pe strada si suporti comentariile oamenilor. Din cate inteleg nu mergi cu masina, ceea ce impune o expunere. Eu chiar si cand am incaltat niste banale cizme de cauciuc sau pantofii oxford am auzit in urma mea ceva insulte :)) si asta de la masina 20 m pana in casa…

  4. octombrie 13, 2014 / 9:19 am

    Am derulat pozele de câteva ori. Frumos interiorul, dar modelul „face toți banii”. Mi-a plăcut tare mult comentariul cu steluța rozalie, dar ma și întristat.
    Un post care mi-a făcut ziua de luni mai frumoasă. … fusta roșie și rujul … m-a dus cu gândul la Paris.

  5. octombrie 13, 2014 / 10:34 am

    Wow amazing photos, great red skirt!

    Have a wonderful week dear 🙂

  6. octombrie 13, 2014 / 12:48 pm

    You look stunning! I adore your skirt and your styled it exceptionally. The vintage concept of your photos really suits this outfit.

    Princess Audu

  7. octombrie 13, 2014 / 2:56 pm

    Superb! Si tu, si pozele, si locatia! <3

  8. octombrie 13, 2014 / 3:26 pm

    O sa incerc, Monia! Chiar as vrea sa postez mai des dar am o groaza de tampenii pe cap (care nu ajung niciodata pe blog) si uneori ma lasa si inspiratia…cheful. O sa incerc, promit. Sar'na!

  9. octombrie 13, 2014 / 3:27 pm

    Dap. Intreb. Daca mi se permite, bine. Daca nu, asta e. N-am fost refuzata pana acum si am grija sa las intotdeauna un ciubuc generos 🙂

  10. octombrie 13, 2014 / 3:29 pm

    Te obisnuiesti. Era o vreme cand ma enervam dar in timp, ajungi sa nu-ti mai pese. Eu imi vad de ale mele. Ii las sa vorbeasca si aia e. Atata timp cat tu te simti bine cu tine, n-au de ce sa te atinga cuvintele alea. Iar lumea oricum se baga in seama anapoda, trebuie doar sa inveti sa ignori 🙂

  11. octombrie 13, 2014 / 3:31 pm

    Hehe, ce frumos spus, Corina! Multumesc 🙂 Si pe mine ma intristeaza ispravile bunica mii, mereu ii spun SA NU MAI ARUNCE NIMIC DIN CASA! Si n-am cu cine. Cum ma duc la Buzau, cum vad c-a mai aruncat un bibelou sau vas ca sa faca ea loc pentru nu stiu ce gioarsa de plastic din Carrefour. E ceva de speriat…

  12. octombrie 13, 2014 / 3:32 pm

    Thank you so much, Audu! I appreciate your comment 🙂

    xx

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.