(vintage blazer and bag, no name jeans, Elle t-shirt, H&M shoes)
EN: Well, it’s been a busy and stressful week, filled with projects, deadlines and working on my bachelor thesis – in case I haven’t mentioned it before (which would be almost impossible, considering how much I complain, ahem), I’m in my last semester of college and things are pretty hectic right now. I still have a lot of work and studying to do (which will probably drive me nuts soon).
Anyway, last weekend I went to my hometown and had the most wonderful time! (except for the part where my computer broke down and I had no internet access, which was awful! Much worse than I expected to be honest, I had no idea I’m so addicted to the internet).
I wore this outfit for my usual thrifting trip and some errands I had to run with my little brother. I know it looks a bit fancy but I felt super comfortable in it and I was dying to wear my vintage blazers again! Poor things, I’ve been neglecting them from months…so sad, so sad. I normally dress way much simpler when I go thrifting – usually I wear a maxi skirt or some sort of a dress that’s easy to slip on and off for whenever I have to try on things in the changing rooms, flats (yes, flats) and a big handbag. It gets much more complicated during the winter months, with all the layering and bulkiness, but I suppose we’re done with that for the moment.
Anyway, I found a few awesome things that weekend, including a gorgeous vintage Ungaro silk shirt. It was a pretty pink number with colorful roses printed all over it, ruched details around the collar and shoulders and some cute flower shaped buttons. Beautiful! I obviously bought it. So far so good, the only problem is that…it’s ruined. I tried to (hand) wash it but all the colors came out and now it looks like hell. Pity, it was such a beautiful piece…
In other news, the new season of Mad Men has just started and I’m so excited! It’s one of my all-time favorite shows. Speaking of which, have you guys seen Christina Hendricks, in the May issue of Flare magazine? I love it, I think it’s beautiful. But then again, I’m a big Christina Hendricks fan so I can’t be objective here.
What do you think?
RO: Long time no see, am cateva chestii de notat (si chef de povestit) – fara legatura intre ele, deci purced.
1. Ce-i cu pozele, sa scapam de-o grija.
Am fost in weekend la Buzau. Prilej de indopare, scotoceala in second handuri, pupat bunică iubitoare (si pisici pufosi), zacut, nelucrat la licenta si in principiu…misto. Intr-una din zile l-am tarat pe frate miu cu mine in oras, prin magazine si la facut poze. Copilul desigur a acceptat bucuros, de dragul si de dorul soră sii, nu ca ar fi tinut mortis sa stea-n miros intepator de second hand, pazind sacose. Ca era turbat sa plecam mai repede, asta-i alta poveste…
Am gasit cateva chestii faine si de data asta, majoritatea fiind date la croitoreasa pentru modificari (ma duc la ea de vreo 4 ani, o platesc pentru munca depusa – si e munca! Numai acum cate i-am dat de desfacut si cusut si taiat si practic modificat de la 0, dar am fost multumita in 90% din cazuri) si chiar m-am bucurat in seara asta cand am vorbit cu bunică mea si mi-a spus ca hainele sunt gata, mi le-a facut. Au fost la modificat cateva fuste clos, o rochie (la asta ma refer mai ales cand spun ca a muncit, era aiurea toata) si-o camasa frumoasa. Referitor la camasi, am patit un pocinog cu o camasa Ungaro dar reiau asta la punctul urmator.
Revenind la poze, asta am purtat cand am fost in shuri/magazine. Comod, serios, si abia asteptam sa mai port din sacouri. Tricoul da, e ala care a fost cadou la Elle vara trecuta. Acum l-am purtat prima data.
2. Cum scotoceam eu printre umerase intr-un second, mi-a iesit in cale o camasa superba, de matase roz cu trandafiri multicolori imprimati. Avea si niste detalii foarte interesante la gat si umeri, un fel de incretituri delicate, plus nasturei in forma de flori. Ma uit la eticheta…Ungaro. Zic pfoai, cum asa ceva? Si era intr-o conditie grozava. Exceptand desigur mirosul, capabil sa omoare si-un porc. Ajung acasa cu ea, zic s-o spal de mana…ca mi-e ca se duce dracului dac-o bag la masina, si sa vezi durere. Cred c-am bagat-o in apa de 2 ori. Toate culorile erau scurse. Roz de pe trandafiri amestecat cu verde de pe frunze, backgroundul terci de albastru cu rosu, apa colorata si eu alba la fata. E pa. Pot s-o fac carpa de bucatarie linistita.
(Asta ca sa-mi fie invatatura de minte sa le duc la curatatorie)
3. Ceva splendid azi in troleu, da, acelasi troleu despre care va povestisem cu tiristul in iarna. Cred ca asta e linia freaky show, toti dementii se urca-n troleul asta…In fine.
Urc. M-asez undeva la mijloc, merg linistita vreo doua statii, ma uit pe geam cu gandul la ale mele. Intre timp mai urca lume. Un nene, sa-i spunem elegant rubensian, duhnind mai putin elegant a usturoi, se aseaza in lateralul meu sprijinindu-se cu o mana de bara verticala a troleului iar cu cealalta de manerul spatarului scaunului pe care stateam eu. Ok.
Mi se pare ca simt ceva pe par. Eh, mi se pare.
Iar mi se pare ca simt ceva pe par. Ma intorc putin, vad mana individului tot pe maner, zic…na, si-a schimbat omul pozitia mainii. Calmeaza-te Andreea.
IAR simt ceva pe par. Ma intorc brusc…ala ma mangaia pe par.
Eram… 😐 Ok, ce fac cu ăsta? Ce poti sa faci cu astfel de dementi? M-am smucit si i-am spus sa nu ma mai atinga. Omu’ era relaxat, a zis ceva cred (spun cred pentru ca a fost neinteligibil) si s-a facut ca nu s-a intamplat nimic. Troleul fiind aglomerat si 0 locuri libere, am presupus ca dilaul a inteles mesajul si ca n-o sa mai am probleme daca nu ma mai rezem nici eu de spatar. Ma inghesui intr-un colt acolo si sper sa plece dracului.
Un minut a fost liniste. Oamenii au mai coborat, n-am mai simtit nimic, m-am uitat in lateral, ala nu mai era
. Respir usurata…pfiu, bine ca a coborat. Ma rezem relaxata de speteaza. Trec 5 secunde. Iar simt ceva pe par. CE DRACU?!?!?!?! Ma intorc…ĂLA! IN SPATELE MEU! PE SCAUN. ACOLO. ATUNCI. Se holba virgin si inocent la mine cu mana proaspat retrasa de pe podoaba-mi capilara.
. Respir usurata…pfiu, bine ca a coborat. Ma rezem relaxata de speteaza. Trec 5 secunde. Iar simt ceva pe par. CE DRACU?!?!?!?! Ma intorc…ĂLA! IN SPATELE MEU! PE SCAUN. ACOLO. ATUNCI. Se holba virgin si inocent la mine cu mana proaspat retrasa de pe podoaba-mi capilara.
:|:|:|:|:|:|:| Iar restul prietene…nu e cancan. M-am ridicat furtunos, adunand toata vlaga ce-o mai aveam in mine dupa paranoia ce ma luase, si-am inceput sa tip la ala. Cu recomandarea unui control la căpuţ, imperios necesar. Ce e comic e ca omu’ inca se uita la mine cu aceiasi privire de bovina. Nicio reactie. In capul meu tot speram la un “ma scuzati, nu mi-am dat seama” care sa clarifice treaba. Si era ok, n-avea nimeni nicio problema.
Ciudat, prea ciudat. Iar eu am o problema cu contactul fizic strain de orice fel. M-am dus in capatul troleului si-am asteptat acolo cuminte sa cobor…
4. In alta ordine de idei – clasica de altfel si tipic mie – iar am tona de proiecte adunata si timp ioc. “In noaptea asta nu se doarme, baieti!” Si nici in urmatoarele…
5. A inceput Mad Men! Sunt extaziata. Asteptam serialul asta de un an, e unul dintre preferatele mele! Cu Christina Hendricks cu tot, care by the way, mi se pare o superbitate de femeie (sunt sigura ca am mai spus-o). Ati vazut pictorialul asta?
6. Ralucai, care mi-a scris alaltaseara ca o enervez ca nu postez mai des…da, ai reusit sa ma motivezi 😛 Si-ti multumesc pentru comentariu :*
7. Va multumesc tuturor pentru comentarii si lecturare, apreciez lucrurile astea mai mult decat arat 🙂
8. Incheiem apoteotic cu ceva ce am descoperit abia ieri. Daca-l stiati, mai urmariti-l o data. Rog relaxare, e doar o gluma.
