(H&M dress and hat, Stradivarius sandals,vintage necklace and purse)
…………………………………………….
Miroase a mici. Niciun oamenii mei nu stau, continuarea e “miroase a mici”, nu alta.
A mici, a fleici, a cârnați, a fum, a cărbuni, chiar și a bere (dacă te apropii suficient de regurgitator).
Vreo două ore m-am gândit în ce direcție să pornesc cu textul ăsta: 1/aia politically correct în care mă auto-interoghez “what to do on a Sunday?” și vin eu ca o floare și îți povestesc banalități despre cum să fii tu divă la iarbă verde sau 2/aia în care zic nasoale de grataragii. Am preferat-o pe a doua, în mod evident.
Există Gigel. Toți știm câte-un Gigel. Burtos, tricou-less, în șlapi, cu sapcă/ochelari de soare(după caz), dotat cu carton de făcut vânt cărnii, premiant la întors micii când pe față, când pe spate, Gigel lasă BMW-ul cu portierele deschise, să răsune muzica în pădure și nu-și adună peturile de Noroc. Știam și eu un Gigel o dată. Avea și-o consoartă (al cărei nume îmi scapă), 4×4 așa, o doamnă bine cu brațe gelatinoase, late cât coapsa mea și tunsă scurt, cu părul permanent (altfel cochetă, vezi? o lady). Era lady maxim, îmi amintesc când o vedeam și pe ea și pe bărbate-su în spatele blocului, el asudat, la bustul gol, ea cu maioul transpirat sub rândurile de burți, prăjeau ceafă de porc în compania altor rubedenii supraponderale. Ceva de-un rafinament și-o eleganță de-ți venea să te muți din cartier.
Din păcate, fără să generalizez, Gigel e emblematic pentru mesele românești întinse pe iarbă. Grătare sau picnicuri, chestiune de semantică, dar Gigel e tatăl lor.
Poate nu e cel mai relevant exemplu dar în cazul meu, când mă gândesc la picnic, prima imagine care-mi vine în minte este (nu, nu doamna asudată) ci scena din Pretty Woman, cu Julia Roberts și Richard Gere, în parc. Pătura întinsă, ea îl descălța și i se așează pe piept, el citește. Nu mai rețin exact dacă aveau pet de bere și ceafă de porc dar înclin să cred că nu.
Nici eu n-am avut.
Și cum nici cărbuni sau competențe inflamatorii n-am (jarul bre, nu știu să fac jar), m-am resemnat în fața crudului destin și am purces înspre varianta mai eco, a picnicului pe iarbă. Adicătelea: m-am echipat cu două coșuri frumoase de picnic de la iLUX (dotate cu barete/mânere rezistente, capabile să suporte zarzavaturile cumpărate anterior), mi-am pus chipiu pe cap (căci soare), țol alb curat (să fiu sigură că nu mă ratează nicio pată de ketchup) și m-am organizat frumușel pe un petic retras din zona verde a unuia dintre parcurile bucureștene.
Coșurile au venit dotate cu tot ce-mi trebuie: veselă, pahare și tacâmuri rezistente, șervete textile (pentru ca totuși să nu mă șterg cu rochia la gură; just sayin’), tirbușon (pentru șampanie – a se observa ultima fotografie), tocător, solnițe și alte alea ce formează o mini-bucătărie la cutie. (Pet de Noroc n-am găsit dar era ok oricum, coșurile au și săculeț termo încorporat. Nu cumva să se răcească nectarul zeilor. #gigelwouldapprove).
Dacă vreți coșuri, le găsiți aici, în secțiunea cadouri SAU pentru cine se simte norocos, avem și un concurs organizat de iLUX, al cărui premiu e chiar un astfel de coș, în valoare de 390 de lei! (Gigel, sper că te bagi, tati)
Cum câștigați?
Lăsați un comentariu la articolul-concurs de pe blogul iLUX în care să relatați o întâmplare amuzantă de la un picnic. Altceva? Nada, asta-i tot.
Concursul se desfășoară în perioada 28 iunie – 10 iulie iar pe 11 iulie vom anunța câștigătorii în cadrul articolului-concurs de pe blogul iLUX 🙂 Succes!
