M-am manifestat de mai multe ori pe blog vis-à-vis de treaba cu flea markets/târgurile de vechituri, poate vă amintiţi. Mi-aţi zis câteva dintre voi că ar fi prin vestul ţării d’astea (hate you guys!) dar aici în Bucureşti, nada. Bon. Şi mergeam într-o zi pe la Universitate pe acolo, în zona Palatului Şuţu. Cu căştile în urechi, ţaca–paca, mă duceam spre metrou. La Şuţu, forfotă. Zic ce dracu or fi făcând ăştia aici, văd nişte cărţi…par a fi tarabe…ia hai să intru. Erau câteva tarabe înăuntru, cu lucruri handmade, ceva cărţi vechi, bijuterii, şi spre bucuria mea (iniţială), erau şi unele tarabe cu obiecte vechi. Eram mega încântată la momentul ăla, mă gândeam că mamăăăăă, de 3 ani tot trec pe aici şi nu m-a dus capu’ niciodată să intru să văd ce dracu e agitaţia aia acolo. Aveam senzaţia că mare şmecherie ce-am prins eu acum, revelaţie e asta. Acuma…treaba e aşa: lucruri vechi sunt. Puţine ce-i drept, dar sunt (şi chiar vintagereală din aia hardcore, de colecţie, de la ceasuri şi tablouri până la gramofoane şi maşini de cusut). Partea nasoală însă, este că au nişte scoruri incredibile. Numai flea market nu e ăsta. Sigur, merită banii pentru că sunt piese valoroase şi clar n-aş ezita să-mi cumpăr obiecte inutile dacă mi-aş permite (să zicem 500 ron pe un fier de călcat cu cărbuni), însă nu, flea market, ce vroiam şi vociferam şi visam eu, NU E. Mai sus sunt câteva poze făcute cu telefonul, să vă faceţi o idee a ce puteţi găsi acolo…Asta în caz că şi voi, ca şi mine, nu ştiaţi de şmenozeală.
Târgul se ţine cam din 2 în 2 săptămâni am înţeles.
Feel free to share impresii dac-aţi fost 🙂
