RO: Fiind ziua lui frate miu saptamana trecuta, am fost in weekend la Buzau. Va aduceti aminte de frate miu, da? Chestia aia lunga si subtire, aparent bolnava de inanitie despre care va spuneam aici ca bate intr-un 35 de kg mancat, imbracat si incaltat cu bocanci de 4 kg. Eh, a facut 13 ani. Si pentru ca asa eveniment prindem doar o data pe an, Dede nu putea lipsi (Dede sunt eu, uneori Dedeman). Ba chiar am primit ordin strict de la el, ca nu-l intereseaza ce si cum fac dar in weekend vin acasa sa ne-ndopam cu tort. Gata tati. N-am comentat. Maica mea i-a organizat o mica petrecere cu colegii, au mai fost cateva rude si desigur, Dedeman care ocupa doua scaune jumate si un sfert de camera:> Fabulos. Asteptam sa port rochia asta de vreo luna, tot sperand ca se incalzeste si merge s-o iau doar cu o jacheta pe deasupra (da, aia in poza 6 e ninsoare!) dar fiind treaba asta cu aniversarea, am zis gata, mai ocazie de atat nu se poate, si am imbracat-o, intru socul bunica mii care se panicase ca ma marit. Chill băi buni, chill.
V-am scris prima data despre rochia asta acum o luna, cand incepusem sa povestesc despre Potocaliu si Cristina cea misto, care a fost suficient de draguta cat sa-mi ofere deliciozitatea asta de rochie. Adevarul este ca nimic nu ma face sa ma simt mai bine si mai feminina decat o pereche de tocuri si o fusta mega infoiata, in stil Betty Draper, iar cand m-a contactat Cristina in vederea unei colaborari, rochia ASTA a fost motivul pentru care am acceptat. E greu de gasit asa ceva pe piata (pe cuvant de pionier, stau la panda permanent si n-am vazut astfel de lucruri decat pe net-a-porter, unde preturile sunt sado-maso) asa ca m-am bucurat instant la ideea unui clos atat de amplu. Evident , rochita poate fi purtata si “normal”, fara volumul adaugat din interior cu jupa mov (luata de pe etsy.com), dar eu am preferat sa traumatizez copiii de clasa a6a cu dimensiunile mele hipopotamice. Si i-am traumatizat bine – era o fetita acolo foarte curioasa sa stie de unde e si ce e cu rochia de Alba ca Zapada.
Rumburak (pisoiul)a fost citat si el in ziua cu pricina si s-a prezentat cuminte si blanos cum e, atat la tort cat si la pozat. Am facut pozele inainte sa ajunga invitatii, pe un frig de crapau pietrele, cum ii sade bine unei zile de primavara.
Inchei in speranta unor zile mai calduroase, cu multumirile de rigoare Cristinei (care a ofticat juma’ din 6A ul de la Scoala 15) si un la multi ani intarziat pentru sunculos sef, fratilii meu.
(Poate mai mananci si tu din cand in cand. Zic.)
