Lux pă trotuar:
(Zara pants, Asos top, Jean Paul Gaultier x Melissa shoes, vintage bag and necklace, Oasap and H&M bracelets)
Yes, those are rubber shoes. Jealous much?
Fie ei chiar Gaultieri cu Melissa (despre colaborarea asta vorbesc), şi încă unii parfumaţi, tot sandale de cauciuc sunt. Era într-o vreme (şi bănuiesc că încă este) moda aia tâmpită cu cizmele Hunter de cauciuc, mare stil mare valoare, cum eşti tu mega-fiţă într-o rochie de cuconet, îmbijuteriată, coafată şi fardată şi în picioare ai…cizme de pescar. Sau cel puţin aşa văd eu lucrurile (nu-mi săriţi în cap, vă rog; ştiu că n-am voie cu păreri personale pe blogul meu personal, dar ocazional, încerc şi-o aroganţă d’asta). Permiteţi-mi, rogu-vă. Blair Eadie arată foarte bine în ele (normal, doar e Blair Eadie!) şi probabil mai sunt şi altele, dar în ceea ce mă priveşte…hai pas. Pe acelaşi sistem bănuiesc că sunteţi şi voi destule contra sandalelor de cauciuc. Regardless, mie-mi plac. Sigur că fetişul meu suprem rămâne în zona celor cu inimioară, Vivienne Westwood – de câţiva ani tot trag de mine să-mi comand o pereche şi cumva, mă blochez întotdeauna când ajung la checkout. Apparently, nu-s în stare să justific 150 de lire pe inimioare parfumate, din cauciuc mâncabil. Pe Gaultier de la Miniprix cu 79 de ron, da. Că de acolo le-am luat. N-am nici cea mai mică idee (deşi mă tot întreb) CUM şi DE UNDE, ce aliniere a planetelor s-o fi produs, de-a ajuns Gaultier vândut în…Miniprix. Ciudat, not that I’m complaining. Pentru doritoare, pe site nu le mai găsiţi de mult dar am fost în weekend în magazinul din Militari şi mai erau acolo două perechi, una aurie şi una transparentă. Ambele 41. Bănuiesc că au fost mai multe culori şi mărimi, am mai văzut la fete unele verzi…
Also, did you notice cat? Acel chet păros, gri, legat cu lesă roşie? Nu ştiu al cui era dar trona ca un boss în mijlocul trotuarului, fără panică de chet paranoic că vin maşini. L-am pis pisăit în draci pân-a-ntors capul spre mine să-l imortalizez întru thrilleală. Mi-a zis un miau, s-a-ntors cu coada şi ţop pe scaun, la spălare. Nu-l atinsesem. Probabil însă că schimbul de oxigen dintre noi doi era deja copleşitor şi-a apărut deci nevoia de decontaminare. Cu câtă pasiune se spala după, n-am apucat să mai pozez. Am plecat. Asta ca să-mi aud acum vorbe că “de ce nu l-ai băgat în sac să-l aduci acasă?!?!!!” Cred că era dracului al cuiva dacă era legat cu lesa aia, nu?
Anyway, ce bine şi-a luat-o Shae.
