EN: In case you’re wondering why do I look so bitter in these photos and even worse, why do I wear flats ( this is a first here on my blog), the answer is…the lack of sleep. I live near a bar/restaurant where every weekend( but also during the week) are organized parties. Usually the music is loud but still, one can sleep. Last night though, I thought I’m going mad. The music was extremely loud, people were screaming and not even the police could restore order. It was a bloddy circus! And it lasted till 5 a.m! At 6 o’clock I finally got to sleep but, of course, my happiness ended quickly since my neighbours thought it was a good idea to start breaking walls. Anyway, the thing is I have a terrible headache and I hope that tonight I’ll finally catch some sleep.
Hope you had a better night than me!
RO: Poate observati ce moaca de acritura am. Poate va intrebati de la ce mi se trage. Ei bine, am creierii terci. Ma doare capul si sunt nedormita de niste multe ore datorita programului artistic cu care m-am delectat azi noapte.
Povestea a inceput pe la ora 24:00 cand, neclubista si nebambooista cum sunt, am zis sa ma culc. Intamplarea face ca locuiesc in apropierea unui local, jumatate carciuma jumatate restaurant, unde, mai ales in weekenduri, dar si in timpul saptamanii, se organizeaza petreceri. Muzica e tare intotdeauna, e imposibil sa nu auzi, dar in general poti dracului sa dormi fara flaconu’ de extraveral. Azi noapte insa nu. Se zguduiau geamurile de tare ce era…A fost o aniversare banuiesc, care m-a tinut treaza pana-n zori. A BĂGAT BĂEŢII MANELE pana la 5 dimineata. Cu tambalagii, cu acordeonisti, cu dedicatii, cu zbierete, cu chiuituri, ce mai, un vis! Inca imi pulseaza cultura in vene la ce am auzit acolo… Am retinut si cateva versuri dar ma abtin de la asemenea informatii. Vedeti ce va menajez?
Se pare ca n-am fost eu singura oripilata iar suferinta mi-a fost impartasita si de alti locatari care au chemat politia. A venit si politia, nu stiu ce-au rezolvat sau ce n-au rezolvat mai bine zis, ca circul ala nu s-a oprit nicio secunda. La un moment dat, am scos capul pe geam. Nu m-a surprins sa vad ca erau parcate in fata localului numai masini scumpe(nu ma pricep) dar se vedea ca nu erau luate cu programul rabla. Numai sange albastru era acolo, va spun. Ma gandeam la biata mama care conduce un Logan. Fraieră, n-are valoare. Nu s-a orientat. O arde cu Leonard Cohen, Chris Isaak si alti papagali d’astia. Asa-i trebuie daca n-a prins ritmul, sa conduca Logan acum. (Poate ati observat ca in general astia axati pe rafinament muzical gen Salam, o duc destul de bine. De la sunci revarsate peste cureaua cu sclipici D&G si cefe groase, pana la lantauri de aur atarnate suav pe toata burta. Deh, au oamenii cu ce.)
Sublim. Pe la un 5-6 s-a terminat paranghelia. Am pus capul pe perna si am reusit sa dorm vreo 2 ore. Atat nu mai mult, ca la 8 au inceput vecinii sa sparga ziduri. Asadar m-am trezit cu o dispozitie senzationala. La noapte, daca nu deranjez pe cineva, poate si dorm.
Despre tinuta nu stiu ce sa va zic decat ca m-am imbracat cu o mare lipsa de chef si poate observati ca port sandale fara nici cel mai mic toc. N-am avut nervi de asfalt romanesc.
Dress/Rochie: Orsay
Belt/Curea: Pimkie
Sandals/Sandale: New Yorker
Bag/Geanta: C&A
Hat/Palarie: Meli Melo
Jewellery/Bijuterii: vintage si no name
Toodles!