Un câmp de lavandă, totuși

Rochie Zara, Sandale Benvenuti, Coș Mango, Pălărie Asos, Ceas Pierre Lanier

[Click here for the english version]

De când a venit vara, Andra (tovarășa Melinte, pentru cine nu știe, prietena mea cea mai bună), mă mistocărește constant pe baza „fixației” mele cu albul. Culoarea sau nonculoarea alb (după cum preferați) este cea spre care am tot înclinat de când au venit căldurile, iar șifonieru-mi e la propriu înclinat…de la atâta abuz. Burdușit de cămăși și pantaloni albi, mai nou și rochii, am foarte mari rezerve în a declara că „fixația” mea se sfârșește aici. 

Trec prin diverse perioade: într-un an aveam un fix cu rochiile maxi, în altul mă obsedau bluzele cu umerii goi, anul trecut înnebunisem cu dantela iar acum mă topesc după țesături respirabile în culori deschise. De preferat, in sau bumbac alb ca în cazul pozelor de față. Văzusem rochia asta pe site-ul celor de la Zara, purtată de o gagică mult mai înaltă ca mine și cu o conformație mult diferită de a mea însă mi s-a părut superbă încă de la primul click, chiar dacă nu aveam habar cum se va așeza pe mine (Zara întotdeauna mă fraierește CU COmenzile online; de asta prefer să probez în magazin, atunci când pot). Bafta mea că am găsit rochia în magazin. Probat, iubit, cumpărat, luat acasă și pozat în lan de lavandă.

Încă de când am cumpărat-o, în mintea mea se desfășurau filme plasate în Sudul Franței (poate nu neapărat Provence și nu neapărat lavandă, dar mă gândeam la o zonă mai puțin urbană a Franței), poate un sătuc mic cu locuințe înghesuite și străduțe pietruite unde evenimentul cel mai important al săptămânii îl reprezintă piața de duminică…  

Un pic departe totuși, m-am mulțumit ca și anul trecut cu vecinii noștri bulgari. Din păcate, la momentul la care am ajuns eu la ea, lavanda era relativ pe ducă și mi-a fost foarte greu să găsesc un lan încă „valabil”. Să găsesc un lan de orice fel, de fapt…Cred că deja o adunaseră (aproape) pe toată până la vizita mea. După lungi căutări pe câmpii și drumuri neasfaltate, prin hârtoape și zone dubioase, am descoperit totuși un lan de lavandă care să facă cinste rochiei mele și am purces întru explorare și pozare.

Mai întâi de toate, aș vrea să spun că îmi doresc foarte tare să văd și un lan franțuz. Pentru comparație, nu de alta. Cele bulgărești sunt foarte frumoase dar atât cât am văzut în poze, lavanda franceză pare desprinsă din basme. Și sunt curioasă dacă într-adevăr așa e… Cea de la bulgari era ușor trecută însă mirosul rămăsese în continuare puternic și a fost o plăcere să mă plimb printre tufișuri dimineață, la răsărit. Liniște deplină, cel mult un zumzăit de insecte și adierea vântului. 

Poate totuși la anul, Provence? 🙂