Pe o porcărie de vreme ca asta, nici că aveam ce altceva să vă arăt, şi ca să fiu în asentiment cu acest Aprilie mizer, here you go: un pitic în ploaie, în Piaţă la Sibiu.
Bună! Numele meu e Andreea Balaban, am 22 de ani, sunt pitic şi mă plouă.
Hal dă faţăăăăăăă, mă!!!
Eu mă îmbrăcasem înainte să plecăm dar pe şmecherie arogantă fiind, am zis meh, e suficient câte-am pe mine şi fuck it. În ciuda norilor desfăşuraţi din Sibiu pân’ la dracu-n praznic.
Sigur că la început mi-a fost bine. Am avut grijă să mă pozez cu toate uşile colorate.
Ba chiar m-am hlizit.
Până a început ploaia.
Şi-a trebuit să căutăm adăpost. Googălisem eu nu ştiu ce cafenele şi aveam una pe listă la care vroiam neapărat să ajung. Geea café cică. Asta. Care era chiar acolo în Piaţă, pe o străduţă lăturalnică.
Mamă, deci mi-a plăcut la ăia maxim. Nu ştiu de unde au ăştia din Sibiu atâta vintageăreală dar pe unde am fost (sigur că mi-am ales cu grijă locaţiile, nu zic că peste tot e aşa), am văzut numai minunăţii: de la cafenele la second handuri şi magazine de antichităţi, Sibiul e un deliciu pentru pasionaţii de obiecte vechi şi vintage. Cafeneaua asta era toată decorată în ăst stil. N-am reuşit să-i văd toate camerele (era lume şi oricum mi-a fost cam awkward să fac şi pozele astea cu telefonul – unde mai pui că CINEVA vocifera încontinuu că vai ce naşpa eee, uite acolo nu e beeec, acolo e varul căzuuuuut, acolo e scrijelită maaaaasa, vaaaaai :-w You very annoying, Domnule) dar cât am apucat, am văzut că peste tot mobilierul era cam aşa:
Ceea ce sigur că pentru mine era o încântare. Îmi salivau ochii şi mă tăvăleam imaginar cu gândul la cum să subtilizez şi eu un scaun d’ăla. Sau pe toate*
Şi dacă n-a fost suficient ce-am văzut la Geea, în altă zi am ajuns la Pardon Café. Alţi nemernici. Ăştia erau şi mai hardcore în ale vintageărelii, după cum se vede:
Deci uită-te tu ce puteau ăştia să aibă la intrare. Aşa ceva. Cum aşa ceva?!?!
Mi-am luat o mizeriuţă de frappe la ei şi n-am putut să nu observ ce drăguţ era redactat meniul:
“Băutura căreia sibienii îi zic “cafia”. Nu se prea bea…siara.”
Nu era siară, era chiar zi şi-am mers de la Pardon la Muzeul de Istorie Naturală, că era aproape, la 2 minute. Să văz faună (nu dragă, nu la Capatos. La Muzeu, n-auzi)
Peştele care cerea pupic, aici prezent:
Şi înc-o dată, hal dă faţă. Mulţumesc.
Şi mulţumiri pozaciului care mi-a donat textila de protej contra ploicioacăi.
*Glumim, desigur. N-am furat în viaţa mea.
Poate doar nişte borcane de dulceaţă de vişine înainte de masă, zic e Buni prăjiturista unii.
Câtă maliţiozitate.
