Andreea Balaban
EST. 2010
summer essentials

(My 5) summer essentials

I am what you can call a “spring baby” – I was born late spring, towards the end of May. However, my absolute favorite time of the year has to be the summer. I love the longer days, the blue skies, the sun and even the heat! Just like a lizard, I enjoy sun bathing myself and I could stay all day long at the beach or at the pool, sipping ice tea and reading.
Having this said, I thought I should share with you guys my top 5 summer essentials I couldn’t live without!
1) Maxi dresses
During the summer, I live in maxi dresses. When temperatures surpass 30°C and it’s too warm for anything tight fitting, I usually don’t feel like putting any effort into my looks. My go-to outfit? A maxi dress, of course!
At the moment, I really love this romantic V-neck dress: the pattern is gorgeous and I’m a big fan of empire waists! Very flattering 🙂
2) Water
As boring as it may sound, water is probably the number one thing I always keep in my purse during this period of the year. Summer gets very hot in Romania and as I spend a fair amount of time outdoors, I like to slip a reusable water bottle into my purse just to make sure I have my own water supply on hand.
3) A hat
Hats are my favorite finishing touch to any summer outfit! I usually prefer big, bold, floppy hats but this year I fell in love with a straw boater hat from H&M. It’s cheap and I absolutely love the bow detail in the back! Everyone needs a straw hat to protect their face from the sun and look adorable in the process, don’t you agree? 🙂
4) A cool float
I think this summer’s hottest accessory has to be the float. For the past few months, shops have been invaded with them: donuts, flamingos (I got one for myself!), pretzels, unicorns or pineapples, they are all too cute to pass!
5) Sunglasses
Everything is so bright during the summer! Sunglasses are probably the first thing I reach for when the sun shines because 1/ I can’t see without them, 2/ they protect my eyes from harsh rays, 3/ I instantly look cooler haha, 4/I can pull off the no makeup look.
Now, what are YOUR summer essentials? Do tell!

Castelul huniazilor

Castelul Corvinilor

castelul corvinilor 2castelul corvinilor 11castelul corvinilor4castelul corvinilor5castelul corvinilor6castelul corvinilor7castelul corvinilor8castelul corvinilor9

castelul corvinilor 12castelul corvinilor11

(Romwe skirt, H&M top, vintage bag)

Nu pot să zic că sunt foarte pătrunsă de sentimente patriotice sau că mă tăvălesc de bucurie la început de Decembrie. Credeam (și spuneam) până de curând că aș pleca din țară cu prima ocazie (asta până am avut șansa să stau mai mult de câteva zile prin străinătățuri și m-am lămurit că tot la gropanele din asfaltul românesc mi-e mai bine), dar nu nasoalele fac obiectul postării mele de azi.  
Ce vreau să spun e că există locuri foarte mișto în țara asta. Doar să știi să le cauți.  
Când eram în școala generală, se organizau des excursii. Și-mi amintesc că în fiecare an, mergeam fix în aceleași locuri: am văzut de atâtea ori mănăstirile din Moldova că nici nu ne mai venea să ne dăm jos din autocar când ajungeam IAR la ele. Tot așa Peleșul și tot așa Mausoleul de la Mărășești. Mega excursie. Copii de clasa a 4a, eram uzi toți să vedem mânăstiri. Chiar îmi doream să mă holbez la sfinți pe pereți, de ce să vă mint.  
Era mai comod, la dracu, mergeai câteva ore cu autocarul și pac, Voroneț. Pe când, să vezi Maramureșul…îmbătrâneai cu grupa pregătitoare după tine. Anyway, pot să înțeleg raționamentul profesorilor dar așa cum vă spuneam și în postarea trecută, abia anul ăsta am reușit să văd ceva din Vestul țării. Și ce mi-a plăcut mie cel mai mult și cel mai mult, a fost Castelul Huniazilor din Hunedoara. 
Ăsta din poze. 
Wikipedia ne zice că e considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume, fiind situat în „top 10 destinații de basm din Europa” – ceea ce eu, Europa toată n-am văzut-o, dar castelul e de basm clar. M-am bucurat când am ajuns acolo pentru că era pustiu, puțini turiști. La Bran de câte ori am fost (de vreo 4), am vizitat înghesuită de nemți veniți să-l vadă pe Dracula. Nu era ăla nicăieri dar și să fi fost, construcția în sine, din punctul meu de vedere, pălește în fața Huniazilor. Îmi pare rău că nu e mediatizat mai mult. Arhitectura este deosebită, construită în stil gotic, iar pentru cine are fantezii princiare sau bucurii la poze (a se vedea cazul de față), vă veți bucura sigurisim să-i călcați pragul. Unde mai pui că au și o mâță tolănită la intrare.
Ați fost? 

cluj

Gradina botanica din Cluj

gradinabotanicacluj2gradinabotanicacluj3gradinabotanicacluj4gradinabotanicacluj5gradinabotanicacluj6gradinabotanicacluj7gradinabotanicacluj88

(Jarlo dress, vintage parasol and bag, no name bracelets)
Treij’ dă mii dă turiști/vizitatori în spatele meu când am făcut pozele astea. Și treij’ dă mii dă cadre trase până au ieșit câteva în care să n-apară și ei. Îmi stricau tot feng shuiul, dacă e să rămânem pe asianisme (cu toate că era un băiat în șlapi și trening care cred că ar fi mers beton cu ținuta mea). 
În orice caz, m-am pozat. În Cluj, când am fost, una dintre opriri am vrut musai să fie la Grădina Botanică. Avem și în București dar cea clujeana…ehe. Am văzut-o pe net, m-am îndrăgostit și am spus că trebuie neapărat să pun piciorul într-însa. Și nu m-a dezamăgit. Clujul per total nu m-a dezamăgit, deși, fie vorba între noi, Iașiul mi s-a părut mai mișto (să termin de editat și vă arăt vlogul de acolo). 
Parcă e o cu totul altă lume (în ambele orașe). Posibil să fie doar entuziasmul meu de prima dată când vizitez, ce mișto e la ăștia! dar trăind 19 ani în provincie, într-un orășel mic care n-are nicio treabă cu astea două, după care de 6 ani într-un București obositor, diferența a fost mai mult decât frapantă. Și mai sunt multe locuri din România pe care nu le-am văzut. Am traversat Atlanticul dar vestul României nu-l știu. Habar n-am de Timișoara, în Reșița am rude dar n-am călcat vreodată iar Maramureșul îmi e totuna cu Uganda. Adică tot la fel de des ne-am intersectat. Din motive ce țin de transport, nu alta…Imi place să călătoresc dar 12 ore pe tren/masina…NU. Și știu, sunt avioane (posibil să apelez în viitor dacă până acum am refuzat).  
Revenind la Cluj și ale lor, vă povesteam în vlogul filmat acolo cum am fost la târgul de vechituri. Și la târgul de vechituri, am cumpărat un singur lucru (deși oferta era cea mai bogată pe care am întâlnit-o în România): umbrela. Mai bine zis parasol. Aveau ăia de la ascuțitoare din fontă până la bureți murați (ciuperci), tot ce vrei aveau, dar eu m-am oprit la umbreluță. E așa o chestie din hârtie groasă, îngălbenită de vreme, cu mâner din lemn (bambus? nu mă pricep) și ceva desen floralo-păsăresc. Tare simpatică și feminină, am cumpărat-o pe loc. Întâmplarea face că s-a potrivit foarte bine cu zona amenajată în stil asiatic din cadrul Grădinii Botanice din Cluj. Și na, poze… 🙂 
O chestie mai zic și fug, vreau să anunț câștigătoarea giveawayului Elmiplant. Am extras cu random.org și a ieșit numărul 35, Răileanu Cătălina-Mihaela. Felicitări! 😀 Acum te bâzâi pe mail pentru a intra în posesia premiului! 
Celorlalte vă mulțumesc mult pentru participare și nu uitați că acum s-a încheiat doar concursul de la mine pe blog, cel în cadrul căruia puteați câștiga ritualul format din 10 produse. Încă vă mai puteți înscrie pe platforma walktall, până pe 15 iunie. Și mai multe premii sunt acolo! 😀 
Pupicios 

haul

Vintage haul ❤

Ce-mi place mie cel mai mult și cel mai mult? Îmi place cu vechituri.
Spre nefericirea mea, vintageul se găsește din ce în ce mai greu – ăsta fiind și motivul pentru care nu postez foarte des astfel de hauluri: lipsa de material. Pe parcursul ultimelor luni însă, am tot adunat: genți naftalinicioase, bijuterii, un evantai, un joben, o pudrieră…multe lucruri mișto pe care bunica ta le-ar aprecia 😀 Abia la finalul clipului mi-am dat seama că aveam și câteva haine să vă arăt (un costum Thierry Mugler , o fustă frumoasă, o eșarfă Nina Ricci)…Deh, Alzheimerul. Dar nu-i nimic, le includ în următorul haul 🙂

Mulțumesc băieților cu bormașina pentru momentul artistic.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=cBDGCMmY6i4]

♥ Like, Subscribe, ştiţi voi. Mulţam!

♥ Mă găseşti şi aici:

Blog: http://www.andreeabalaban.ro/
Instagram: http://instagram.com/andreea.balaban
Facebook: https://www.facebook.com/ThrillOfTheHeel
Snapchat: andreeabalaban
Pinterest: http://www.pinterest.com/andreeabalaban/
Email: team@andreeabalaban.ro

♥ Cu ce filmez?
Canon 600D + Canon 50 mm f 1.4
Canon G7x

♥ Cu ce editez?
Sony Vegas Pro

outfituri

Shop my closet @ChicBazar

Se produce, băi. Marea dezrobire sau eliberare a șofonerului Balabanian se produce weekendul viitor.

Dacă n-ați văzut pe Facebook sau Youtube, pe 11 și 12 Iunie, vă aștept la Chic Bazar, în Vitantis Shopping Center. O să vin acolo cu toată casa rochii, cu sandale și pantofi, cu genți de tot felul, cu bijuterii și prețuri care pornesc de la 5 lei. Vă aștept cu drag pe toate, fie ca vizitatori (intrarea este liberă), fie ca expozanți. În caz că nu mai aveți loc de haine prin casă, vă puteți înscrie ca expozanți aici: https://goo.gl/BsMByK  (taxa este de 60 lei/zi în cazul ăsta) 
shopmycloset2shopmycloset3shopmycloset4
E invitată și rochia faianță.
shopmycloset5
La fel paietele din clipul ăsta.
shopmycloset6
Și multe, multe flori.
shopmycloset7
Zânisme anyone?
shopmycloset8shopmycloset9

Treaba se va ține într-un magazin foarte frumos care momentan este gol, dar care are cabine de probă, umerașe, standere și tot ce avem nevoie. Noi trebuie să venim doar cu hainele. Cică am avea și dj – bairam facem acolo J
 Adresa este: Vitantis Shopping Center, Vitan barzesti, nr 7A, centrul comercial de lângă târgul auto.
 Program: pentru expozanți de la 10-18 iar pentru vizitatori de la 11-18.

shopmycloset10

Ne vedem, da? 😀 

outfituri

Maci salbatici

campdemaci2campdemaci3campdemaci4campdemaci5campdemaci6campdemaci7campdemaci8campdemaci9campdemaci10campdemaci11campdemaci12campdemaci13(Sheinside dress, vintage purse, vintage Escada belt, H&M earrings)

Ce vreau să spun cu rochia asta este că e MULTĂ. Largă, înfoiată, mult material.
Dar da, e de la Sheinside. Păcat capital.
Am observat un trenduleţ (ipocrit) de detașare față de brandurile asiatice – pe sistem de m-am ajuns, ia duceți-vă voi dracului cu cârpele voastre că eu am principii. Până ieri purtăm mușamale din Beijing dar am vândut suficientă sămânță de floare cât să îmi permit acum de la Paris. Prin urmare, câh, să aruncăm cu noroi în ăia care până de curând erau buni.
În fine, eu o să rămân în continuare la mușamale (deși rochia asta e departe de a fi o mușama), din motive financiare, bineînțeles. N-am posibilități, viaţa e greu, nu toţi poate. Cu genți de carton, mușamale și plastice de la asiatici, unde mai pui că am şi o groază de haine din second hand. Piei Satană?
Dacă mai zic că și shaorma îmi place, deja închideți pagina.
Anyway, pentru acelea care încă citiți, să știți că m-am umplut de bube. Bube, iritații, umflături, nenorociri pe picioare, că să reușesc să scot pozele astea. 
Văzusem eu acum vreo lună niște poze cu maci – ditai câmpurile, mari, bogate, frumoase (poza era de prin ceva străinez) – și m-a bușit atunci că vreau și eu poză în maci. Caută, întreabă-n stânga și-n dreapta, unde găsesc maci, unde găsesc maci? Preferabil pe aici prin apropiere că parcă nu m-aș duce până la Satu Mare să fac poze cu maci (presupunând că ar fi acolo). Întâmplător am auzit la cineva că la Ploiești există maci și după milogirile de rigoare, am reușit să atrag un complice care a/să șofeze, b/să pozeze. Complicele inteligent, a venit în pantaloni lungi, n-are nici pe dracu. Eu însă – îmi bubuie capu’ mie – am venit așa. Și poate nu vedeți și n-aveți de unde să știți dar m-am învârtit prin cele mai nenorocite hârtoape și neasfaltate drumuri de țară că să reușesc să găsesc un “câmp” (impropriu spus câmp, ce am găsit sunt porțiuni) acoperit de mai mult de 3 maci. Se găsesc dar răsfirați, pe ici pe colo. Iar fantezia mea presupunea, așa, minim un kilometru de flori roșii. N-a fost să fie. În schimb, ierburi înalte, aspre și țepoase, cât vezi cu ochii. Lupte grele până să ajung la flori, iar buboaiele care încă mi-au rămas pe picioare sunt ceva de vis.
Cam atât. Aș putea în continuare să inserez un clișeu idiot, ceva platitudine născătoare de likeuri dar nu sunt un suflet sensibil, nici blogger de succes. Unde mai pui că îmi place de Shein.
Halal. 

 

outfituri

Nu ne-am nascut in locul potrivit

flared pants2

(resting bitch face?)

flared pants3flared pants4flared pants6flared pants7flared pants8

(Zara pants, H&M top, vintage bag and brooch)

Părinții mei au o mare problemă cu jumătatea mea inferioară. Și nu mă refer la dos ci la ce port în general, fie pantaloni, fie fuste. Maică mea are boală pe cloșuri, tata turbează când mă vede în boyfrienzi dar amândoi, ca punct comun, leșină de extaz când port pantaloni evazați. Motivul nu l-am înțeles exact – probabil ceva reminescențe din trecut (vreo gagică evazată care i-a dat flit lui taică miu? Poate? Iar mama nu poartă pantaloni de niciun fel, din principiu). 
Din fericire am depășit momemtul de “ți-i tai dacă te mai văd cu ei” dar mă amuză în continuare reacția lor la vederea postărilor mele. Căci da, ne vedem mai des în poze decât față în față. De regulă, după o astfel de întâlnire (a lor cu Instagramul sau blogul meu), se lasă cu telefoane. Tata s-a resemnat, încă are blocaje de la “clapacioace” – așa se numesc pantofii mei cu toc, clapacioace. Dar mama, de regulă, mă sună, îmi comentează ce am pe Instagram iar apoi mă miștocărește în sensul că “te îmbraci ca mam’ mare, cad șifonierele pe ține și tot băbătie esti”. Încă n-am reușit să aprofundăm împreună conceptul de vintage și nici nu mă mai strofoc – băbătie it is.
Revenind la evazați, aștept un telefon din clipă-n clipă. Știu că cei din poze se califică beton întru inflamarea a lor mei: ditamai “clopotul” în partea de jos, n-au cum să rămână indiferenți. Cred că vi i-am mai arătat acum ceva vreme pe Facebook și vă povesteam atunci că pantalonii ăștia sunt o binecuvântare pentru acelea dintre noi cu șolduri late și talie subțire. Motivul fiind simplu (v-am mai vociferat povestea de o mie de ori): ai tu conformație de pară, posibil clepsidră? Well, șanse foarte mari ca tot ce-ți vine în talie să nu poți trece de șolduri. Sau ce poți trece de șolduri să îți fie imens în talie. Este veșnica mea problemă și motivul pentru care cumpăr mai multe și mă simt mai bine în fuste decât în pantaloni. În orice caz, Zara, după 300 de modele deBirkenstock și alte tractoare în genul, a produs și pentru mine ceva decent, a se vedea pantalonii din imagine. Nu știu cum, au greșit tiparul mă gândesc. În mod normal pantalonii lor îmi vin extrem de dubios (deh, n-am conformat de Zară) și nici nu mă mai obosesc să-i încerc.
Nu m-am născut la timpul potivit, ar zice cineva 😉 Cred că mă descurcăm mai bine în vremurile în care pantalonii erau interziși pentru femei. Poate. 

milano

#banifemei

baroc2baroc3baroc4baroc5baroc6baroc7baroc8baroc9

(Asos dress, Zara sandals, H&M earrings)
Irelevant în context dar simt nevoia să spun că am trecut mai devreme pe lângă un abțibild de mașină pe care scria #banifemei. Și am considerat suficient de elegant cât să împărtășesc cu voi la postarea de față.
Bon. 
Încă o rochie imposibilă. Spun imposibilă pentru că am un apetit idiot care mă împinge constant spre lucruri care n-au nicio legătură sau prea puțină legătură cu stilul meu de viață. Adică știu că n-am unde s-o port, știu că maxim scot din ea 1-2 ieșiri printre culții-n cap ai Bucureștiului (teatru, operă și alte incinte în care se desfășoară Salam) și totuși refuz să refuz. Când am luat rochia asta, am mers pe același principiu pe care îl aplic când vreau să cumpăr ceva: am unde să port haina asta? Evident, nu. Pe metrou, la Unirii, dimineața, când ne călcăm pe picioare ca vitele, unde s-o port? Știam din start că e sortită eșecului. Știam și c-ar fi bine să-mi iau câteva tricouri simple, de bumbac, pe care am la CE le purta și care chiar mi-ar fi necesare. Dar alea n-au fir auriu. Alea nu-s brocart. Alea nu mă bucură privind. Alea nu stârnesc povești. Sunt insipide, searbade și total purtabile. Prin urmare, nu mă interesează. 
Rochia am luat-o cu mine în călătoria la Milano (da, atât de vechi sunt pozele – așa se întâmplă când Youtube îți ocupă tot timpul), ăsta de i-am făcut și vlog [click, click]. Am zis că dacă tot am limită de greutate la bagaj și pot împacheta foarte puține, atunci, la dracu, o rochie pe care n-o port nicăieri e tot ce-mi trebuie. Mai ales că ocupă jumătate din bagaj și mai era și frigul de pe lume în România (era Februarie). Sunt Gandalf the wise, eu, da. 
M-am pozat în camera aia frumoasă de hotel unde am fost cazați (pusesem aici o poză) că să marchez cumva momentul. Chiar dacă (doamne ajută) o s-o mai port în viitor, mereu-mi va veni în minte camera aia crem, cu ferestre înalte și draperii greoaie unde am filmat pe întuneric, în hotelul în care mi-am pierdut telefonul, în țara cu cea frumoasă arhitectură și cel mai cald Februarie. Pentru mine, rochia de brocard albastră se traduce prin Milano.
(Milano minus fashion week. Circul ăla nu-mi place)

 

Uncategorized

Fii Baby Beyonce cu Elmiplant #walktall [CONCURS]

Stiti voi crema aia de fata, aia cu capac verde, despre care am spus in 1, 2, 50 de videoclipuri ca e preferata mea in materie de produse pentru fata? Aia de la Elmiplant, da.
Se intampla ca ei desfasoara in prezent o campanie foarte misto la care m-am alaturat si eu. Campania se numeste Walk Tall si este ceea ce as numi eu, in limbaj academic, asorteucu Independent Woman al lui Destiny’s Child (sau cu cicaleala din copilarie a bunica mii sa nu mai stau cocosata). Este un imbold directionat mie, tie, vecinei, mamei, chiar si doamnei isterice de la 2 (in cazul meu), tuturor femeilor, sa mearga drepte, cu capul sus, increzatoare, sa WALK TALL.
Iau parte la campanie din doua motive, unu e ala evident – Elmiplant, brand autohton pe care il sustin cu mult sa ma contacteze ei in vederea participarii la campania de fata, si doi, tema este una pe care cred ca nu putem insista suficient. Si una pe care am punctat-o in nenumarate randuri, si aici pe blog si pe Youtube, aceea a increderii in sine.
Am filmat si un mic video (in ideea ca sunt mai convingatoare vocal – a mi se ierta ecoul, asa se intampla cand vrei sa faci treaba in locatii straine):
[youtube https://www.youtube.com/watch?v=I7TxItJd0JM]
CONCURSUL!
Treaba e simpla: tot ce trebuie sa faceti este sa incarcati o fotografie sau un filmulet in care sunteti Baby Beyonce increzatoare, mergeti cu spatele drept, zambind, asa cum v-am descris mai sus si sa dati like paginii de Facebook Elmiplant. Eu am facut asa:
Sa ne aratati varianta voastra de #walktall. O uploadati pe http://www.walktall.ro/ si imi lasati si mie un comentariu aici, cu datele voastre (numele si adresa de e-mail cu care v-ati inscris in concurs). Aveti in felul asta sanse duble de castig: puteti castiga in primul rand premiile puse la bataie de ei pe site, cat si premiul oferit la mine pe blog, un ritual complet de ingrijire format din urmatoarele 10 produse:
 
♥ CC Cream
♥ Demachiant de ochi bifazic
♥ Serveţele demachiante Skin Defence
♥ Cremă de ochi Hyaluronic 3D
♥ Apă Minerală Pure Moisture
♥ Lapte de corp SKINNERGY
♥ Gel de duş Senses Touch Aqua Breeze
♥ Cremă reparatoare pentru călcâie Smooth Feet
♥ Cremă de mâini SOS Perfect Hands
♥ Anticelulitic Gel Slim NoGym
Inscrierile se tin pana pe 6 Iunie (si as vrea sa mai zic o chestie micuta dupa care va las in pace sa va inscrieti: prin intermediul campaniei #walkTALL, Elmiplant susține activitatea de sprijinirea a femeilor diagnosticate cu cancer de sân și cancer de col uterin a Asociația „ANAIS”).
V-am convins acum? 😀

Random

VIVALDI – PATRU ANOTIMPURI

Îmi pare rău. Am vrut să mențin blogul ăsta frumos și adecvat și politically correct dar nu…așa ceva e peste puterile mele. Simt nevoia să verbalizez. 
Am o prietenă. Faimoasa Andra, Harmando pe numele de scenă, v-am mai povestit, n-o iau de la capăt. 
Se întâmplă că Andra îmi trimite ocazional linkuri. Poze cu pisici într-un caz fericit. Remixuri dubioase pe melodii consacrate, în cazuri mai puțin fericite. De regulă e decent dar uneori nu știi cum nu-s atentă, și la 3 linkuri cu pisici, bam! îmi trântește o perversă de nu mai scap de ea 3 săptămâni. Și când zic perversă, mă refer în mod normal la melodii care îmi cântă și-mi cântă-n în cap până o iau razna. 
De data asta, o lovitură josnică. 
Îmi trimite stimabila un link. Nu dau atenție, ceva pe facebook, chipurile, click. (Pentru că sunt un om bun și nu vreau să ard în focurile iadului, vă atașez doar un screenshot. Clipul în întregime e mult mai nociv. Stomacului și intelectului):
   
[facebook url=”https://www.facebook.com/alexincaceva/videos/794708527329356/” /]
Ce credeți voi că e asta? Nu, n-aveți cum să ghiciți dacă nu cunoașteți clipulețul. Vă spun eu. 
Este un băiat, în pantaloni roz fuchsia, cu cămașa descheiată larg pe piept, cu ochelari de soare în casă (nu știi cum capeți vreo arsură oculară prin termopan), curea Hermes și adidași Naic. Din Obor cel mai probabil. Nimic anormal până aici (ne-am obișnuit cu toții) dar voi știți că ăsta scutură din șolduri pe Anotimpurile lui Vivaldi? Voi știți că ăsta se scarpină pe burtă, clefăie gumă, aruncă sfori imaginare și pleznește (funduri bănuiesc) pe cele Patru Anotimpuri?  Sigur, îmi imaginez că filmarea originală a fost mutilată și sunetul înlocuit – stimabilul probabil că executa mișcările suave pe ceva mai tare că Vivaldi, Florin Babic/Kaizer/ceva alimentar în orice caz – și vreun om rău a produs metamorfoza întru miștocărirea artistului fuchsist. 
Acum să vă explic și care e problema mea (afară de mi s-a întors stomacul pe dos, n-am mai mâncat nimic în seara aia).
Problema mea e că în fiecare zi mă duc la muncă. Și pe drum spre muncă, trec pe lângă un anticariat. Și-n anticariatul ăla sunt cărți, reviste, discuri, casete…multe, puse în vitrină. Ce credeți voi că mai e expus în vitrină? Ce să fie, e ditai vinilul cu VIVALDI – PATRU ANOTIMPURI, într-un superb ambalaj roz. Și mereu când trec pe acolo, mereu fără excepție, în fața ochilor îl văd pe rozaliu dând din buric pe viori. 
Băi, e superbă viața mea sau ce? 

Anuschka

Că tot vine ziua mea (o geantă Anuschka anyone?)

(fusta River Island, maiou vintage Oscar de la Renta, geanta Anuschka, sandale Asos, cercei H&M)

Într-unul din filmele mele preferate (dacă nu chiar preferatul absolut), apare o replică de care abuzez de fiecare dată când am nevoie de o scuză sau autoconvingere spre a cumpăra ceva scump:
Pfefferberg: Do you have any idea how much a shirt like this costs?
Schindler: Nice things cost money.

Pe scurt, Schindler avea nevoie de câteva articole dificil de obținut (perioada celui de-Al Doilea Război Mondial; neapărat vedeți filmul dacă nu l-ați văzut deja!) – printre care și o cămașă – și apelează la acest Pfefferberg pentru procurare. Pfefferberg, suspicios, încearcă să-l convingă să se răzgândească iar Schindler îi răspunde cu replica de mai sus: “lucrurile frumoase costă bani”.
Mi-a rămas întipărită în minte, că o justificare și principiu de “cumpăraturi” (așa stupid cum sună) deși posibil să nu fie nimic mai mult decât imaginație scenografică. 
Este și cazul de față. 

yellow3yellow4yellow2

Nu e prima dată când mă lovesc de gențile Anuschka. La primul meu loc de muncă, tot în domeniul marketingului, s-a întâmplat să-mi iasă în cale brandul cu pricina. La vremea aceea le vedeam doar în poze, n-am avut contact direct cu ele, n-am mirosit pielea, n-am văzut culorile în față și n-am avut idee cum se simt la atingere. Tot ce văzusem erau poze cu niște genți frumoase, viu colorate, pe care mi le doream dar al căror preț mi se părea prea mare. Am trecut peste la vremea aia, pe principiu de vine ziua mea, bat 3 apropouri, poate primesc una cadou de la ăștia(de la firma la care lucram). Am primit pe dracu, că-n 2 săptămâni am plecat de acolo. Anyway, nu m-ar fi deranjat așa un dar. Mi s-ar părea foarte reușit ca atenție aniversară (just sayin’, că vine ziua mea peste câteva zile – na sincronizare). 

trench4

(trench vintage Balmain, esarfa vintage, geanta Anuschka, sandale Zara, cercei vintage Yves Saint Laurent)

trench1trench5trench3

Până una altă, însă, am pus-o de o colaborare cu Anuschka (în traducere din limba indiană, înseamnă “fără pereche”) și vă arăt aici interpretarea mea pentru fiecare geantă. Businesso-casualo-romantic-chic, am încercat să gândesc 4 variante diferite de purtare, toate aparținându-mi, toate mulându-se pe stilul meu, pornind de la ideea că gențile sunt pata de culoare din mixul urban.

trench2yellow lace2

(jeans sh, bluza si cercei H&M, poseta si portofel Anuschka, sandale Zara)
Sunt câteva detalii care fac gențile astea demne de replica de mai sus a lui Schindler. 
Unu, moliciunea pielii. E imposibil să-ți dai seama din poze dar materialul este extrem de fin și moale (n-am mai întâlnit la nicio geantă până acum un așa material; englezii au un termen pentru asta, se numește “buttery-soft leather”, adică “piele fină ca untul”). 
Doi, culorile. 
Luând la mână postările de pe blogul meu (cine are răbdare), observați cu ușurință că sunt foarte puține în care să nu port culori. Sunt o colorată prin definiție iar gențile astea sunt pictate (manual!) în cele mai vii și mai frumoase nuanțe. Cu scene abstracte, florale, romantice în principiu…si foarte feminine. Ceea ce me gusta.
Trei, Anuschka nu e o multinațională care produce în serie milioane de genți negre, ea este mică, intimă, iar membrii echipei lucrează împreună că o familie. Prin urmare, experiența este cu atât mai personală cu cât mă gândesc că cineva a pus suflet în articolul cu pricina.
Patru, că să concluzionez: they are nice things. And Schindler would agree.

yellow lace4yellow lace3

Pentru doritoare, să știți că au și portofele (găsiţi toată gama de produse la iLUX.ro)

yellow lace1floral7

(rochie Asos, geanta Anuschka, sandale Asos)

floral5floral1floral4floral3

Acum, întrebare întrebătoare: care geantă/ţinută vă place mai mult? 😀 

floral2


Looking for Something?