Niciodata Colgate pe moaca

1
2
3

De la masti cu ingrediente din camara (zahar, malai, miere) pana la pliculete de ceai si zarzavaturi pe ochi, am incercat cam orice preparat naturist pentru fata circula online. Si nu numai – nu mai retin daca v-am povestit dar au fost vremuri cand am considerat potrivit juma’ de tub de pasta de dinti pe obrazul stang pentru ca imi aparuse un cos de 1 cm diametru. S-a lasat cu arsuri pe obraz, 3 zile de neiesit din casa si-un cos care tot cand a vrut muschiul lui s-a retras.

Amintiri “placute” si lectii invatate – niciodata, niciodata Colgate pe moaca!

Trecand peste, am descoperit pe parcursul anilor ca exista si variante mai sigure si nesolicitante (nu stiu de voi dar mie nu-mi face nicio placere sa ma ung pe fata cu argila si galbenus de ou, plus miere care mereu mi se lipeste de par sau de gene). Despre una dintre variante va povestesc azi, mai exact Fereto Organics:

4

Fereto este o gama de dermatocosmetice romanesti, fabricate in Franta.

Contine: ingrediente organice, proaspete, comandate special din locatii exotice, pentru fabricarea fiecarui lot de produse.

Nu contine: silicon, parabeni, propilen glicol, uleiuri minerale, etanolamine, ftalati si nu sunt testate pe animale.

Continuand pe tema eco, ambalajele sunt realizate din material biodegradabil pentru a pastra ingredientele active si vin in cutia frumoasa de deasupra. Un detaliu elegant care mi-a placut foarte mult tocmai pentru ca e atat de rar. In cazul meu e primul, de fapt. Nu cunosc nicio alta companie de cosmetice care sa comercializeze produse intr-o prezentare atat de luxoasa.

5

Despre o parte v-am povestit in vlogul de saptamana trecuta (preferatele mele fiind gelul de curatare a fetei, scrubul exfoliant si mai ales, crema matifianta) insa as vrea sa vorbesc putin si despre serul de regenerare celulara (cel din poza de mai jos).

Vine intr-un recipient din sticla, cu pipeta pentru dozaj si continte extracte naturale de avocado, alge, baobab, trandafiri, mauritia flexuosa (nici cea mai mica idee ce e mauritia brwrwrrww dar cica e de bine) si lapte de ciulin care stimuleaza productia de colagen si elastina, contribuind la reinnoirea celulelor pielii. Se absoarbe repede in piele (teoretic, eu avand tenul gras si exces de ulei (aka sebum), ultimul lucru pe care mi-l doresc este si mai mult ulei – din fericire, nu e cazul aici) si are o textura foarte matasoasa! Doua, trei picaturi si pielea straluceste.

6
7
8

Mai sus, masca Skin Correcting cu acizi din fructe de Papaya. Are o culoare aurie, metalica, un miros natural (toate produsele se bucura de mirosuri naturale, nimic chimic sau artificial) si poate fi folosita de persoanele cu piele sensibila sau care isi doresc o culoare uniforma a tenului, fara pete sau roseata.

Skin Correction elimina imperfectiunile de la nivelul pielii, petele, facilitand vindecarea semnelor si leziunilor ramase pe piele dupa o acnee mai veche.

9
10

Si preferata mea absoluta, crema matifianta Skin Care Hydra Mat Botanical. Este mama lor.

O folosesc ca baza de machiaj dar si pe post de crema hidratanta, motivul fiind ca 1/hidrateaza (te asteptai ca o crema hidratanta sa hidrateze? socant, stiu) si 2/se absoarbe imediat in piele, nu lasa pelicula grasa si nu ma incurca cu nimic la aplicarea machiajului. Nimic mai frustrant decat sa vreau sa-mi intind fondul de ten pe fata si sa nu pot pentru ca trebuie sa indepartez mai intai excesul de produs ramas de la crema. Nu e si cazul asteia. Pielea ramane super proaspata.

11
12

Migdalosul gel de curatare <3

13
14

Domnul Castor incheie postarea cu multumiri catre Fereto si doreste sa sesizeze si geniul cromatic neintentionat, adicatelea mi-am asortat prosopul si halatul CU CUtia si funda. Aplauze, astept Nobelul.

Pea.

Cozonac, cadoul de Craciun ideal

2

Pentru mine, Craciunul e o chestie cat se poate de olfactiva. Implica asa: multa faina, zahar, cacao si nuca din belsug, un castron imens (cam cat jumatate de bucatarie – deh, trebuie sa manance si vecinele incapabile din bloc) + ingredientul cel mai important, o bunica dibace in ale bucataritului.
Vorbesc despre cozonaci, desigur. Calzi, facuti in casa in Ajunul Craciunului, coca aburinda si un miros pe care l-as recunoaste oriunde (asta fiind si motivul pentru care nu mananc cozonaci de la altcineva – nu miros ca aia ai bunica mii, deci nu sunt facuti de ea, deci nu ma intereseaza). Nu stiu ce, cum, le face dar mirosul a devenit emblematic nu doar pentru Craciun (si Iulie daca e, cand o apuca pomenile si coace cozonaci, ma astept in orice secunda sa ninga – pentru ca miroase a Craciun!) dar si pentru ce inseamna acasa.
N-am fost un copil cadorisit in general (cu nicio ocazie, chit ca era aniversare sau Nasterea Domnului), daca se intampla sa primesc un cadou, il primeam cand se putea, nu ca era un eveniment. Astfel ca nu asociez neaparat Craciunul cu cadourile, ci mai mult cu mai sus slavitii cozonaci si impodobirea bradului din Ajun. Intotdeauna in Ajun, n-aveam voie mai devreme. Si chiar ma ofticam si tavaleam de nervi ca ceilalati copii fac bradul mai devreme (tin minte ca in scoala generala aveam o colega care-l facea din Noiembrie – just in case, nu se stie cat de aglomerata poate deveni agenda unui copil de 11 ani in prag de sarbatori). La mine, nu. In fiecare an, pe 24 decembrie, bunica mea cocea cozonaci iar eu ma bucuram de globuri (mai ales de cele vechi, de cand era tata copil), de instalatii, de beteala si alte ornamente…
Asta s-a intamplat ultima oara in liceu, cat inca mai eram la Buzau. Aproape 7 ani mai tarziu, cand copilu’ nu mai e copil si are salariu sa nu mai astepte cozonaci moca, copilu’ propune returnarea “favorului” printr-o serie de cadouri de Craciun, in colaborare cu iLUX.ro. Pentru rubedenii indepartate sau mamai iubitoare, pentru iubiti sau iubite, sefi ori soacre (ma abtin), we got you covered.

3

Incepem cu sexul tare, zona care pe mine ma termina psihic ori de cate ori am de luat cadouri.

Parfum. Bine, si? E banal, plus ca risti sa nu-i placa (ala se da cu Givenchy si vii tu cu Malizia). Nu merge. Insa…

4

  1. Un portcard elegant, cu clips pentru bani. George Costanza, ne auzi?

5

2. Sau daca nu, o busola. Genul de cadou pe care l-as oferi unui bunic (daca as mai avea). Sigur l-ar indragi.

63.

3. Matusi/verisoare/tineret

Sansele sunt, ca in functie de varsta, sa fi auzit de Hand al Familiei Addams (tare utila la casa omului). Originalul ma tem ca e la Morticia dar de ce sa nu vii cu o reproducere lucioasa, rosie sau alba? Tine de urat si mai poti si sa depozitezi diverse.

7
8

4. Pentru mainile trudite, framantande zeci de ani la rand (cozonaci.cozonaci.cozonaci), cel mai bun balsam este o trusa de manichiura. Completa, imbracata intr-un etui elegant din piele.

9

5. Caz concret, Melinte makeupist, necesita oglinda, adjuvant intru boire. Nu orice fel de oglinda, ci una speciala, aproape la fel de speciala ca ea. Rosie, sa i se asorteze cu rujul.

10
11

Acum, ideal ar fi sa le si impachetez. Eventual nu pe dos…

12

14

All I want for Christmas is cozonac. Voi?

Estee Lauder Revitalizing Supreme + {GIVEAWAY INCHIS}

estee lauder1

It’s all fun and games until your jeans don’t fit anymore, ar zice originalul. Alterat si juxtapus cazului de fata, as zice “it’s all fun and games pana te trezesti stafida”. Si continuand pe tema intelepciunii populare, se mai zice si ca e mai bine sa previi decat sa tratezi. Pare veridic, eu stiu…
Am tenul gras. Uleios, pori dilatati, cu putin noroc punem de o friptura la mine pe piele. Am considerat-o dintotdeauna un blestem (pe ea, pe piele) si uleiul ei excesiv, mai ales in perioada adolescentei cand fix de riduri si de “lasa ca o sa imbatranesti greu” nu-mi ardea mie. Eu voiam ten mat, ce ma iei pe mine cu ridurile cand alea din reclamele de la tv au toate ten de portelan si niciuna nu beculeste? 10 ani mai tarziu si-o judecata mai sanatoasa (trag speranta), ajung la concluzia ca totusi nu e dracul atat de negru iar tenul meu gras s-ar putea sa lucreze in favoarea mea, intr-un final. Si cu putin ajutor, stafidirea sa intarzie.

estee lauder2a

Aici intervine Estee Lauder Revitalizing Supreme +.
Recent, mi-a fost dat sa testez 2 produse din colectia mai sus mentionata: Global Anti-Aging Cell Power Creme (crema din borcanas) si Global Anti-Aging Wake Up Balm (tubul) si as vrea, pentru inceput, sa ne minunam in fata ambalajelor. Extrem de luxoase si elegante, cred ca le voi pastra si dupa ce termin continutul.

estee lauder3
estee lauder4
estee lauder5
estee lauder6
estee lauder7

Ce promite: reducerea liniilor fine si a ridurilor, piele mai ferma, radianta si elastica, hidratare in profunzime. Adica tot ce ma intereseaza pe mine intru preventie.
Produsele sunt imbogatite cu extract de moringa si celule stem din fruct de cactus care conform cercetatorilor Estee Lauder, reactiveaza capacitatea anti-imbatranire a pielii iar pielea este vizibil mai neteda si cu un aspect mai dens.
Textura este foarte fina, usoara si catifelicioasa, mai ales in cazul balsamului. Se absoarbe repede in piele iar eu folosesc in jur de 2 pompite pentru a-mi acoperi toata fata. Bonus, nu beculesc de la ea (apreciez o crema care hidrateaza bine dar daca lasa pelicula grasa, mi se taie; nu este si cazul asteia).
Produsele se pot folosi impreuna sau separat (de regula, eu aplic dimineata balsamul iar crema seara – asta pentru ca imi place sa imi aplic machiajul peste pielea matasoasa lasata de balsam) si pot sa spun ca vad diferente cel putin in ce priveste luminozitatea si fermitatea tenului. Riduri accentuate nu am (cateva linii fine in jurul ochilor asupra carora nu ma pronunt inca, daca mi le-a estompat sau nu) insa tocmai asta e ideea, nu? Sa NU am riduri, sa le previn aparitia. Si nu, nu cred ca e prea devreme sa folosesti o crema antirid la 25 de ani. Mai bine sa tratam decat sa prevenim, n-am zis asa? 😉

estee lauder9
estee lauder10
estee lauder11

Bon, si pentru ca lui Estee Lauder ii place de mine si de cititoarele mele, punem la bataie 3 premii a cate 2 produse Revitalizing Supreme +, exact ca cele din pozele mele. Deci 6 produse care vor pleca spre 3 cititoare norocoase.
Ce aveti de facut?
1. Raspundeti in comentarii la urmatoarea intrebare: Cu ce extracte este imbogatita gama Revitalizing Supreme +?
2. Lasati un nume complet si o adresa de e-mail
3. Tineti pumnii si labutele stranse sa castigati
Concursul se incheie pe 1 Decembrie iar castigatoarele vor fi alese cu random.org.

estee lauder12

Si gata. Bafta!

UPDATE: 1165 de intrari, wow! Multumesc tuturor pentru participare si regret ca nu va pot premia pe toate. Cele 3 norocoase sunt dupa cum urmeaza:

win

Nr 1026: Produsele sunt imbogatite cu extract de moringa si celule stem din fructe de cactus mary_mary_tokio@yahoo.com

Nr 826: Produsele sunt imbogatite cu extract de moringa si celule stem din fruct de cactus. Nume: Rodica Granpier Email: rodicagranpier@ymail.com

Nr. 214:  Extract de de moringa și celule stem din fructe de cactus catalinapopa89@gmail.com Popa Cătălina

Felicitari voua! E-mailuri va trimit acum 🙂

Ragazza in piazza

andreea balaban1 andreea balaban2 andreea balaban3 andreea balaban4 andreea balaban5 andreea balaban6 andreea balaban7 andreea balaban8 andreea balaban9 andreea balaban10 andreea balaban11 andreea balaban12 andreea balaban13 andreea balaban14

(Coast skirt, Uniconf body, Zara shoes, vintage purse, necklace, hat and gloves)

Eram această divă în Roma: tocuri, chipiu elegant, fustă să ocupe 3 scaune, vintage, ruj roșu, astea. Capul sus, spatele drept. Pășesc cu grație, privirea înainte, poc. Cum poc? Poc, geanta mea din mărgeluțe găsește potrivit să se prăvălească la pământ, mânerul se rupe cu totul din ambele laterale și bine, pa, la revedere, no mo baretă de ținut paporniț. Asta ca să știți de ce stau cu geanta pe post de deodorant, la subraț.
Trecând de tehnicalități (fusta știu că o să mă întrebați, e asta de aici și o iubesc mai mult decât o iubește mă-sa, bluza e defapt un body de la Uniconf care ține de cald, stă locului și nu se așează în pliuri pe talie, pantofii, Zara iar restul accesoriilor, vintage), aș vrea să spun că din punctul meu de vedere, Roma chiar cere să te îmbraci frumos. Nu l-am explorat pe tot dar un oraș așa elegant și cochet, încărcat de istorie, cu atât de multe de văzut și de făcut, am considerat că cere toată consideratiunea mea și m-am împopoțonat pe cât de galeș m-a dus capul. Pentru alte outfituri și impresii „la cald” din Roma, sper că văzurăți vlogul. Dacă nu, vă relatez mai jos:
În primul rând, 3 zile să vezi Roma e ca și când ai mai bea un pahar de apă atunci când ți-e foame de ai mânca și masa. Insuficient e puțin spus (mai ales în condițiile în care la 5-6 e beznă iar majoritatea obiectivelor turistice sunt ticsite de popor pasionat). La Colosseum erau sute dacă nu mii de oameni, cozi interminabile, agitație și zgomot, bișniță cu bilete (ceea ce am cumpărat și noi, tocmai ca să evităm cozile) și o construcție grandioasă de care nu pot să pun că te poți „bucura” în liniște. Poate așa trebuie să fie, în amintirea a ce era cândva acolo dar chiar și în prezent, chiar și fără tigri sau lupte sângeroase, e o luptă să intri și o luptă să acumulezi informație într-un timp atât de scurt pe cât am avut noi. Recomand cu căldură, în caz că avem doritoare/doritori, să luați un tur complet cu ghid. Este puțin mai scump dar vă alegeți și cu „povestea”, pe lângă vizualul impunător. Ca să nu mai spun ce senzație te cuprinde să pui piciorul într-ânsul…
Capela Sixtină este cea pe care o regret cel mai tare. Am avut la dispoziție o singură „coadă”, adică un singur obiectiv căruia am putut să-i dedicăm mai mult de o oră și am ales Colosseumul, în defavoarea Capelei. Din cunoștințele mele, și acolo ai timp să faci 3 copii până îți vine rândul să intri, iar mai departe, dacă Colosseumul pot să-l văd călcată pe picioare de tovarășii nemți, Vaticanul aș prefera totuși să-l savurez într-un cadru mai „intim”. Ceea ce probabil că nu se va întâmpla în viața asta dar indulge me în fabulație.
Gelato. Vai, cât e de bun Gelato-ul lor! Am cumpărat din mai multe locuri, prețurile oscilând undeva între 3-10 euro pentru un cornet cu 3 cupe (go big or go home), am cumpărat chiar și de la Venchi care, dacă e să mă întrebați pe mine, pălește în favoarea multor altor localuri cu prețuri mult mai mici. Era o gelaterie micuță undeva la 2 pași de Fontana di Trevi (fabuloasa fântână), o nebunie! Apare și în video aia (de gelaterie zic).
Pe străzi…Înserați voi onomatopeea adecvată.
Nu știu, pentru ăia care locuiesc acolo și se bucură de frumosul ce-i înconjoară dintotdeauna, probabil că e de un banal crunt. Pentru mine care am crescut printre blocuri gri și încă le văd zilnic în București, construcțiile și drumurile lor sunt de poveste. Atât cât am văzut, repet. O fi nasol la periferie, habar n-am. Eu vorbesc de puncte centrale unde străduțele sunt pietruite, vezi liane cocoțate pe pereți, fântâni și case elegante, obloane mari și porți din fier forjat arcuit.
Prețurile. Mai mult decât decente. Sigur, pe aeroport o apă la 0,50 ml costă 4 euro dar dacă o cumperi dintr-un magazin oarecare, găsești și la 1 euro. Pentru transport, cel mai inteligent lucru ar fi să cumpărați un pass la 7,5 euro pe zi în care nu doar că ai incluse călătorii nelimitate dar unele muzee oferă și acces gratuit pe baza pass-ului ăsta. Și că tot vorbim de muzee, sunt convinsă că Roma oferă en-gros și la capitolul ăsta însă eu recomand Palazzo Doria Pampilij (apare și în vlog), după cum îi spune numele, un palazzo ca un palazzo, mobilat și decorat să ai ce povesti nepoților.
Și ca să închei, pentru amatoarele de shopping, bani și timp să ai. Magazine de lux la tot pasul (am văzut de la Chanel până la Gucci, Saint Laurent și Valentino, plus multe altele) dar există și potențial pentru vintage. N-am apucat să vă arăt în videoul meu  -fiind în febra plecării – însă am găsit niște lucruri superbe, majoritatea la prețuri bune.
Și cam asta fu cu Roma. O experiență deosebită pe care abia aștept să o repet. Voi ați fost? Liber la impresii 🙂

 

Back to school swap cu Special Koko x Benefit + GIVEAWAY [INCHIS]

Daca tot suna clopotelul (pentru unii din Septembrie, pentru altii din Octombrie), Benefit s-a gandit sa organizeze un swap intre mine si Special Koko, swap sponsorizat cu produse de catre ei. Eu am ales produsele pentru ea, ea le-a ales pe cele pentru mine si-a iesit ce vedeti.
Clipul meu s-a transformat mai mult intr-un un unboxing si o sesiune de testare a catorva dintre produsele trimise, cele care m-au atras cel mai mult, in ideea ca „asa m-as machia eu daca m-as duce azi la scoala”. Ceea ce sper sa faceti si voi 😀
Avem si un giveaway simpatic in cadrul caruia puteti castiga un pouch simpatic ca cel pe care vi l-am aratat in clip, cu produse travel size de la Benefit, plus o oglinda si o geanta ca a mea Benefit.
Tot ce trebuie sa faceti este sa va abonati la canalul de youtube al Benefit: https://www.youtube.com/channel/UC9OQJoU_PaAK3UIbYh4MTfg si sa fiti abonate si la canalul meu – ceea ce sper ca deja sunteti! Mai departe, o sa va rog sa-mi lasti un comentariu cu adresa voastra de e-mail si un nume, la postarea de pe blog, aici, NU pe youtube.

Concursul dureaza o saptamana.

UPDATE: Multumesc tuturor pentru participare! In urma extragerii cu random.org, castigatoare a fost Oprea Denisa, numarul 889. Felicitari! Un e-mail vine catre tine chiar acum 🙂

 

♥ Like, Subscribe, ştiţi voi. Mulţam!
♥ Mă găseşti şi aici:
Snapchat: andreeabalaban
Email: team@andreeabalaban.ro
♥ Cu ce filmez?
Canon 80D + Canon 50 mm f 1.4
Canon G7x
♥ Cu ce editez?
Final Cut Pro X

Jocurile frumusetii

În vremurile de maximă destrăbălare ale neamurilor mele, legenda spune că existau odată campionate de Whist și Rentz, partide de loto și canastă întinse pe parcursul nopții, scrabble și rummy la discreție. Asta pe vremea împușcatului, când eu încă nu ființam iar neamurile mai sus numite erau în floarea vârstei. În prezent, majoritatea fiind senili sau pe alte lumi, ce a mai rămas e bunica mea alături de care jucam rummy sau cărți în copilărie.
Mare competitoare, atletă și cartofară eu de fel, la momentul de față singurul joc de cărți pe care mai știu să-l joc este macao. În vremurile de “glorie” știam tabinet, război și șeptică, pe lângă macao, fiind campioană absolută la rummy (mulțumesc, mamaie). Duse sunt vremurile, apuse sunt timpurile, azi avem Jocurile foamei (bună, Jennifer Lawrence) sau și mai nou, Jocurile frumuseții.
Ce-i cu jocurile?
Sunt jocuri, efectiv jocuri, ținute de Avon (nu de Capitol, bre!) pe platforma https://www.jocurilefrumusetii.ro/. Avon propune 25 probe și 23 de premii în valoare de aproape 70.000 lei, cel mai mare fiind o mașină, urmat de o cameră foto DSLR, laptopuri, tablete, telefoane, ustensile de păr și alte drăcovenii utile duduilor high – tech.
Ce-i cu probele?
Ușurele și fezabile (la început, urmând sa crească în dificultate pe parcurs). Jocul nu este despre noroc ci despre muncă și pricepere iar pentru fiecare dintre ele, veți primi un punctaj care se împarte în puncte de Beauty, Social și Business, în funcție de specificul probei și de performanța voastră. Nu toate sunt disponibile din prima zi, pe unele le veți debloca pe parcurs, iar unele dintre probe vor fi dezvăluite ulterior. Dintre ele amintesc cea care m-a distrat pe mine cel mai mult, proba nr 2, în cadrul căreia a trebuit să ofer nume unor nuanțe de ruj. Știți denumirile simpatice pe care le întâlnim uneori la numele ojelor, rujurilor, fardurilor (în general a produselor colorate)? De genul “sexy mother pucker” “big red” , “san tan-tonio”, șamd? Eh, asta trebuie să facem. Avem 3 rujuri diferite, fiecare culoare de ruj are 5 denumiri din care se poate alege și combina formula.
O altă probă te provoacă să-ți testezi cunoștințele din domeniul modei actuale iar alta propune întrebări de skincare adecvate tipului de piele a fiecăruia. Ce ar mai fi de știut e că ai o singură șansă de trecut probele și odată greșite…bine, pa, s-a terminat. Altfel e fun, distracție, astea.
Cât ne jucăm?
Cât vrem. Concursul se încheie pe 9 Noiembrie, mai e aproape o lună deci timp berechet.

V-am convins? Hai, daca luați premiu vă aștept la o partidă de macao…

Amsterdam – Septembrie 2016

 Știu că-s multe poze dar bear with me că mi-a plăcut la ăștia și chiar e frumos.  
Canale. Multe canale și clădiri cochete, înghesuite.
Vintage de cea mai bună (și scumpă) calitate.
Camera doamnelor din muzeul Willet-Holthuysen
Superbe poșete de la muzeul genților și poșetelor (unde aproape că am mușcat din geamuri)
Obligatoriu, vizită la Primark
De la muzeul Van Loon
Suveniruri
 Și chiloți pe pereți. Cause why not
(Bershka jeans, vintage beaded top, vintage Pierre Cardin blazer, vintage purse and accessories)

N-am fetișizat niciodată Olanda, nu m-a atras în mod deosebit și nici nu știam mare lucru despre cultura lor (despre ce dracu vorbim, țara pantofilor de lemn până la urmă). Ca majoritatea duduițelor tâmpițele de liceu, slăveam Parisul și aveam senzația că acolo e miezul…asta până când am mai crescut și am dat de Brugges (Belgia) iar acum de Amsterdam. Este mai frumos decât pot eu descrie în cuvinte sau pozele arăta în pixeli. Mi-a plăcut până la adorație și regret că am avut un sejur atât de scurt (3 zile).
Sunt peste 70 de muzee în Amsterdam dintre care noi am vizitat: Van Gogh, Van Loon, Willet-Holthuysen (ăsta mi-a plăcut cel mai mult), Muzeul Genților și Poșetelor (s-p-l-e-n-d-i-d) și muzeul pisicilor numit Kattenkabinet. Cu părere de rău, deși era prima pe lista de vizitat, casa Annei Frank nu am reușit s-o văd (cel puțin nu pe dinăntru). Am mers acolo chiar de 2 ori, în zile diferite, încercând să intrăm dar coada era absolut infernală. Minim 100 de persoane așteptau să intre și poate că am fi stat la rând dacă erau măcar jumătate din cei 100…Problema a fost însă timpul, având 3 zile la dispoziție am preferat să ne plimbăm și să vedem cât mai multe în loc să stăm pe loc. Dar nu e bai, la cât de mult mi-a plăcut orașul, o să revin sigur.
Canale și biciclete peste tot. Numărul mașinilor este aproape insesizabil comparativ cu biclele iar dacă vă uitați la vlog (care ar trebuie să fie public deseară), veți vedea undeva în partea a doua mașini alimentate electric peste noapte. Foarte mișto. Totuși, trecând de mulțimea de biciclete și canalele frumoase găsite la orice pas (pe care te poți plimba în voie cu bărcuța), un alt element comun este iarba. Marijuana, dacă preferați. Și nu judec, dar să știți că pute (foarte neelegant, desigur). Asta e, pute. E legal acolo și se fumează în voie – deși nu pot să zic că am văzut pe careva să-și stingă chiștocul pe stradă – iar mirosul e pretutindeni. Poate fi deranjant pentru un nefumător/neamator, atât zic 🙂
Străduțele sunt foarte cochete și elegante, pietruite majoritatea, flancate de canale de cele mai multe ori și “populate” de clădiri luxoase, dacă nu istorice toate, atunci cu aspect istoric. Vorbesc aici despre zonele centrale în care m-am învârtit eu – posibil să fie altfel înspre periferie dar nu pretind c-am bătut tot orașul.
Am avut norocul să prind și un semi târg de vechituri. Era cam pe ducă la ora la care am ajuns, deja expozanții își strângeau marfa (puteți vedea în vlog cum arată) însă am descoperit încântată că la ei există magazine propriu-zise de vintage. Și de antichități și de second hand dar și de vintage. Iar când spun vintage, mă refer la un magazin obișnuit unde intri și găsești numai haine și accesorii din anii ’50 până prin anii ’90 (știu că asta nu e exact definiția vintage-ului însă ce încerc să punctez e diferența față de second-hand; acolo șansele sunt să găsești și H&M de acum 2 sezoane, pe când în magazinele astea sunt exclusiv vechituri). Și la prețuri decente (mi-am cumpărat niște mănuși și o rochie din anii ’60). Este o întreagă rețea de astfel de magazine, deci bănuiesc că le merge 😀 A mai fost și magazinul cu articole de designer (poza 3), unde am îndrăznit să intru ca să am de ce pleca. Aveau o selecție nemaipomenită de Chanel și Hermes dar prețurile erau departe de tot bugetul meu. Nimic sub 4 cifre (euro zic).
A rămas pe data viitoare.
Despre mâncare nu am ce vă zice pentru că n-am mâncat prea bine. Nu ne-am orientat bine sau sunt eu prea sclifosită dar nu am rămas impresionată la capitolul ăsta. Eh, neglijabil din punctul meu de vedere. Nu pentru asta venisem, oricum 🙂 Revenind însă la muzee, și după asta închei, mi-au plăcut de infinit ori mai mult decât MOMA din New York. Îmi pare rău, sunt învechită probabil dar prefer să stau în miros de naftalină și să-mi scârțâie parchetul sub picioare în casele burghezilor olandezi decât să mă crucesc la instalații de lumini în MOMA. Artă, nu zic nu, dar eu nu o înțeleg.
Intrările sunt mai mult decât decente ca preț (10-20 de euro) și ce vezi acolo e mult peste orice idee de bun gust și estetic interior – cel puțin așa cum îl percep eu. Sunt cât se poate de subiectivă și asta pentru că m-au impresionat enorm cele văzute (o singură plângere am, dacă observați în poza 21, sunt niște tablouri în chiloți și-un oareșce sân din profil, puse pe pereți. Acolo mi s-a cam luat. Ideea lor, îmi imaginez, era îmbinarea artei contemporane cu asta mai veche, care să producă pe dracu ghem. Nu mi-a plăcut, mi s-a părut o tâmpenie. Asta era la casa Van Loon. Altfel, super mișto).
La genți…am murit cu totul. Multe cadre găsiți în vlog dar vă spun și aici că am avut norocul să prind o expoziție axată pe mărgeluțe și genți/poșete confecționate manual, migălos, detaliat din astfel de “beads”. Expoziția se numea “the bead goes on” (cât de tare!) și am putut vedea peste 500 de modele, adunat. Ceva de vis, plângeam pe geamurile alea acolo. Poșete din secolul 17 până astăzi, care mai de care mai specială.
Ca să concluzionez, Amsterdamul e destinația mea preferată la momentul ăsta. Recomand cu toată inima, ai ce vedea, ai cu ce te hrăni (spiritualicește vorbind) și este accesibil și ca bănet. Noi am zburat cu Tarom și KLM și într-adevăr, biletele sunt puțin mai scumpe ca în cazul rutelor populare italiene însă merită din plin.
Să vă uitați și la vlog, da? 😛

10 ani am asteptat

(thrifted top and pants, Zara bag and brooch, Asos Sandals)
 
 
Ca să încep, mulțumesc Park Lake pentru că avem și noi Forever 21. Eram în liceu, clasa a 9a și plângeam la ei pe site căci asemeni H&M (care nici nu era în România pe vremea aia), nu făceau livrări pe plaiul mioritic. Eram atât de îndârjită și de naivă încât i-am contactat să le explic eu ce și cum, să știe că noi, aici în România, suntem multe asuprite dornice de F21, că ar trebui să investească și în zone est-europene și că negreșit ar curge banii de s-ar extinde și aici. Sigur, cererea mea s-a soldat cu un bine pa, lasă că te căutăm noi în viitor și probabil cu un mare semn de întrebare pus de fata de la Customer Care, cea care mi-a răspuns la e-mail : România who? (o reacție des întâlnită în State, întrebată fiind de unde sunt, răspunsul interlocutorilor se poticnea undeva la o privire în gol și-o vagă nedumerire asupra a ceea ce tocmai am zis).
10 ani mai târziu, comunic duduii de la Customer că, uite pisi, acum avem și noi Forever 21. Sâc! Și nu doar Forever21, mai sunt și Lanidor, 4F (pentru sportive), și Lynne, magazine nou apărute în România odată cu lansarea Park Lake pe care, după cum se vede, am fost să-l vizitez weekendul ce tocmai a trecut.
Aș vrea să precizez din start că pentru mine, fericirea, (nu e o sticlă de vin, cum zicea Chirila), pentru mine, fericirea a început din momentul în care am găsit loc de parcare. Căci de când sunt în București și colind mall-uri, știu din start că trebuie să aloc timp suplimentar învârtitului în cerc până pleacă vreunul și îi fur locul. Sigur, mijloace de transport sunt multe dar dacă vii cu mașina, să știi că la Park Lake sunt disponibile vreo 2500 de locuri de parcare.
IMENS. Cred că ăsta este cuvântul care îl descrie cel mai bine, din punctul meu de vedere. Deși înțeleg că nu e cel mai mare mall din București (cu toate că sunt peste 200 de magazine desfășurate pe 70.000 m2) , mie mi s-a părut a fi ditai mastodontul. Un mastodont modern și foarte verde, dacă mă întrebați pe mine. Mall-ul este încărcat de plante, flori și arbori, combinat cu zona verde din spatele complexului comercial, care conține spații de recreere, locuri de joacă, terenuri de sport și zone de relaxare pentru familii.
Pe alocuri am văzut leagăne (în care mi-a fost totuși jenă să mă urc ținând cont de etate) – leagăne în interior, să ne înțelegem – și zona mea preferată, cea din a doua poză, unde dacă vă uitați atent puteți vedea coliviile suspendate din jurul instalației electrice. Ah! și uite încă un magazin care din punctul meu de vedere e nou în România – NYX (știu, știu, NYX s-a deschis întâi la Constanța dar pentru mine care stau pe aici, în sectorul X din București, mi-era cam egal cu 0 că le găsesc produsele la mare. În final, dacă voiam să îi dau bani lui NYX, tot online trebuia s-o fac pentru că hei, nu aveam magazin fizic). Not anymore, mulțumesc din nou Park Lake.
Îmi pare rău că n-am pozat băile. Sunt…cum să spun, baby grădini botanice, ceva ce n-am mai văzut nicăieri. Inserez  o poza preluata de aici ca să vă faceți o idee.
Per total, impresia mea generală după explorarea de weekendul trecut este că Park Lake se distinge de restul mall-urilor pe care le avem (cel puțin) în București ca fiind un concept nou. De la arhitectură, la clorofila îmbelșugată și coliviile mișto (să nu uităm coliviile!) până la Forever21 (yes!) și NYX (de două ori yes!), plus centrele de relaxare. Titan tocmai a devenit un favorit.

Lady in Black

black 1black 2black 3black 4black 5black 6black 7black 8black 9black 10black 11black 12

(Coast skirt, Uniconf top, Betsey Johnson shoes, vintage Thierry Mugler blazer, vintage hat, purse and hat box)

 

Zilele trecute mi-a apărut în feedul de Facebook o poză de pe pagina unei vedete din colecţia ei de haine sau ceva aşa, ideea fiind promovarea unei rochii create de dânsa. Rochia mişto, o croială frumoasă pe lângă corp, detalii discrete, de lungime cam până sub genunchi. Mie mi-a plăcut, era elegantă şi de bun gust. La poza cu pricina, primul comentariu era de la o duduie şi suna cam aşa: „da, frumoasă rochia dar cam lungă, noi astea tinerele purtăm mai scurt, măcar până la jumătatea coapsei dacă era”. Eh…cu riscul de a o oripila pe pisi cu pricina, I beg to differ. Şi ce e mai amuzant e că ţinuta chiar îmi aminteşte de anii liceului, când eram mai tânără (deci teoretic „purtam mai scurt, măcar până la jumătatea coapsei dacă era”, nu?). Ce să vezi, nu. 
Probabil la ani lumină distanţă ce e în pozele astea şi ce purtam de fapt în liceu dar elementul comun, despre care spuneam mai sus că îmi amintesc, elementul comun este cromatica. Mă scăldam într-un negru şi-o depresie coloristică de zici că eram minim Will Smith în Men în Black. Eu de altfel fiind foarte veselă şi plină de viaţă dar deh, aşa erau vremurile, anturajul şi mai ales muzica pe care o ascultam şi simţeam nevoia s-o şi „port”. Tricouri largi şi lungi, unele până la jumătatea coapsei – ha, ce să vezi,- de regulă imprimate cu Led Zeppelin sau Metallica, trântite pe deasupra unor pantaloni tot negri, fără o formă bine definită care per total, făceau casă bună cu multele brăţări de piele şi creionul negru de sub ochi. În capul meu, eram bine, nici nu mă interesau prea tare hainele ori domnişoreala – cel puţin în primii ani de liceu. Ulterior am „răbufnit” într-o mare de culoare iar facultatea cel puţin (o parte din ea documentată pe blogul ăsta), am avut grijă s-o desfăşor în cele mai dilii outfituri posibil. La deschidere, intrasem ultima în sala ce reunea întreagă serie din care făceam parte (vreo 200 de oameni aproximativ) iar cei prezenţi, neştiindu-mi numele, m-au reţinut după…şosete. Căci în prima zi de facultate, m-am dus cu pantaloni suflecaţi, şosete verzi în sandale maro, decupate bine (să se vadă şosetele!), cu toc gros şi platformă. Au urmat câţiva ani de zbucium stilistic (păr tuns scurt, băieţeşte, sacouri cu umeri pluşaţi din anii ’80, tocuri groase şi înalte, cloş, muuuuult cloş) ca în prezent să ajung în cel mai coerent şi personal punct în care am fost vreodată. Adică AŞA. 
Îmi imaginez că stilul nu e uşor digerabil pentru toată lumea (nu mă aştept să fie şi nici n-o să-mi cer scuze pentru el) însă am descoperit că îmbrăcată aşa mă simt mult mai EU, mai autentică şi mai feminină comparat cu o pereche de blugi, de exemplu. Nu cred că feminitatea stă într-o cârpă dar categoric ajută 🙂 
M-am inspirat din stilul Monicăi Bellucci şi campania din 2013 Dolce & Gabbana (o obsesie curentă), unde am văzut cele mai frumoase rochii şi dantele din ultimii ani (poate doar cele vintage să-mi placă mai mult sau la fel de mult). Aşa ceva? Mai am de tras până la D&G, până una alta mă descurc şi cu Uniconf – o alternativă la super preţ pentru topul dantelos al Monicăi. Al meu e chiar ‘eftin, 31 lei, dintr-un material moale (nu zgârie, yes!) şi vine şi pe alb (îl am şi pe ăla). Le găsiţi aici. L-am alăturat unei fuste înfoiate de la Coast, care din păcate nu cred că se mai găseşte în varianta asta (deşi similare sunt de găsit aici), unei jachete vintage Thierry Mugler croită splendid (o altă obsesie din facultate ce continuă şi azi) şi accesoriilor aproape de o vârstă cu…mamaia. La propriu. 
Povestea în care joc e în capul meu, o referinţă subtilă la anul în care am venit în Bucureşti, îmbrăcată ciudat, cu valiză şi-un laptop, gata să îmi fac un rost. 
Cum am spus şi pe Facebook, mama (CLAR) ar fi de acord 🙂 Şi mamaia.

Din seria “trucuri de frumusete, cum sa ai tu par ca la coafor”

Când eram în şcoala generală, o foarte mare şmecherie în colectivul meu era “care are părul mai lung şi mai lucios”. Mi-amintesc că atunci era foarte în vogă un personaj din faimoasa telenovelă Betty cea urâtă, personaj al cărei nume nu mi-l amintesc dar ştiu că avea un păr blond, lung şi lucios pe care îl folosea ocazional pe post de plici. Nu cunoşteam pe nimeni cu un astfel de păr (poate şi pentru că duduia era vopsită şi probabil tratată cu cine stie ce creme la care nu aveau acces nişte mucoase de 10 ani) însă obsesia părului lung şi lucios a evoluat până la bizar.

syoss (1)syoss (3)

Din seria “trucuri de frumuseţe, cum să ai tu păr ca vopsita din Betty”, am făcut aşa: – măşti cu vodka şi plante (chipurile alcoolul ar ajuta la strălucire; sau, în cazul meu, la ameţeală)
– masajul scalpului (0 efecte, tot o apă şi-un pământ) – clătit părul cu bere pe post de balsam (una din cele mai mari tâmpenii, urmată de: – campioana absolută, spălat pe cap cu săpun de casă (auzisem eu că aşa face Maria Dragomiroiu şi doar ştim cu toţii câta părul are Maria Dragomiroiu! Eh, o fi făcând ea dar eu m-am ales cu cea mai cruntă mătreaţă din existenţa mea capilară) – ulei de cocos aplicat pe lungime (am auzit muuultă lume zicând că e bun dar în cazul meu n-a făcut decât să îmi îngraşe şi mai tare părul deja prea gras) – şampoane făcute în casă cu ingrediente dubioase şi plante urât mirositoare – rezultatul a fost o mâzgă cu miros dubios şi utilitate nulă- cumpărat perucă roz din plastic lucitor (singură problemă e că nu e păr natural ci mase plastice – în rest beton, păr de om serios, numai bun de catalizator pentru concediere) – şi în prezent, încercat noua gama Syoss Ceramide Complex: şampon, balsam, tratament anti-rupere, fixativ şi spumă cu efect de fortificare care promit să întărească şi să fixeze părul până la 48 de ore. Cum se face magia asta? Păi se face printr-o formulă pe bază de ceramide şi keratină, care face părul de 10 ori mai puternic şi întăreşte fibra capilară de la rădăcină până la vârf. Ba chiar te scapă şi de perucă.

syoss (4)syoss (6)syoss 7

Syoss e de 7 ani pe piaţa românească şi cu ocazia aniversării, ei organizează un concurs mişto pentru fanii brandului. Campania se numeşte “Look profesional” şi merge aşa: cumpăraţi un produs Syoss din orice magazin, în perioada 1. August – 30. Septembrie, şi introducând numărul şi data bonului fiscal pe www.ilovesyoss.ro sau prin SMS la 1875, puteţi câștiga săptămânal produse Syoss, kit-uri de styling, serviciile unui stilist personal timp un an, şedinţe foto profesionale, o geantă Furla şi multe altele. De asemenea, (tobe) intraţi în tragerea la sorţi pentru marele premiu, o excursie în doi la Tokyo, ţara de origine a brandului Syoss. Hai să look profesional, zic. Am şi eu un concurs pe tema asta, astfel că ofer 5 seturi de produse Syoss în schimbul unui comentariu în care voi să-mi spuneţi ce trucuri de înfrumuseţare pentru păr aţi folosit sau cunoaşteţi. Pot fi dileli maxime ca în cazul „şamponului” preparat de mine în casă sau cine ştie ce măşti ori tunsori va aplicaţi singure, doar să mă informaţi 😀 Şi să lăsaţi şi o adresă de e-mail că să pot da de voi. Concursul durează o săptămâna iar câştigătoarele le voi alege cu random.org.

syoss 6

Şi jos perucilii că Syoss chiar e pe treabă.

syoss (5)syoss (2)

(pentru curioşi, asta e diva blondă: link)

Cazinoul din Constanța

casino constanta 1A
casino constanta 2
casino constanta 3
casino constanta 4a
casino constanta 5
casino constanta 6
casino constanta 7
casino constanta 8
casino constanta 9
casino constanta 10
casino constanta 11

(Potocaliu dress, Zara shoes, H&M hat and earrings, vintage purse and fan)
Weekendul ce tocmai a trecut se întâmplă că l-am petrecut în Deltă. Plecare din Bucureşti, vineri dimineaţă, am ocolit puţin prin Constanţa în ideea că mai vedem o dată marea pe anul ăsta. Cel puţin cât încă e cald.
În Constanţa, trecând de Starbucks pentru cafeaua indispensabilă şi o uşoară bălăceala a degetelor în apă marii, o oprire obligatorie a fost Cazinoul. Cândva unul dintre cele mai luxoase edificii din Europa, dedicat bogaţilor vremii, dotat cu săli de spectacol, săli de lectură, spaţii pentru garderobă şi alte odăi (de te ia plânsul), Cazinoul din Constanţa este astăzi…o ruină.
Și pentru că am o rochie noua, frumoasa, mesterita de Cristina Bucur de la Potocaliu, căreia voiam să-i fac poze (v-am mai povestit, avem o colaborare lungă, de câțiva ani încoace și în continuare îmi plac mult poveștile potocalicești țesute de Cristina) dar și pentru că voiam să revăd cazinoul, m-am înființat acolo pentru câteva zeci de minute. Pe exterior doar (pozele dinăuntru le-am inclus pentru atmosferă – nu îmi aparțin, sursa e aici), în momentul de față accesul fiind imposibil (mă rog, la intrare erau câțiva Gigei nu tocmai siguri pe ei care, zic eu, ar închide ochii pentru suma potrivită). N-am vrut însă să intru din motive de siguranță-aș prefera totuși să nu se prăvăleasCĂ CAsinoul cu mine într-însul (cu pălăria mea cu tot, sigur nu scap).
Nu-ți trebuie studii de specialitate ca să constați dărăpănătura, de fapt eu mă mir că încă nu și-a dat duhul ceea ce probabil era cândva cea mai frumoasă clădire din România, actualmente cea mai frumoasă ruină (subiectiv vorbind). Căutam mai devreme pe Wikipedia anul începerii construcției (1905) când am dat peste urmatorele rânduri:
„La momentul inaugurării, presa locală a criticat atât durata mare a lucrărilor, cât și aspectul rezultatului final, pe care ziarul Conservatorul îl descria ca o „matahală impopotonată cu tot felul de zorzoane, [care] din punctul de vedere al esteticei arhitectonice, lasă foarte mult de dorit, [din cauza] complect[ei] asimetri[i] și amestecul[ui] babilonic al stilurilor”, și „un monument ridicat în cinstea nepriceperei și prostului gust”.  Mi-aș dori mai multe monumente de așa prost gust. Vizitabile, „cazabile” și eventual „nedărăpănabile”, în același stil Art Nouveau (care din câte am înțeles, s-ar regăsi ȘI la Oradea).
Ferestrele sunt sparte sau lipsesc, zidurile scorojite, ușa frontală înlocuită cu un termopan hidos, de jur împrejur coji de semințe și mucuri de țigară iar porumbeii tronează falnici pe geamul curbat din centrul clădirii. O imagine dezolantă, aproape sinistră (apropo, citisem că privind de sus, ferestrele au formă de morminte iar Cazinoul ar seamănă cu un dric, imagine întărită și de cele două capete de berbec de la intrare-capetele de berbec decorau dricurile la vremea respectivă). Legenda mai spune că, pe timpul verii, cei ce pierdeau la jocurile de noroc se aruncau în valurile Mării Negre, aceasta fiind explicația pentru furtunile iscate toamna și iarna în zona falezei. Sufletele neliniștite ale acestora agită și astăzi marea, spumoasă și sărată, ce spală zidurile cazinoului, odată simbol, astăzi, ruina orașului Constanța (merge și ca scenariu/locație de film, dacă mă întrebați pe mine și sunt absolut convinsă că asemeni mie, ne găsim destui susținători ai renovării).
Până la urmă, poate e un motiv pentru care se încăpățânează să reziste în fața vremii 🙂

Looking for Something?