(imagine care n-are nicio legatură cu nimic dar mi se pare mie că dă bine ca vizual)

[RO] Notă introductivă: autorul vrea să spună în această operă niște treburi din proprie experiență, fără a avea pretenții de doctor honoris causa. A se considera așadar un text amatoricesc și modest, fără veleități de miez din fanta.

E trecut de 4 noaptea. Evident, mă bușește inspirația în cele mai tâmpite momente, când teoretic ar trebui să dorm. Sunt pe drumul cel “bun”, presupun. În maxim 3 ore ar trebui să mă dau jos din pat.

Bon. Am anunțat acum câteva săptămâni într-un video că POATE am să dezvolt cândva subiectul sponsorizărilor și al reclamei, în calitate de blogger/vlogger/influencer/producător de content/completați pe linia punctată. Odată făcut anunțul, am observat cu surprindere cereri repetate și insistențe în a-l aborda, astfel că astăzi, ajutată și de o insomnie, execut.

Nu cred că este o noutate pentru nimeni că se pot face bani (și încă mulți) din activitățile mai sus menționate. Toată lumea știe cine e Zoella, probabil cel mai celebru caz de influencer de succes – cel puțin pe sfera feminină. Zoella face câteva zeci, dacă nu sute de mii de lire sterline pe un video. Sigur, Zoella domiciliază într-o țară occidentală și vorbește o limbă de circulație internațională (succes să o ajungi pe Zoella dacă limba ta nativă e rusa, de exemplu), prin urmare, ca român nu poți măcar să visezi la bugetele occidentale. Există însă posibilități și la noi. Ceva mai modeste dar există.

Știu că întrebarea care e pe buzele tuturor este “CÂT?”, cât poți să faci dintr-o reclamă în România iar răspunsul depinde de o mulțime de factori. Regret să dezamăgesc dar o cifră fixă nu există așa cum e posibil să nu existe NICIUN fel de cifră, fie ea fixă sau nu. Mă refer la acel gen de reclamă pe care îl faci fie pentru pr-ul personal (dă bine să te asociezi cu diverși iar de multe ori “câștigul” pe care îl scoți dintr-un asemenea proiect este mult mai valoros ca o sumă anume), fie acel gen de reclamă în urma căruia nu obții bani dar obții un produs. Produsul poate fi un pachet de unt sau poate fi o mașină. Poate fi o cremă sau poate fi o excursie. Poate fi un abonament la o revistă sau poate fi o țoală de designer. Cum am spus, totul depinde de persoană, de conjunctură și de proiect. E un fel de subiect tabu oricum, nefiind tocmai ceva de trâmbițat în gura mare…

Fiecare își evaluează munca în mod diferit și prin urmare, tarifele diferă însă ce mi se pare mie cu adevărat important în discuție (și vorbesc din perspectivă strict personală) este asocierea și inadecvarea. Cred că trebuie o foaaaarte mare atenție în selectarea brandurilor și a produselor pe care alegi să le promovezi. Am să mă folosesc de propria persoană, pentru exemplificare: pe canalele mele vorbesc în principiu despre lifestyle, modă, frumusețe, călătorii, da? Deci creme, haine, decorațiuni pentru casă, un muzeu de văzut, o carte de citit, un loc de explorat, o experiență personală relatată ca sfat, șamd. Este deci perfect normal și de așteptat să vorbesc despre o nouă linie de haine ori de nu știu ce reduceri la rujuri (exemple la întâmplare, mă rog) dar complet nelalocul lui să promovez cu aplomb materiale de construcție, cauciucuri de iarnă sau țigări electronice (din nou, exemple la întâmplare). Nu se încadrează în aria mea de “expertiză”, nu am luat niciodată contact cu ele, publicul meu nu e interesat, nu mi-ar face plăcere și să fiu sinceră, nici nu cred că aș avea ce spune. Astea sunt exemple din seria de niciodată. Pe de altă parte însă, nu resping ideea promovării unui laptop sau a unei tablete sau a unui telefon (într–adevăr, canalele mele nu acoperă subiecte tehnice însă petrec mai bine de 14 ore în faţa unui ecran, zilnic, iar dacă nu sunt în faţa ecranului ăl mare al laptopului, sunt în faţă celui mic, al telefonului. Ambele sunt gadgeturi vitale pentru existenţa mea – la dracu, lucrez pe un calculator şi acasă şi la serviciu! – mă interesează, chiar dacă nu sunt pasionată ca băieţii aia de-i chemăm să ne instaleze Windows-ul).

Vedeţi, este o linie foarte fină şi uşor de depăşit între ce înseamnă inadecvat şi adecvat şi cred că fiecare o evaluăm diferit.

În ce priveşte asocierea pe care o menţionasem mai sus, cred că este un punct crucial în formarea unei imagini şi în formarea brandului personal. Folosindu–mă iarăşi de propriul exemplu, hai să ne imaginăm cum ar fi să mă vedeţi pe mine de gât cu Nicki Minaj (nu insinuez că ar fi ceva în neregulă cu ea, poate că este o super tipă şi-o super artistă, eu punctez doar ideea de noţiune complet diferită ). În acelaşi sens, mergând pe firul reclamei, cum ar fi să mă vedeţi asociată cu un site care comercializează îmbrăcăminte de club? Ştiţi genul, n-are rost să numesc aiurea.

Eu, care apar în fustă mai sus de genunchi o dată la cincinal, promovez candoarea şi intru într-un club o dată la doi ani (de regulă cu alt motiv decât distracţia). Cam ca nuca în perete ar fi. O asociere nocivă şi tulbure care n-are nicio treabă cu estetica sau valorile promovate de mine până la momentul de faţă.

De ce vorbesc de lucrurile astea când de fapt toată lumea citeşte ca să afle CÂÂÂÂÂÂÂÂT???? Ei bine, pentru că ăştia sunt factori de luat în calcul când accepţi să lucrezi cu un brand şi când îi ceri un anumit onorariu. Cel puţin din punctul meu de vedere.

Produci rulmenţi? Îmi pare rău, este exclus.

Ai scos o nouă linie de gadgeturi şmechere care încap în poşetă? Discutăm.

Vinzi fuste cloş sau şampon uscat? Batem palma!

Cam aşa 🙂

Un alt factor de luat în calcul este afinitatea faţă de produsul şi reprezentantul produsului respectiv. Am mai menţionat cândva că mi s-a întâmplat (şi nu o dată) să renunţ la colaborări în mijlocul execuţiei lor. Asta după ce deja muncisem pentru ele, investisem timp, bani şi energie, resurse pe care nu mi le-a recompensat nimeni, niciodată. Din contră, am avut numai pierderi.

Un exemplu pe care nu l-am publicat niciodată s-a întâmplat cândva anul trecut (dar şi anul ăsta). Am agreat pentru un proiect, l-am executat, l-am prezentat, nu a fost agreat în forma sugerată de mine şi mi s-au impus modificări. Am avut două opţiuni: fie modific, le fac pe plac, îmi iau banii dar am de suferit în faţa publicului care categoric nu ar fi reacţionat pozitiv, FIE renunţ la proiect şi pierd investiţia.

De fiecare dată am renunţat la proiect. Nu bravez şi nu pozez, ăsta e adevărul (Andra ştie cel mai bine situaţiile, fiindu-mi aproape când am avut “bucuriile” astea).

Astea sunt, în mod evident, lucruri care nu se văd. Să fi fost o mahalagioacă de ultimă speţă, stârneam un scandal monstru şi-mi recuperam prejudiciile. Problema este însă că scandalul monstru nu ajută la imagine (vedeţi? ce ziceam mai sus) şi în cele din urmă, poate că e mai bine să nu ai de a face cu astfel de oameni. Încăpăţânarea şi fixaţia pe subiecte nestăpânite au creat dintotdeauna probleme în ce priveşte relaţiile mele profesionale. Pe româneşte, nu te pricepi, ştiu mai bine că tine, cu asta mă ocup!!, atunci lasă-mă dracului să-mi fac treaba. NU. Nu? Eh, dacă e nu, atunci să nu se mai întâmple deloc. Pa şi la revedere.

E cel mai sănătos sfat pe care pot să (mi)-l dau, în domeniul ăsta.

Aş mai vrea să aduc în discuţie credibilitatea (şi vă las în pace, promit).

Treaba e că devine problematic dacă o ţii într-o veselie în reclame şi promovări şi sponsorizări şi asocieri şi alte d’astea. Explicaţia e simplă: în condiţiile în care faci exclusiv asta (sau îţi ocupă foarte mult din contentul produs), e foarte posibil că motivaţia ta să fie mai puţin nobilă şi mai mult mercantilă. Nu generalizez dar înţeleg mentalitatea publicului aşa cum înţeleg pe de o parte şi mentalitatea influencerilor care procedează în felul acesta. Mai exact, pe aceia care trăiesc din asta. În condiţiile în care ăsta ţi-e jobul, asta îţi asigură un venit şi-ţi plăteşte chiria, nu ai prea multe opţiuni la dispoziţie şi e firesc să practici până la epuizare.

[A nu se înţelege că justific comportamentul ori că iau partea celor care practică reclamă excesivă. Spun doar că pot să înţeleg raţionamentul deşi nu îl aplic iar în ultima faza, cui nu-i place, să nu se uite. E simplu.]

Reclama nu o să dispară nicăieri. Nici la televizor, nici în mediul online.

Pentru că atunci când este făcută cu cap şi cu cine trebuie, funcţionează.

Din punctul meu de vedere, cred că un balans echilibrat între materialul organic şi cel sponsorizat este cea mai sănătoasă cale pentru cineva care încearcă să le facă pe ambele. Atâta timp cât contentul nu devine exclusiv publicitar şi alegi să promovezi branduri şi produse care te reprezintă, cred că nu există motive de îngrijorare iar partea sponsorizată te poate ajuta să o creşti pe cea organică. Cel mai bun exemplu (şoc şi groază, tot eu): de când fac youtube, am schimbat treijdemii de microfoane, camere, obiective, stabilizitoare de imagine, trepiede, background de studio, cabluri, baterii, capace şi alte porcării. Din nou, lucruri care nu se văd dar care contează enorm. Nu moCA CĂ n-am prieteni la F64 să–mi dea ceva gratis şi nici din salariu, că nu mi–aş fi permis. Lucrurile astea costă bani (şi nu puţini) iar eu am reuşit să le cumpăr, în timp, cu ajutorul onorariului pe care l-am obţinut din colaborări. Şi chiar şi în prezent, asta fac ori de câte ori am ocazia, încercând să investesc într-o imagine mai bună şi-un sunet mai clar.

Îmi aleg cu extrem de mare grijă colaboratorii şi produsele pe care le susţin, nu recomand nimic din ce nu am testat pe propria-mi piele sau ce mie nu mi s-a potrivit, sunt transparentă, muncesc mult pentru proiectele mele (nu, un clip de 2 minute nu se filmează în 5; poate dura şi-o săptămână iar o amărâtă de poză pe Instagram nu se realizează în 3 secunde; unde mai pui conceptul şi ţeserea poveştii pe care insist s-o introduc în fiecare proiect) şi încerc, pe cât posibil, să mă diferenţiez şi să fac lucrurile altfel faţă de cum suntem obişnuiţi. Aici contează foarte mult flexibilitatea şi deschiderea brandului, care, din păcate, de cele mai multe ori nu există. Ca exemplu, pentru cine a văzut clipul meu de Crăciun, 2016: un brand rigid nu mi-ar fi permis în veci să defilez în pijamale, la Universitate, la 3 dimineaţa. Spre bucuria mea (şi cred că şi a voastră, judecând după reacţii), nu a fost cazul acolo. Iar rezultatul cred că a fost mulţumitor.

S-a făcut 6 de când tot scriu aici şi aş mai avea multe de povestit, experienţe mai mult sau mai puţin fericite, proiecte dragi şi proiecte care mi-au mâncat zilele, concurenţă, negocierile, abordările, nesimţirea, tupeul, plăţile care nu se fac niciodată la timp, pretenţiile şi cum un clip de nefavorite te poate scoate definitiv din graţiile unui brand altfel mişto.

Finalizez însă cu o formulă în care cred, o practic şi pe care o recomand oricui vrea să asculte sfatul unui biet amator: respect faţă de public, multă muncă şi o mică doză de nebunie/curaj/miserupism. O să iasă lucruri mişto 🙂

[EN] Introductory note: the author would like to point out that the purpose of this piece is to share her personal experience without claiming to have a Ph.D. in the field. Therefore, please take it for what it is – a modest and slightly amateurish text, without being pretentious.

It’s well past 4 am. Evidently, creativity hits me at the worst possible times, usually when I’m supposed to be sleeping. I guess that means that I’m on the right track given the fact that I should be up in about 3 hours.

Ok, so, I told you guys in a video a couple of weeks ago that I MIGHT delve into the blogger/vlogger/influencer/content creator/fill in the blanks sponsorships and endorsement topic sometime. Surprisingly, once I put that out there, I got numerous and persistent requests to breach the subject, therefore, since I am currently lacking sleep, I’m bound to keep my promise.

I don’t think it’s any news that you can make money (and a lot of it) from the aforementioned activities. Everybody knows who Zoella is, probably the most famous and successful influencer, at least in the female domain. Zoella earns tens if not thousands of pounds for one single video. Of course, Zoella lives in a Western country, speaks an international language (good luck trying to follow her footsteps if your mother tongue is Russian, for example), therefore, if you are Romanian you can only dream of Western budgets.  Nevertheless, we have our opportunities. More modest, of course, but they exist.

I know that the question everybody is asking right now is “HOW MUCH?” how much can you earn from endorsing in Romania. That answer depends on many variables. I hate to be the one to disappoint you, but there isn’t a preset figure, it’s quite possible there isn’t ANY figure at all. I’m referring to that type of endorsement you make for your own personal PR (it’s good to hang around some people and many times, the earnings you get for such a project are more valuable than money), or bartering, where you only get product. The product can be a block of butter or a car. It can be a moisturizer or a free trip. It can be a magazine subscription or a designer piece of clothing.

Like I’ve said, it all depends on the person, the circumstances and the project. It’s actually kind of a taboo subject, not to be brought up in public…

Each individual assesses their work differently, therefore rates vary, but what I find most important (and I speak from a personal perspective here) are association and inappropriateness. I think that you need to pay extra special attention when choosing brands and products to endorse. I will use my personal example to explain: on my social channels I virtually talk about lifestyle, fashion, beauty, travel, right? Therefore, skincare, clothes, home décor, a museum you might want to visit, a book you might like to read, a place to explore, a personal experience I can offer as advice, and so on. It is then perfectly understandable that I might talk about a new line of clothing or an amazing lipstick deal (these are all random examples btw) but totally inappropriate that I would promote building material, car tyres or electronic cigarettes (again, these are random examples). These do not fit my area of expertise, I haven’t had contact with any of them, my audience wouldn’t be interested, I wouldn’t enjoy it and honestly, I don’t think I would have anything to say about them. These are all big nopes for me. On the other hand, I don’t reject the idea of endorsing a new laptop or tablet, or even a phone (in all fairness, I don’t cover tech subjects on my channels but I do spend more than 14 hours a day, every day in front of screen, and if I can bring myself to peel my eyes off the laptop screen, I then switch over to my phone screen. Both are vital gadgets in my life – I work on a computer both at work as well as at home – I’m definitely interested even though I might not be as passionate as the Apple Geniuses we go see when our screen freezes).

You see, there’s a very fine line between what is and isn’t appropriate, and I think we each evaluate where that line begins and ends very differently.

Regarding the association I mentioned above, I think it is crucial in developing your image and personal brand. Using myself as an example yet again, let’s imagine I take a selfie with Nicki Minaj (I’m not saying there’s anything wrong with her, maybe she’s an awesome chick and an amazing artist, I’m just trying to make a point here). On that same note, how would you feel if I was to endorse a website that sells clubbing clothes? You know what I’m talking about, no point in naming names.

Me, the girl that wears miniskirts once every blue moon, the girl that promotes candor and walks into a club 0.5 times a year (usually for other reasons than to parteeeh!). It would kinda suck, wouldn’t it? It would be a negative and blurry association that has nothing to do with my aesthetics and the values I stood up for thus far.

Why am I even rambling about these things when the only reason everybody is reading this is to find out HOW MUCH??????? Well, because these are all things you need to take into consideration when you decide you want to work with a brand and ask for a certain rate. At least as far as I’m concerned.

You have a bearing packing factory? No can do, sorry.

You brought out a new line of gadgets that fit even in a clutch? Do tell me more.

You sell A-line skirts or dry shampoo? We have a deal!

Something like that 🙂

Another thing to keep in mind is your affinity to the product or the brand selling that product. I’ve mentioned before that I found myself in the situation (more than once) where I was forced to give up a collab while in the midst of producing content – after putting in the work hours, the time, the energy and the finances. Resources no one paid me back for, ever. On the contrary, the loss was all mine.

Something like this happened to me last year (but this year as well). I agreed on a project, executed it, presented it, it was not approved and I was asked to make changes to the content. I had two options: either I make the changes, please the brand and get me some coin but suffer the consequences of my audience disliking the content I put out, OR I drop the project and loose my investment.

I dropped the project every time. No, I’m not posing as a victim or a hero, it’s just the truth (Andra can relate best to these experiences since she had a front row seat each time a “joy” like this came along).

Obviously, these are all things that happen behind closed doors. If I were to be white trash, I would’ve given them a scandal for the tabloids to write about, in order to claim damages. The problem is that tabloid scandals don’t do any good to your image (see what I was talking about earlier?) and eventually, maybe it’s for the best to distance yourself from people of that caliber. Stubbornness and fixating on matters beyond reach have always been a real issue in my professional relationships.

• How do I put this? You’re not good at this, I know better than you, this is what I do!!! , let me do my f***ing job.
• No? Ok then, TTYN!

It’s the healthiest advice I can give to anyone, myself included, in this line of work.

I would also like to bring up the topic of credibility (and I’ll leave you be after this, I promise).

The thing is if you only do endorsements and the only content you produce is an ad for something, it becomes a problem. The explanation is rather simple: if you do this exclusively (or it takes up most of the content you share on social), it’s likely that your motives are more commercial rather than noble. I’m not saying it’s a rule of thumb but I get the public’s mentality and on the other hand, I also get why some influencers do this. Because it’s their bread and butter to be more specific. When this is your full-time job and your only income that pays your rent, you’re not really left with that many options and you’re bound to use what works to the point of exhaustion.

Ads are not going to disappear anytime soon. Neither online nor on TV. Because when done right and by the right people, ads work.

From my point of view, I think there needs to be a healthy balance between sponsored and organic content in order to make it work. As long as your content is not exclusively sponsored and you only choose to endorse brands and products that represent you, I think there is no reason to worry, and the sponsored part of your content will help grow your organic content. The best example I can give you (shocker, it’s about me again) is that since I’ve started my YouTube channel I’ve gone through hundreds of microphones, cameras, lenses, stabilizers, tripods, backgrounds, cables, batteries and other shit. Again – things that can’t be seen from the outside but matter a whole lot. And I didn’t get these for free because I don’t have a cousin working at B&H and I’m definitely not the heiress of the Canon Empire. It didn’t come from my paycheck either because I wouldn’t be able to afford it. These things are very expensive and I was able to buy them over time, with the money I earned from endorsements. And I continue to invest in these things every time I get the chance in order to increase my sound and image quality even more.

I choose the people and products I endorse very carefully, I never recommend anything I haven’t tried myself or that didn’t work for me, I am transparent and I work very hard for my projects (no, a 2-minute video does not take 5 minute to film, it can take up to a week, and a mere Instagram picture does not take 3 seconds to shoot and upload; and on top of that, there’s the storytelling I insist on including in everything I do) and I try, as much as possible, to stand out from the crowd and to create things a bit differently from what we are used to. A very important part of this is the flexibility and openness of the brand which, unfortunately rarely exists. For example, those of you who have seen my 2016 Christmas video may realize that a rigid and uptight brand would have never allowed me to stroll downtown in my pajamas at 3 am. Luckily for me (and for you, judging from the feedback I got), that was not the case then. And the results were more than rewarding I think.

It’s now 6 am and I could go on forever on the good and bad experiences I’ve had, projects so dear to my heart and projects that brought me to the brink of a stroke, competition, negotiation, approach, callousness, payments that are never on time, outrageous claims and how a non-favorites video can get you off the PR list of a brand you otherwise like very much.

I’d like to conclude with a mantra I practice and recommend to anyone willing to listen to the advice of a novice: respect your audience, work hard and add just a pinch of craziness/courage/carelessness. Cool things will come from it 🙂