Andreea Balaban
EST. 2010
Beauty Bucharest, Romania

Îngrijire pentru tenul sensibil

 

[Click here for the english version]

Într-o lume ideală, am dormi cu toții până la ora 10, ziua de muncă ar începe cu laptopul pe picioare, în pat, iar programul s-ar încheia undeva în jur de 18 p.m., rămânând timp pentru extra lenevit până a doua zi. Iar într-o lume și mai ideală, probabil că am exclude complet capitolul „ziua de muncă” în favoarea unui concediu pe perioadă nedeterminată, cu zile lungi, etern de vară. Eu așa mi-aș dori…

Am însă vaga senzație că pentru majoritatea dintre noi, lucrurile stau puțin complet diferit.

Dacă în facultate reușeam fără prea mari eforturi să dorm și câte 10-12 ore pe noapte, iar ulterior, la primul job atingeam măcar 8, în prezent mă bucur și pentru 4-5 ore pe noapte (și nu mă înțelegeți greșit, e foarte bine că am activitate). Chiar săptămâna trecută, înainte de plecarea la Electric Castle, ziua a început cu o singură oră de somn. Petrecusem noaptea editând videouri pentru Youtube, iar activitatea din timpul zilei însemnase program full de muncă la birou. Cinci dimineața, fă bagajul pe repede înainte. 6 a.m., ai plecat. Șapte ore București – Cluj, boom!

Au fost însă și călătorii mai lungi (zboruri de 16 ore) sau perioade cumulate cu foarte puține ore de somn pe noapte. Adună la asta stres, poluare, jonglat între două joburi deodată și constant o sumedenie de produse noi de încercat și ai rețeta perfectă pentru un ten sensibilizat fără ca măcar să îți dai seama. Și nu că mă plâng în ce privește ultima parte…e distractiv. Cel puțin pentru mine. Pielea mea are altă părere 🙂

Paranteză: mai țineți minte ce-am pățit cu testarea celor 68 de rujuri mate într-o zi? Eh, cam așa ceva. Numai că nu mă rezum doar la buze, mi s-au întâmplat lucruri similare și pe ten.

Am tenul gras în zona bărbiei, nasului și a frunții, normal sau uscat (în timpul iernii) în restul feței. Mă confrunt cu pori dilatați și ocazional îmi apare câte un coș, pe ici – colo. Mi se usucă și cojește pielea în timpul zborurilor prelungite iar la temperaturi extreme în minus, mă înroșesc. Hidratarea excesivă nu e o soluție, iar cele care mă urmăriți, știți cât de mult mă feresc de aspectul lucios al tenului. Și vorbind de testarea constantă de mai sus, se înțelege de la sine că o rutină stabilă de îngrijire a feței, pe o perioadă îndelungată, este imposibilă în cazul meu.

Există însă câteva constante despre care am mai vorbit în clipurile mele cu recomandări de produse favorite de pe Youtube. Nu o dată am menționat La Roche-Posay ca fiind gelul de curățare preferat (sunt la al patrulea tub) ori cremele de protecție solară, apă termală sau crema uniformizatoare. Toate sunt excelente și le recomand din suflet oricui se confruntă cu problemele tenului gras (și nu numai). Recent însă, am inclus în „kitul” meu de îngrijire a pielii încă un produs din aceeași gamă, de data aceasta adresat cu precădere pielii sensibile: La Roche-Posay Toleriane Sensitive.

De ce îmi place?

  • Hidratează timp de 48 de ore (nu, nu am stat cu ochii pe ceas dar pot compara cu alte produse) fără să lase peliculă grasă. Absorbția este una rapidă, ceea ce ne duce la următorul punct:
  • Textură ușoară, cremoasă dar nu apoasă. Plăcută la atingere, cu 0% parfum și 0% alcool
  • Conține 83% ingrediente active (ceramide, glicerină, apă termală La Roche-Posay și vitamina B3)
  • Calmează instant și reduce iritațiile – testat asta după o mască exfoliantă prea dură (chiar și pentru tenul meu obișnuit cu exfolianții mecanici aka mălai)
  • Repară și protejează bariera pielii datorită prebioticelor conținute (conform unor oameni foarte deștepți, fiecare centimetru pătrat de piele găzduiește aproximativ un miliard de bacterii. Cu cât sunt mai diverse aceste bacterii, cu atât sunt mai sănătoase pentru pielea noastră. Ei, aceste prebiotice stimulează dezvoltarea bacteriilor prietenoase)
  • Este spornică. Folosesc de regulă două „apăsări” blânde pe tub, suficiente cât să-mi acopere toată fața
  • Și foarte important, nu am întâlnit reacții adverse – aici mă refer la coșuri, usturime sau iritații (been there, done that cu niște creme de vreo 6 ori mai scumpe ca asta)

O folosesc de regulă dimineața, imediat ce am terminat cu micul-dejun și curățarea prealabilă. Fondul de ten se așează normal după (n-am întâlnit niciun fel de problemă), din experiența mea funcționând foarte bine și că bază pentru machiaj.

Acum, m-ar interesa dacă mai sunt calde croissantele alea…

Fashion Varna, Bulgaria

Un câmp de lavandă, totuși

Rochie Zara, Sandale Benvenuti, Coș Mango, Pălărie Asos, Ceas Pierre Lanier

 

[Click here for the english version]

De când a venit vara, Andra (tovarășa Melinte, pentru cine nu știe, prietena mea cea mai bună), mă mistocărește constant pe baza „fixației” mele cu albul. Culoarea sau nonculoarea alb (după cum preferați) este cea spre care am tot înclinat de când au venit căldurile, iar șifonieru-mi e la propriu înclinat…de la atâta abuz. Burdușit de cămăși și pantaloni albi, mai nou și rochii, am foarte mari rezerve în a declara că „fixația” mea se sfârșește aici. 

Trec prin diverse perioade: într-un an aveam un fix cu rochiile maxi, în altul mă obsedau bluzele cu umerii goi, anul trecut înnebunisem cu dantela iar acum mă topesc după țesături respirabile în culori deschise. De preferat, in sau bumbac alb ca în cazul pozelor de față. Văzusem rochia asta pe site-ul celor de la Zara, purtată de o gagică mult mai înaltă ca mine și cu o conformație mult diferită de a mea însă mi s-a părut superbă încă de la primul click, chiar dacă nu aveam habar cum se va așeza pe mine (Zara întotdeauna mă fraierește CU COmenzile online; de asta prefer să probez în magazin, atunci când pot). Bafta mea că am găsit rochia în magazin. Probat, iubit, cumpărat, luat acasă și pozat în lan de lavandă.

Încă de când am cumpărat-o, în mintea mea se desfășurau filme plasate în Sudul Franței (poate nu neapărat Provence și nu neapărat lavandă, dar mă gândeam la o zonă mai puțin urbană a Franței), poate un sătuc mic cu locuințe înghesuite și străduțe pietruite unde evenimentul cel mai important al săptămânii îl reprezintă piața de duminică…  

Un pic departe totuși, m-am mulțumit ca și anul trecut cu vecinii noștri bulgari. Din păcate, la momentul la care am ajuns eu la ea, lavanda era relativ pe ducă și mi-a fost foarte greu să găsesc un lan încă „valabil”. Să găsesc un lan de orice fel, de fapt…Cred că deja o adunaseră (aproape) pe toată până la vizita mea. După lungi căutări pe câmpii și drumuri neasfaltate, prin hârtoape și zone dubioase, am descoperit totuși un lan de lavandă care să facă cinste rochiei mele și am purces întru explorare și pozare.

Mai întâi de toate, aș vrea să spun că îmi doresc foarte tare să văd și un lan franțuz. Pentru comparație, nu de alta. Cele bulgărești sunt foarte frumoase dar atât cât am văzut în poze, lavanda franceză pare desprinsă din basme. Și sunt curioasă dacă într-adevăr așa e… Cea de la bulgari era ușor trecută însă mirosul rămăsese în continuare puternic și a fost o plăcere să mă plimb printre tufișuri dimineață, la răsărit. Liniște deplină, cel mult un zumzăit de insecte și adierea vântului. 

Poate totuși la anul, Provence? 🙂

Fashion Cluj, Romania

Gala UAD Cluj x Perwoll

[Click here for the english version]

#PerwollSustineDesigneriiRomani este motto-ul sub umbrela căruia am participat la Gala Universității de Artă și Design (UAD) din Cluj.

În fiecare an, din 1994 încoace, absolvenții de licență, respectiv master din cadrul secțiunii modă-design vestimentar închid anul școlar printr-o prezentare a proiectelor de licență și dizertație în fața publicului, public din care anul acesta am făcut parte și eu. Și nu doar că am făcut parte, ba chiar am avut onoarea de a înmâna cele două premii Perwoll tinerilor absolvenți.

Dar să începem cu începutul…

Am mai participat la show-uri de modă, însă niciodată la UAD și niciodată din backstage. Anul acesta însă, odată ajunsă la centrul comercial care a găzduit Gala, am avut ocazia să vizitez culisele chiar în mijlocul pregătirilor studenților, să fac cateva poze și să privesc cuminte dintr-un colț fervoarea și agitația de dinaintea „furtunii”.

Nu vreau să-mi imaginez câtă muncă implică pregatirea unui show de asemenea magnitudine, câte detalii sunt de pus la punct și câte lucruri pot merge prost (nu că ar fi mers, totul a fost brici). Și bravo lor 🙂

Odată finalizată incursiunea din culise, m-am așezat la locul meu cu aparatul foto în mâna și am început să pozez tot ce mi-a plăcut din cadrul Galei. Pentru fiecare absolvent, am văzut câte patru, cinci creații. N-am reușit să imortalizez tot, nici nu mi-a plăcut tot, însă dintre preferatele mele (unele pe care le-am și premiat!) ar fi următoarele:

Paul Păduraru – stânga, Alexandru Pop – dreapta

Diana Turc – stânga, Vlad Pavel – dreapta

Paula Clitan – stânga

Pe lângă cele două premii acordate, înainte de Gală, Perwoll a lansat un concurs a cărui provocare a fost „Forme geometrice și linii”, finanțând astfel transpunerea colecțiilor prin alegerea a cinci câștigători. Colecția a fost una foarte colorată și veselă, cât se poate de modernă:

#PerwollSustineDesigneriiRomani iar anul acesta, onoarea înmânării celor două premii pentru originalitate mi-a revenit mie. Acestea s-au dus către Alexandru Pop (marele premiat al serii) și Paula Clitan.

Alexandru Pop a plecat acasă cu nu mai puțin de șapte premii pentru colecția „The VirAGOs”, prin care și-a propus să investigheze statutul femeii în societate, al felului în care existența sa este afectată de normele și standardele impuse de-a lungul timpului, precum și analiza stereotipurilor feminine și integrarea mișcării feministe în discursul modei contemporane.

Colecția Paulei Clitan a fost cea care mi-a plăcut cel mai mult dintre toate (previzibil, nu?), intitulată “Grădina secretă”. Artista și-a propus metamorfozarea unei stări într-o imagine vizuală, explorarea relației creator-interpret-public, limitele corpului și posibilitățile minții.

…iar bluza aceea roz cu umeri bufanți încă mă bântuie noaptea 🙂


Mulțumiri Perwoll* pentru șansa oferită, a fost o onoare și o plăcere să particip la Gala UAD din partea voastră!

*Detergentul lichid Perwoll înlătură murdăria de zi cu zi, are grijă de culori și ajută țesăturile să devină mai rezistente, păstrând hainele ca noi pentru mai mult timp. Detergentul lichid Perwoll cuprinde 6 variante: Color – pentru hainele colorate, Black – intensifică negrul și culorile închise, White – țesăturile albe își recapătă strălucirea, Wool & Silk – redă elasticitatea fibrelor și Care&Repair – previne și reduce scămoșarea hainelor și Care&Refresh – pentru țesături sintetice și mixte ce elimină mirosurile neplăcute și păstrează prospețimea hainelor până la 24 ore.

Beauty Harghita, Romania

Amfitrita nu știu dar Narcis sigur

 

Rochie: H&M

Brățară: vintage

Accesoriu păr: Lovin Couture

 

[Click HERE for the english version]

În mitologia greacă, există o zeiță a apelor numită Amfitrita. Conform legendei, Amfitrita (sau Amphitrita) era o nimfă nereidă, fiică a lui Nereus (zeul Mării Mediterane) ce va deveni regină a mărilor/zeiță a apelor în urma căsătoriei cu Poseidon, zeul mărilor. Inițial aceasta îl respinge, fuge de el și se ascunde în adâncul apelor, urmând ca Poseidon să trimită în căutarea ei doi delfini, pentru a o convinge să îi devină soție. Delfinii o pețesc cu succes iar Amfitrita este încoronată zeiță a apelor. Drept recompensă pentru cei doi delfini, Poseidon le oferă acestora un loc printre stele și astfel ia naștere Constelația Delfinului sau Constelația Delphinus.

Dar Amfitrita este doar una dintre figurile emblematice aribuite apei în mitologie – posibil cea mai impunătoare prezență feminină pe acest capitol. Apa apare însă reprezentată într-o mulțime de alte ipostaze , ca simbol al vieții, al metamorfozei și al nemuririi: odată nascându-l, mama eroului Ahile îl scufundă pe acesta în râul Styx pentru a-i conferi invincibilitate (mai puțin călcâiul, știm cu toții cum s-a terminat asta #longliveBradPitt). Narcis, un alt erou al mitologiei grecești se îndrăgostește de propria-i persoană privindu-și reflexia chipului în apă. Legenda spune că în încercarea sa de a vedea mai bine, Narcis s-a înecat iar trupul său s-a metamorfozat sub puterea magică a apei într-o narcisă.

Un alt mit spune că Afrodita (zeița iubirii și a frumuseții) a luat naștere din spuma mării și sângele lui Uranus (chiar numele ei provenind de la cuvântul grec „afros” ce înseamnă „spuma mării”) iar lista miturilor și povestirilor clădite în jurul apelor poate continua până în zilele noastre. Firesc dacă stăm să ne gândim că ființa umană nu poate supraviețui mai mult de 3-4 zile fără lichide și că toate civilizațiile s-au dezvoltat pe malurile apelor.

…ducând însă povestea câteva mii de ani mai în față, apa nu mai e demult doar combustibil pentru viață. Avem astăzi energie hidraulică, navigație pe ape și numeroase procese tehnologice imposibile fără apă. Și mai avem și gelul Mineral 89 de la Vichy.

Amfitrita explică:

Mineral 89 este rezultatul a peste 100 de teste farmaceutice amănunțite, denumit astfel datorită procentajului obscen imens de apă termală mineralizantă Vichy: 89%. La baza tuturor produselor Vichy stă această apă mineralizantă izvorâtă din inima regiunii vulcanice Auvergn (de la 4000 de metri adâncime), diferența fiind că Mineral 89 conține de mai bine de patru ori cantitatea obișnuită regăsită în produsele Vichy, plus acid hialuronic de origine naturală. Ce mi se pare foarte tare însă, este că în ciuda procentajului uriaș de apă termală, produsul conține doar 11 ingrediente. Fără parfum, fără alcool, este primul gel booster cu efect de fortifiere și reumplere ce întărește bariera naturală de protecție a pielii, pentru a o face mai rezistentă împotriva poluării, stresului și oboselii (Amfitrita nu știu dacă avea probleme din astea dar eu am cu siguranță). 

Produsul îl folosesc de la începutul lunii Mai, cam o lună și jumătate așadar, timp în care am tras următoarele concluzii:

  • ideal pentru posesoarele de ten gras ca al meu (dar nu exclusiv, cred că poate fi folosit fără probleme și de către cineva cu ten uscat) : nu lasă peliculă grasă, se absoarbe imediat în piele și merge de minune ca bază pentru machiaj
  • textură ușoară, răcoroasă, excelentă pentru canicula ce ne paște
  • hidratează super bine în ciuda formulei lejere absorbite imediat
  • tenul pare mai luminos
  • ambalaj deștept cu pompiță pentru dozaj perfect în caz de neîndemânatici ca mine
  • Amfitrita cred că e la plajă dar Narcis sigur și-a comandat două cutii. Să fie.
Fashion Bucharest, Romania

#BlueAndreea

 

Rochie și colier: H&M

Pantofi: Zara

Poşetă: Chloe

Ceas: Splend’or

Cercei: Vintage

 

Treaba asta cu hainele o moștenesc mai mult de la mama. Am bunici cochete însă mama a fost dintotdeauna liantul dintre mine și haine, chiar dacă nu mai are aceiași ani ca atunci când îmi doream să cresc să pot purta ce purta ea.

Trăiește în rochii de când o știu. Rochii și pantofi cu toc. Buline, dungi, imprimeuri animaliere, imprimeuri florale și multă, multă culoare. Țin minte și acum paltonul roz fuchsia pe care-l purta acum câțiva ani cu pălărie galbenă și pantofi roșii, într-o zi torențială de noiembrie. Ceva perfect normal pentru ea iar acest normal mi l-a transmis și mie. Poate nu în aceeași măsură (mai am nevoie de ceva timp până să ajung la același nivel de confort cromatic) însă iubesc culorile și rareori se întâmplă în an să fiu văzută-n negru. Prefer să mă încălzesc sub un oranj intens, să mă energizez c-un verde jad, să mă aprind de la un roșu ori să mă potolesc c-un bleu pudrat… Da, cred cu tărie că starea de spirit ne este influențată (și) de culorile pe care le purtăm.

Pentru mine, există două culori guvernante în garderobă: verdele smarald și albastrul (culmea, conform carnației mele ar trebui să mă orientez spre tonuri calde și totuși, tot spre cele reci trag). Cel din urmă, în toate declinările posibile, mai calde sau mai reci, mai intense sau mai palide, mai spre verde sau mai spre violet, este culoarea pe care am purtat-o toată copilăria (din motive relatate pe Instagram, pe care nu le mai reiau). Am, așadar, un atașament emoțional față de albastru și de aceea m-am bucurat să pot alege culoarea aceasta în cadrul provocării #PerwollTrueColors lansată de Andreea Raicu (înțeleg că mi-a ieșit sau ceva pentru că am mai jos și un concurs pentru voi).

Poate părea superficial dar dacă tot vorbim de atașamente emoționale, aș exagera puțin lucrurile și-aș spune că port astfel de sentimente față de hainele mele. Unele pe care chiar știu că nu le voi mai purta niciodată dar care asemenea unui miros sau gust (gurmandă, ce alte analogii să fac) evocă ceva familiar, plăcut, o nostalgie a ceva ce s-a întâmplat. Iar dacă mă urmăriți, știți că nostalgie e numele meu mic – mi-ați văzut colecția de vintage?

Țin la hainele mele și vreau să le păstrez cu mine cât mai mult timp. Fie că vorbim de rochia bleu ciel din pozele de mai sus, cumpărată anul trecut, de bluza roz ce-mi amintește de Paris ori de rochia violet din Malaga, pe toate mi le doresc într-o stare cât mai bună, până mi le-or pune nepoții pe foc pentru cât mai mult timp. Și iarăși cred că nu este o surpriză (având în vedere discuțiile anterioare) că folosesc produse Perwoll pentru îngrijirea hainelor mele.

Rochia de față este spălată la mașină cu un căpăcel de Perwoll Renew Advanced Effect (n-am folosit un căpăcel doar pentru ea, au mai fost și alte surate incluse in afacere), detergentul fiind destinat hainelor colorate. Are efect de reînnoire a culorilor și promite diminuarea aspectului cenușiu al țesăturilor, ajutând hainele să devină mai rezistente și să-și păstreze forma (ideal ar fi ca și eu să-mi pastrez forma pentru ca hainele astea să mă încapă și mai târziu dar asta e altă poveste, ahem). În orice caz, Perwoll redă intensitatea culorilor, le menține strălucitoare și vibrante iar astfel albastrul se păstreaza albastru, galbenul ramane canar – nu pai, rosul, sângeriu – nu roz, iar verdele, smarald – nu mentă. Și ca să nu mă credeți pe cuvânt ci pe testate, am câteva sticle de Renew Advanced Effect de oferit plus câte o pereche de ochelari ca-n poza cinci. Patru premii în total, două pe Instagram, două pe Facebook (concursurile se vor desfășura acolo).

[GIVEAWAY] Ce trebuie făcut?

  1. Pentru Instagram: Postați pe contul vostru o imagine în care să purtați ceva albastru și aveți grijă să adăugați hashtagurile #PerwollTrueColors și #BlueAndreea
  2. Pentru Facebook: Lăsați un comentariu la postarea concurs în care să includeți o fotografie cu voi purtând albastru.

Concursul durează până pe 25 iunie, urmând să îi anunț pe norocoși pe data de 27 iunie (o mică mențiune: voi avea nevoie de datele voastre pentru livrare, urmând ca acestea sa fie folosite strict în scopul expedierii pachetului). Succesuri!

Acum…spuneți-mi. Care este culoarea voastră preferată și de ce? 

Fashion Paris, France

Picnic pe Sena

 

Rochie: Stefanel

Pălărie: Asos

Sandale: Xti

Poşetă: Chloe

Inele: H&M

 

[Click HERE for the english version]

Ocazional, când eram copil, se întâmpla să merg cu ai mei la iarbă verde. Nu neapărat în calitate de grataragii (de regulă plecam cu mâncare gata preparată de acasă tocmai în ideea de a evita rateurile culinare) cât pentru plimbare și aer curat, pentru un badminton sau poate un joc de rummy, pentru deconectare și relaxare. Așa cum îi spune și numele – iarbă verde – , treaba asta se întâmpla întotdeauna pe IARBĂ. Întindeam o pătură peste pământul înverzit iar acolo se desfășura toată activitatea după amiezii cu pricina.

Și cam asta era ideea mea de picnic.

…până acum câteva zile.

Sunt în Paris de aproximativ o săptămână și așa cum va povesteam și pe Instagram, de fiecare dată când plec din țară și știu că am timp la dispoziție, îmi fac research-ul pentru activități interesante. Și trecând de galeriile de artă, de întâlnirea obligatorie cu Turnul Eiffel, de grădinile superbe sau de Versailles, una dintre sugestiile constante ce-mi tot ieșea în cale era picnicul. Am întâlnit o mulțime de articole complexe (cu poze, adrese exacte, magazine în apropiere pentru cele trebuincioase, recomandări în funcție de oră și anotimp, recomandări cu ce să conțină coșul de picnic, ba chiar recomandări grupate pe baza provenienței geografice a turiștilor) – o pledoarie extrem de convingătoare în favoarea picnicului parizian, atât de popular aici. Și cum întâmplarea face că am un coș de picnic la dispoziție, ba chiar am fost mânată să-l folosesc (din păcate nu este al meu, de aceea nici nu l-am notat mai sus unde am anunțat proveniența articolelor purtate), weekendul trecut am făcut cumpărăturile necesare, am luat-o pe prietena mea, Andra și am mers Duminică dimineața pe malul Senei, într-o zona superbă,în spatele Catedralei Notre Dame, la picnic! A fost fabulos.

Cum am enunțat mai sus, ideea mea de picnic presupunea iarbă (și de regulă pădure, căci atât am experimentat până acum), însă în articolele despre care vă spuneam, apăreau des menționate picnicurile organizate pe malul Senei, în diverse zone centrale pariziene, direct pe asfalt. Cam ca aici. Sau aici. Sau chiar aici. Mi s-a părut ciudat inițial (mai ales fiind vară) însă aici temperaturile nu ajung la fel de ridicate ca în România (și deci asfaltul nu se încinge) iar pentru ei, popasul alimentar, cu pătură, pe malul Senei este ceva perfect normal. Într-adevăr, noi am ales să mergem dimineața pentru că ne doream și niște fotografii frumoase înainte de „festin” însă din cunoștințele mele, seara este cel mai aglomerat și probabil că și apusul ajută la crearea unei atmosfere romantice. În funcție de cât de mult vă place aglomerația, puteți alege dimineața pentru mai multă intimitate sau seara pentru o atmosferă mai vibrantă. Una peste alta, aș vrea să spun că iaurt mâncat din borcănel cu Notre Dame în față, n-am mai trăit până acum și este categoric o experiență unică.

Revenind însă la fotografiile menționate mai sus, mi-am propus ca atâta timp cât sunt aici, să imortalizez cât mai mult din frumusețile orașului (și chiar discutam cu Andra în ideea de unde te duci dacă vrei să faci poze nasoale aici, că parcă totul e frumos!) iar în sensul acesta, am împachetat rochii, peste rochii, peste…rochii. O fi doar în capul meu dar cred că este cel mai „feminin” oraș pe care l-am întâlnit (sau cel puțin, cel care mă inspiră pe mine cel mai mult la a fi feminină) și nicio rochie nu s-ar fi potrivit mai bine în atmosfera „picnicară” că cea bleumarin de la Stefanel pe care sigur o știți (voi, neamurile voastre și probabil că și scara blocului) dacă m-ați urmărit în ultimele săptămâni pe oricare platformă activez. A apărut deja în trei video-uri pe Youtube, în două postări de Instagram și două de Facebook, plus ceva stories iar acum și pe blog.

Mă obsedează! Cu majuscule.

Am purtat-o în zile banale de weekend, am purtat-o la birou, acum la picnic, ba chiar și la decernarea premiilor Elle (unde se pare că mi-a purtat noroc!). Și așa cum vă spuneam și în video-uri, este o rochie incredibil de simplă și curat croită care totuși arată fabulos, indiferent de accesorizare. Este ca o „pânză” curată peste care poți așeza culori și texturi diferite, metale prețioase, rafie, panglici, sfoară și toate minunile văratece, acum în vogă. Materialul este o combinație de vîscoză foarte ușor de călcat și foarte plăcută la atingere, moale și ușor mătăsoasă care din fericire nu se șifonează grosolan (poate și de aici călcarea facilă) iar culoarea este un bleumarin răcoros, cât se poate de clasic. În unele poze, mi se pare că imită catifeaua 🙂

În ce privește croiala…pozele nu pot reda cu exactitate mișcarea faldurilor însă poate ați văzut-o „dansând” pe YouTube. Partea de jos este FOARTE amplă, se umflă și înfoaie în funcție de adierea vântului iar dacă îți dorești și mai mult volum (ori ceva mai multă piele la vedere), mai pot fi deschiși din nasturii îmbrăcați în același material. Pe toată lungimea, de la baza decolteului până la tiv, rochia se închide cu nasturi. Are cordon detașabil (în caz că mănânci prea multe croissante) iar mânecile sunt bufante, până la cot, accentuând și mai mult linia taliei…  Și cu toate că partea de jos este cea care mă încântă cel mai tare, linia decolteului mi se pare absolut superbă (cred că v-am mai spus ca din punctul meu de vedere, spatele, clavicula, umerii și regiunea gâtului per total, formează cea mai sexy zonă a corpului feminin). Nu ezit să o arăt ori de câte ori am ocazia, cu atât mai mult în combinații atât de rafinate.

Asta am de gând să port și pe avion la întoarcerea în țară, însă până atunci, croissante, macarons și baguettes să fie 🙂

Fashion Bucharest, Romania

Rosa

 

Rochie: Zara

Sandale: Steve Madden

Poşetă şi colier: vintage

Cercei: C&A

 

Din seria vorbe de duh de pe Pinterest, există una draguță care spune că „flowers don’t compete with other flowers, they just bloom”. In traducere românească, „florile nu concurează cu alte flori, ele doar infloresc”.

Ei…citatul are subînțelesuri multiple, complexe și discutabile și n-am să mă avant în ele astăzi, planul meu fiind unul mult mai simplu și mai parfumat. Iar dacă e să revin de unde am plecat, n-or fi concurând ele florile între ele dar în ochii mei există o bătălie strânsă între bujori și trandafiri. Primii îmi plac pentru că sunt dolofani, delicați și delicios de roz iar ceilalți mă fascinează prin miros. Majoritatea parfumurilor mele conțin note de trandafir (Velvet Rose & Oud de la Jo Malone, Sí Rose Signature de la Giorgio Armani sau chiar Rare Pearls-ul de la Avon, parfum ce-mi amintește de mama și pe care-l poartă de mai bine de 10 ani încoace). Nici la gastronomie nu dau înapoi când vine vorba de trandafiri. Fie că e dulceața bunicii, rahat turcesc sau sclifoșeniile delicioase de la Laduree, de regulă consum cu plăcere (ba chiar mai cer și a doua porție!) orice conține măcar un iz de trandafir.

Există în jur de 100 de specii de trandafir (nu le cunosc, nu mă avânt) dar cred că măcar vreo 4-5 tipuri tot am văzut la Grădina Botanică din București, unde am făcut pozele de față. Asemenea magnoliei despre care vă povesteam în postarea de aici, tot așa a trebuit să aștept înflorirea lor pentru încă un an, din 2017 până în 2018. Anul trecut am ajuns prea târziu, erau deja trecuți și scuturați dar anul ăsta, cred că ne-am dus exact la fix. Într-o dimineață pe răcoare (cum spune și cântecul), cu pielea ușor „de găină” și-o rochie fabuloasă, aproape la fel de diafană ca trandafirii, am purces într-un capturarea a ceea ce cred că reprezintă companionul meu preferat pentru poze: florile. Că sunt magnolii, bujori, maci, floarea soarelui sau chiar trandifiri, îi prefer întotdeauna ca locație/background pentru poze. Totul e mai frumos când ai flori în jur și cred că sunt în top 3 „recuzită ca să iasă poza mișto”.

Revenind însă la trandafiri, m-am documentat și-am aflat câteva treburi interesante dintre care menționez mai jos:

  1. Conform Cărții Recordurilor Guiness, trandafirii sunt cea mai veche specie de plante crescută în scop decorativ. Romanii (Roma antică și Russell Crowe în Gladiatorul, astea) îi foloseau pentru a decora clădirile și mobila, ba chiar creau covorașe din petale.
  2. Cel mai vechi tufiș (tufiș? boschete?) de trandafiri este estimat a avea peste 1000 de ani și poate fi văzut în Germania, cocoțat pe peretele Catedralei Hildesheim din orașul Hildesheim. Legenda spune că atâta timp cât tufișul va exista, orașul va rămane în picioare (fapt confirmat și de bombardamentele Aliaților din 1945, cărora trandafirul le-a rezistat în ciuda năruirii catedralei).
  3. Fiecare culoare a trandafirilor poartă un anumit mesaj. Roșu simbolizează dragostea, roz – grația, cei galbeni sugerează infidelitatea iar cei piersicii, modestia. Există o mulțime de declinări formate din aceste culori însă nu întâlnim în natură trandafiri albaștri sau negri (vorbim de ce e în natură, nu de hibrizi făcuți în laborator). Ar fi o specie în Turcia (denumită „trandafirul negru al Turciei” ce bate înspre negru însă în realitate este vorba de un burgundiu închis și nimic mai mult).
  4. În Biblie se menționează doar trei flori mari și late: crini, henna și trandafiri. Trandafirii apar en-gros.
  5. În 1986, trandafirul a devenit emblema florală a Statelor Unite ale Americii.
  6. În fiecare an de Valentine’s Day, producția de trandafiri ajunge pe la 100 de milioane de bucăți.
  7. Cum spuneam mai sus, trandafirii sunt cât se poate de mâncabili. Petalele sunt folosite pentru a face gem/dulceață/marmeladă iar apa de trandafiri se pune în baclavale, nuga, rahatul turcesc anterior menționat și alte dulciuri fabuloase.
  8. Doamnele de la florăriile din colț știu cel mai bine cât de luxoși sunt trandafirii (de aici probabil și prețurile obscene per fir) dar înainte de dânsele și de pozele de Instagram, petalele și uleiurile de trandafir erau într-adevăr folosite în ritualurile de îmbăiere ale celor bogați. #opulenceihasit
  9. Avem fosile de dinozauri dar avem și fosile de trandafiri. Cea mai veche se pare că trece de 35 milioane de ani și a fost descoperită în Colorado, SUA. (așa vintage mai zic și eu)
  10. Cel mai scump trandafir din lume (nu e cel de la florăresele noastre, nu – deși ar putea concura și ele), se numește Juliet și s-a vândut în 2006 pentru 15,8 milioane de dolari.

Eftin.

Cam astea.

Acum. Privește poza 3. Miroase a 15.8 milioane de dolari?

Fashion Bucharest, Romania

Dantelă și bujori

 

Rochie și pălărie: Asos

Sandale: Kate Spade

Bijuterii: vintage

 

[Click HERE for the english version]

Știu că o să sune obscen dacă ați scrollat până aici (prin 15 poze!) dar mi-a fost foarte greu să aleg DOAR cincisprezece. Și dacă e să v-o spun pe aia dreaptă, toată seria asta a însemnat peste 850 din care au rămas cele 15. Probleme la mansardă? Nu, atâta tot că îmi place foarte mult ce a ieșit.

Iubesc bujorii, iubesc rochiile iar de pălării…nici nu mai spun (colecția filmată pentru Youtube mi-e mărturie). Feminin până în măduvă, așa văd materialul foto de astăzi și de altfel, tot așa e și dispoziția mea de când a venit primăvara. Anotimpurile îmi influențează foarte mult starea psihică, fie că vorbim de randament la muncă, de ușurința cu care mă trezesc dimineața, de pofta de mâncare (ori de culori bombonicioase!) sau de dorința de schimbare. Pot să vă spun că deja am reorganizat sufrageria și dormitorul, blogul dacă ați observat are veșminte noi (ce să vezi, tot roz și feminine) și pe lângă asta, mă bate din ce în ce mai des gândul să recurg la ceva schimbări fizice. Nu, nu schimbări din alea de om „serios” (nu-mi injectez nimic, calmează-te) dar poate încerc o nouă culoare la păr sau și mai bine, poate încerc să mă mișc mai mult. O formă de sport, ceva…

Cred că primăvara e momentul cel mai potrivit pentru reinventare sau actualizare, pentru updatare sau refreshuire (ori alte cuvinte simandicoaso-englezite) și cu toate că la noi se simte că și când e vară deși-i Mai toată ziua, dispoziția mea rămâne în continuare setată pe anotimpul florilor. Și ce flori…

În continuare, am făcut o mică listă de plăceri primăvăratice pentru acelea care asemenea mie, țin cu dinții și vor să se bucure cât mai mult de sezonul acesta minunat:

1) Bineînțeles, flori. Oricât de previzibil și clișeic, nimic nu aduce mai a primăvară decât florile. E momentul lor iar sfatul meu este să ne bucurăm de cele de sezon, cum ar fi zambilele, liliacul sau bujorii. Nu doar că înveselesc și colorează orice cameră dar mirosul se resimte în toată casa.

[Confirm din proprie experiență că gem piețele de mănunchiuri parfumate iar prețurile sunt mult sub cele ale supraevaluaților trandafiri. Un buchet de 25 de bujori costă 40 de lei, posibil și mai ieftin. De data asta mi-am luat roz, tura următoare va fi pe alb]

2) Ce zici de un picnic? Nu-ți trebuie cine știe ce coș simandicos (deși recunosc, totul e mult mai bine organizat când foloseșți ceva compartimentat) dar te poți folosi chiar și de un banal coș împletit, cum este cel din pozele mele. Câteva sandwichuri, o limonadă, poate niște fructe ori prosecco și nu-ti mai trebuie decât o pătură pe care să te așezi și o carte să citești.

Cu pătura putem să rezolvăm și altfel; am eu o fustă în carouri, zici că-i față de masă…

3) Continuând pe tema alimentară, nu am cum să nu aloc un punct fructelor cele mai iubite în perioada asta: căpșunile. Am cumpărat căpșuni de vreo trei sau patru ori pe 2018 și de fiecare dată au avut gust de carton. Nicio surpriză aici, nu prea aveam la ce să mă aștept cu ele luate în Februarie, însă Mai, Mai e luna lor.

Copil fiind, obișnuiam să mănânc cantități industriale de căpșuni și dintotdeauna am asociat gustul lor cu ziua mea de naștere (tot în Mai). Așadar, nicio primăvară fără căpșuni cu zahăr!  

4) Poate cea mai plăcere primăvăratică dintre plăcerile primăvăratice (cel puțin în ce mă privește), rochiile. Pentru mine nu sunt ceva sezonier, îmi place să le port tot anul – indiferent de anotimp – dar cum nu toată lumea e ca mine, mă gândesc că primăvara este cel mai favorabil moment lor. Propun așadar să ieșim cât mai mult din jeanși, să ne înveșmântăm în dantele, să ne legăm funde-n păr, să încălțăm sandale și să luăm coșul ăla de picnic despre care spuneam mai sus, asortat fustei „față de masă”… Ori unei rochii, înțelegeți ideea 🙂

5) Petrece cât mai mult timp afară.

Weekendul trecut am dat câteva ture prin oraș, în căutare de locații noi pentru poze iar după, am mers în parcul Herăstrău. Fiind amiaza mare și weekend, parcul era super aglomerat însă colțisoare verzi se găsesc aproape la orice pas și în funcție de preferințe, ele pot fi înlocuite de o terasă, un film în aer liber, o ceainărie sau o vizită la un muzeu (ca idee, până pe 23 Mai, la Muzeul de Artă se ține o expoziție de fotojurnalism; ar putea fi interesantă). Iar pentru cine dispune de timp și mijloace, o fugă până la mare/munte ar putea constitui weekendul perfect. #iesiafara!

Aș mai zice și de plimbările cu bicicleta dar cum nu mă calific de incapabilă ce sunt (nu, nu știu să merg pe biclă), rămân la ce se poate face per pedes.

6) Ce zici de o schimbare fizică? Cum am spus mai sus, nu trebuie să fie ceva major – nu trebuie să slăbești 20 de kg în 3 zile jumate, nici să îți tunzi părul scurt după ce ai avut plete toată viața – dar poate încerci un nou ruj. Sau poate îți coafezi părul altfel. Poate îți schimbi parfumul. Poate începi să porți cercei cu franjuri colorați sau poate îți legi eșarfe mătăsoase la gât ori te apuci de sport. Poate nu mai porți atât de mult negru. Poate schimbi tocurile incomode de birou cu teniși albi de pânză sau din contră, poate încerci câțiva extra centimetri de înălțime cu o talpă ortopedică din rafie…

7) Un nou hobby, o nouă activitate sau poate un nou proiect DIY

Colecțiile de timbre nu mai sunt de mult la modă (eu am fost „early adopter” aici și m-am ocupat din timp de clasorul de timbre al lui taică-miu, mătrășindu-i-l cu foarfeca de când aveam 5 ani; #cuplaceretata) și nici șervețele nu cred că mai colecționează prea mulți dar poate te-ar tenta niște cursuri de fotografie sau dans. Tot la hobby intră. Sau poate iei pur și simplu camera foto ori telefonul, te duci în parc și pozezi ce prinzi în aer liber: buburuze, biciclete, copii. Nu trebuie să fie artisticăreli de expus la Luvru, doar să te relaxeze și să îți facă plăcere să te „joci”. Pentru mine asta era cândva plăcerea supremă (fie iarnă, fie vară), „jocul” cu aparatul foto. De când am trecut mai mult pe video și a scăzut popularitatea blogurilor, nu m-am mai ocupat la fel de des dar îmi place, atunci când am timp, să fac poze la…ce prind. Și nu neapărat să apar în ele. 

Ție ce îți place să faci primăvara? 🙂

Fashion Malaga, Spain

Jardin Botanico Historico La Concepcion, Malaga

 

Rochie: Ted Baker

Espadrile: Primark

Pălărie: Asos

Evantai și bijuterii: vintage

 

Jardin Botanico Historico La Concepcion, Malaga este locul unde am făcut pozele de mai sus (pe românește, Grădina Botanică din Malaga iar pe Balabanește, obiectivul turistic preferat din cele văzute acolo). Toate mi-au plăcut: toate sătucurile din apropiere, toate muzeele, toate peisajele, toate clădirile, toate străduțele, toate magazinele și toate bodegile în care am mâncat (și-am mâncat excelent chiar!) dar un loc special a rămas această grădina superbissimă, vastă, colorată și fascinantă prin exponatele văzute. Imediat la intrare se găsește o bogată livadă de portocali și lămâi – nimic grandios, doar arbori cât vezi cu ochii și fructe coapte căzute pe pământ – livadă care odată străbătută, dă într-un heleșteu lung unde poți vedea rățuște. De-a stânga și de-a dreapta aleilor, palmieri. Cactuși. Arbuști, pomi fructiferi, plante și copaci exotici, ca în Laguna Albastră din 1980 (atâta tot că aici era asfaltat, iluminat, dotat cu toalete publice și indicatoare la orice pas). Superb amenajat și foarte bine întreținut – cred că am întâlnit măcar 6-7 muncitori îngrijindu-se de plante și micile construcții interioare.

Grădina este cu adevărat imensă (noi nu am reușit să o străbatem pe toată) însă ce mi s-a părut într-adevăr deosebit este casa din penultima poză, cea cu heleșteul circular în față. După cum spunea cineva la momentul la care am postat fotografia respectivă pe Instagram, „parcă ar fi o pictură de Monet” sau poate chiar mai frumoasă 🙂 În imaginația mea bogată, stăteam și mă gândeam cât de împlinit și fericit trebuie să te simți să vezi așa ceva în fața ochilor atunci când te trezești, dimineața. Sigur, aici nu este locuit (din cunoștințele mele) dar am regăsit construcții asemănătoare (chiar și la noi în țară) și mi s-au părut fabuloase de fiecare dată (îmi pare rău că pozele nu vin și cu audio, ciripitul păsărelelor și susurul cascadei din apropiere v-ar fi indus și mai mult în atmosfera liniștitoare).

Odată urcate treptele și ocolită casa prin partea stângă, ne iese în cale pavilionul metalic din ultima poză, pavilion pe care am avut norocul de a-l găsi decorat cu glicină înflorită. „Poetică” plantă. N-o întâlnesc foarte des în România, motiv pentru care am insistat și tras câteva sute de poze doar acolo, la ea, spre deliciul grupului de elevi de clasa aV-a care era în excursie cu clasa. După chicoteli și coate, trag concluzia că i-am distrat total (sper). Tot aici am pățit și pocinogul cu telefonul, când la o dezechilibrare neprevăzută, aparatul a luat contact direct cu solul și s-a crăpat pe lung în stânga ecranului. Asta așa, că să am amintire cât l-oi mai folosi.

Tot ca amintire ar mai fi și pata de ceva-negru-n-am-nici-cea-mai-mică-idee-ce, care mi-a decorat rochia pe parcursul explorărilor din grădină. E aproape imposibil să nu murdăresc hainele deschise la culoare atunci când le port iar rochia asta fiind și nouă, parcă o „cerea”. Am cumpărat-o în a treia zi în Malaga (găsiți toată experiența în vlog, cu cabină de probă cu tot) și m-am gândit s-o onorez întru dezvirginare cu un set de poze romantic în grădina de față.

Mi-a plăcut foarte mult Jardin Botanico Historico La Concepcion, trăiască cine i-a pus numele asta scurt.

 

Fashion Bucharest, Romania

Magnolia 2018

magnolia2

magnolia3

magnolia4

magnolia5

magnolia6

magnolia7

magnolia8

magnolia9

 

Fustă: Asos

Cămașă: H&M

Pantofi: Asos

Poșetă: vintage

Brățară: Marc Jacobs

Cercei: vintage

 

[Click HERE for the english version]

E perioada aceea minunată când tot Instagramul și Facebookul se umplu de poze cu flori. Copaci sau vaze – mai puțin important, cert e că ori de câte ori intru pe una dintre platformele acestea, mă izbesc în față imagini colorate cu flori. Și nu mă plâng. Din contră!

Anul trecut, undeva prin aceeași perioadă (Aprilie, posibil sfârșit de Aprilie), plecasem împreună cu prietena Andra în căutarea magnoliei din articolul de azi. “Vina” o purta tot puzderia de imagini din online – colecția florală Instagram 2017 – și mânate mai ales de starleta pozelor prezente, am purces întru imortalizarea copacului cu pricina. Țin minte și acum: era weekend (deci aglomerat, oameni și mașini inestetice), era prânz (deci lumină prea puternică) și ca să fie pachetul complet, la momentul la care am ajuns noi, magnolia era toată scuturată și semi putrezită pe asfalt. Superb.

Venim la anul.

2018, după Paște, Bucureștiul încă relativ gol. De data asta cu temele făcute, cu adresa notată în prealabil (anul trecut am bărzăunit de ne-a ieșit pe nas până am găsit magnolia vieții) și la o oră favorabilă (la 06:45 eram acolo), ne-am prezentat înaintea copacului mult visat cu aparatul pregătit și cu bateriile încărcate (bateriile la propriu – am luat două, să avem și rezervă în caz de #doamneferește).

Magnolia era tot ce ne doream. Absolut magnifică prin culoare și dimensiune, ticsită de flori proaspete și ademenitoare ca o sirenă – doar, doar ți-oi face un selfie cu ea.

Noi am vrut să mergem un pic mai departe de selfie (dacă tot am așteptat un an pentru momentul ăsta!) și-am tras suficient de multe poze cât să umplem un card de 32 de giga. Să fie. Eram prea “însetate”.

Asta îmi aduce aminte de vremurile în care funcționam exclusiv pe blog. Nu aveam YouTube pe atunci iar Instagram nu se inventase încă (era Facebook dar ăla nu m-a încântat nici atunci, nici acum – drept dovadă este platforma pe care postez cel mai rar). Blogul era sistemul cel mai accesat în ce mă privește pe mine și obișnuiam să umplu cardurile de memorie așa cum am făcut-o și cu pozele de astăzi, în ideea de a “avea din ce alege”. Eram o micuță comunitate în 2010, când am început eu și ocazional ne ajutam reciproc cu pozele despre care vorbesc…Eu, una, nu dispuneam întotdeauna de fotograf și mă bucuram atunci când reușeam să prind vreo colegă/prietenă să mă ajute cu fotografiile. Nu aveam aparatură performantă, nici cunoștiințe prea ample în domeniu dar ne distram cu tot procesul: outfit, locație, poze, editat, scris text și publicat. Era parcă mai simplu atunci. Mai simplu și mai distractiv – astăzi trebuie să recunosc, mai mult mă încântă ideea unui material video decât a unui post scris. Poate și pentru că nici eu la rândul meu nu mai citesc bloguri? Cu accent pe “mai” – citesc câteva însă nici pe departe atât de multe pe cât obișnuiam în 2010. Avem zeci de bookmarkuri și o listă întreagă de preferate, le știam zilele de postare și genul de material abordat în funcție de zi (azi e cu lifestyle, poimâine călătorii, răspoimâine poate ne spune ceva despre culorile sezonului…și tot așa). Rând pe rând, au dispărut toate (Karla’s Closet era una dintre preferatele mele în vremea aceea – i-am accesat acum blogul și văd că n-a mai publicat nimic din Aprilie 2017) iar dacă n-au dispărut, și-au schimbat complet stilul și nu mai prezintă interes pentru mine.

Din seria celor care totuși au rezistat trecerii timpului și continui să le citesc, aș numi vreo 5-6 (ordinea e aletorie):

  1. Sea of Shoes
  2. Messy Nessy
  3. Cupcakes and Cashmere
  4. Omnivoracious
  5. Style Diary
  6. Veranda

Exceptând numerele 2 și 4 (primul este un soi de “cabinet de curiozități” iar cel de-al doilea, blogul Amazonului pentru review de cărți), celelalte merg în zona de estetic. Și sunt “aici” din 2010 sau chiar de mai devreme 🙂

Aș vrea să știu, voi mai citiți/accesați bloguri? Și dacă da, pe care?

magnolia10

Magnolia vă mulțumește pentru atenție și promite o revedere în 2019. Dac-o mai fi cineva să citească bloguri 🙂

Fashion Bucharest, Romania

Instigare la debarasare

[RO] Acest post este o instigare la debarasare, scris în timp ce Poșta Română lucrează întru livrarea celor două comenzi plasate săptămâna asta pe OLX.

Două comenzi săptămâna asta, una acum zece zile (o pereche de pantofi, mai exact), o alta acum vreo lună (țineți minte revistele de la 1930 pe care vi le-am arătat în daily vlogul ăsta? tot de pe OLX erau luate) și mai înainte, măsuța de toaletă pe care o puteți vedea și în pozele de mai jos. Și dacă este să o luăm ȘI MAI ÎNAINTE, ne adâncim în analele istoriei până la circa 2011, când OLX-ului îi spunea altfel iar eu îmi formam colecția de Thierry Mugler cu articole găsite pe siteul respectiv.

Ce vreau să spun este că relația mea cu OLX dăinuie de mulți ani, iar cele care îmi citiți blogul din vremurile acelea (din paleolitic, practic) știți de câte ori am menționat fie aici, fie pe Instagram, fie pe YouTube, comorile pe care le-am găsit de-a lungul timpului scotocind în catraliardele de anunțuri. Măsuța de toaletă? OLX. Jilțul cu capete de leu? OLX. Sfeșnice? OLX. Lămpi? OLX. Sacouri Escada, Moschino, Thierry Mugler, ba chiar Saint Laurent? OLX. Și pot s-o țin așa până mâine (serios, dacă stau să le pun pe hârtie, cred că măcar jumătate din colecția mea de vintage este achiziționată în urma tranzacțiilor efectuate pe site-ul mai sus menționat). Îl accesez cu regularitate, ba chiar am și un wishlist pe care îl verific de mai multe ori pe săptămână in ideea unor posibile schimbări de preț (mereu la pândă, mes amies, mereu la pândă). Dintre ele, enumăr:

  1. o frumoasă broșă din porțelan de Limoges
  2. o pereche de ochelari de soare marca Dita Von Teese
  3. un ondulator de păr Rowenta (pentru mama)

Prin urmare, cred că nu șochez pe nimeni când spun că am fost extaziată când m-au contactat pentru o colaborare de primăvară. Știți voi primăvara? Anotimpul acela minunat când nu doar că ieșim din hibernare și soarele ne onorează cu mai mult de 5 minute zilnic dar ne ocupăm și de trierea garderobei curățenie în casă? Când punem la păstrare paltoanele și schimbăm botoșii pe sandale? Când trecem la pasteluri și dantele și ne bucurăm de prima înghețată a anului? Vis…

Primăvara, pentru mine, înseamnă toate astea dar ca să revin de unde am plecat, este și momentul trierii garderobei – procedeu pe cât de obositor, pe atât de satisfăcător odată încheiat.

[EN] This is a call to decluttering, written whilst the Romanian Post is working hard to ship my last two orders placed this week on OLX.

Two orders this week, one ten days ago (a pair of shoes, to be more precise), another one about a month ago (remember those 1930s magazines I’ve shown you in this daily vlog? they came from OLX as well), and before that, the vanity you can see in the pictures below. And if we were to go even further back in time, we would land somewhere around 2011, when OLX was called something else and I was just starting my Thierry Mugler collection with pieces found on said website.

What I am trying to say is that my relationship with OLX goes way back, and those of you who read my blog from the beginning of time (the Ice Age basically) know how many times I’ve mentioned them either here, on Instagram or YouTube, all of the treasures I’ve collected over the years rummaging through millions of listings. The vanity? OLX. The chair with lion heads? OLX. Candle holders? OLX. Lamps? OLX. Escada, Moschino, Thierry Mugler, Saint Laurent jackets even? OLX. And I can go on like this until tomorrow (seriously, if I start making a list, I think that more than 50% of my vintage collection comes from purchases made on this site). I am constantly on the website, I even have a wishlist that I check religiously, several times a week in hopes of discounts (always on the hunt, my friends, always on the hunt). Among the items on the wishlist, I present to you the following:

  1. a beautiful Limoges porcelain brooch
  2. a pair of Dita Von Teese sunglasess
  3. a Rowenta curling iron (for mom)

Therefore, you won’t be shocked when I tell you that I was simply ecstatic when they contacted me to work together on a spring project. You know spring? That wonderful season when not only do we awake from our hibernation and the sun graces us with its presence for more than five minutes a day, but we also endeavor to clean our wardrobe house? When we tuck away our coats and exchange boots for sandals? When we transition to pastels and lace and enjoy the first ice cream of the year? Dreamy…

Spring for me is all of the above, but to get back to where I started, it’s also the time to clean out our wardrobe – a process that can be dreadful, but also extremely satisfying once completed.

[RO] Și trecând de raționamentele spațiale (niște spațiu extra este întotdeauna binevenit – cum altfel să faci loc pentru noile achiziții dacă nu scapi de cele vechi?!), trierea, sortarea și înlăturarea a ce-ți nu mai este folositor te ajută pentru o mai bună vizualizare a ce ai deja în dulap, în felul acesta simplificând procesul de îmbrăcare dimineață. Cel puțin în cazul meu… Cu cât mai aerisită garderoba, cu atât mai rapidă pregătirea.

[EN] Leaving aside space-related concerns (some extra space is always welcome – how else would you make room for new purchases unless you get rid of the old ones?!), organizing and sorting out what is no longer useful to you helps you get a better visual of what is already in your  closet, therefore simplifying the process of getting dressed every morning. At least in my case… The cleaner the wardrobe, the faster you get ready.

[RO] În sensul acesta, am nevoie de ajutorul vostru pentru a găsi un nou „cămin” pentru câteva articole din garderoba/casa mea. Așadar (tobe, vă rog!), se vor oferi la giveaway următoarele articole:

[EN] Therefore, I shall need your assistance to find a new home for a few pieces from my personal wardrobe/home. Drumroll, please! The following items are being gifted away:

[RO] Este rochia pe care am purtat-o la revelionul de anul acesta; o piesă superbă dar căreia sunt convinsă că nu îi voi mai găsi ocazie de purtare. Time to let go și time să bucure pe altcineva 🙂

Găsiți anunțul complet aici.

[EN] This is the dress I wore for New Year’s Eve this year; a gorgeous piece which I am sure I will have nowhere to wear anymore. Time to let go and time to let someone else enjoy it 🙂

Find the listing here.

[RO] Love, Style, Life, de Garance Doré

O parte memorii și jurnal vizual, o parte ghid stilistic și, în sfârșit, o ultimă parte notițe și gânduri despre cele trei mari teme atinse, Love, Style, Life este o carte fermecătoare, accesibilă și coerentă – de fapt, la fel de naturală, șic, dezinvoltă și plăcută ca autoarea.

Secțiunea dedicată stilului vorbește și despre frumusețe, eleganță a la francaise, pietrele de temelie ale unei garderobe funcționale, cum se îmbracă franțuzoaicele, ce poziții să folosești pentru a arăta bine în fotografii, cât de importante sunt mesajele și notele de „mulțumesc” și alte mărunțișuri la fel de adorabile și prețioase. Trecând într-un registru puțin mai serios, Garance scrie și despre copilăria ei și motivele care au făcut-o să urmeze o facultate de literatură, despre cum a intrat în lumea modei și despărțirea de prima ei mare iubire, despre diferențele între New York și Paris, despre cât de mult ii place Zara, și în plus include câteva interviuri cu persoane pe care le admiră (printre care Jenna Lyons).

Găsiți anunțul complet aici.

[EN] Love, Style, Life, by Garance Doré

Part memoir and visual diary, part styling guide, and lastly, part notes and thoughts about three great fears, Love, Style, Life is a charming, accessible and coherent book – actually, as natural, chic, outgoing and pleasant as the author herself.

In the section dedicated to style she talks about beauty, elegance a la francaise, the cornerstones of a functional wardrobe, how French women dress, how to pose to look good in photos, how important „thank you” notes are, and other adorable knick-knacks. On a more serious note, Garance writes about her childhood and what made her major in literature, how she got into the fashion world and the breakup with her first, great love, the differences between New York and Paris, how much she loves Zara, and on the plus side, she includes a few interviews with people she admires (Jenna Lyons being among them).

Find the listing here.

[RO] Motivul „despărțirii” este unul de ordin numeric, în ideea în care 5 oglinzi de mână sunt poate puțin prea multe. Zic și eu.

Oglinda este în stare foarte bună, a fost folosită o dată sau de două ori și poate fi pliată că în poza de dedesubt sau ținută efectiv de mâner. Găsiți anunțul aici.

[EN] The reason for our „separation” is due to number, given that I have 5 other handheld mirrors. A bit excessive, just saying.

The mirror is in very good condition, it was used only once or twice and it can be folded as seen in the picture below or handheld as is. Find the listing here.

[RO] Cum faceți pentru a câștiga obiectele?

Accesați anunțul dorit și trimiteți-mi înscrierea voastră prin mesaj pe pagina produsului (în partea dreaptă a paginii fiecărui produs există un buton „Trimite mesaj”).

Concursul durează până pe 23 Martie iar câștigătoarele vor fi alese cu random.org. Succes!

Și ca să încheiem apoteotic, o poziție elegantă sprijinită pe măsuța de toaletă mai sus menționată este, sper eu, suficient de revelatoare întru enunțarea satisfacției de după curățenia de primăvară. Felicitări! Acum ai mai mult loc pentru rochii pe care le vei purta o singură dată.

[EN] What to do in order to win?

Go to the desired listing and send me your entry by a message from the product page (you will find the message button on the right-hand side of each item page).

You can sign up until March 23rd and the winners will be selected with random.org. Good luck!

And to finish off with a blast, this elegant pose is, I hope, enlightening regarding post-spring cleaning satisfaction. Congrats! Now you have more room for dresses you’ll only wear once.

Rochie/Dress: vintage

Pantofi/Shoes: Inci

Brățară/Bracelet: Marc Jacobs

Photo credits: The tale within a photo

[UPDATE]: Castigatoarele au fost extrase cu random.org si le gasiti mai jos, dupa multumirile de rigoare adresate tuturor participantilor. Multumesc tare mult pentru interes! Asadar:

1.Rochie (1652 de inscrieri, castigatoarea este nr 29): 59698759

2.Oglinda (826 de inscrieri, castigatoarea este nr 184): 38129993

3.Carte (771 de inscrieri, castigatoarea este nr 293): 2997279


Looking for Something?